Fraterniteatru

2012-01-24T21:10:00.001+02:00

Vizita bătrânei doamne la Național

2012-01-24T21:06:00.001+02:00

O piesă despre criză în plină recesiune

Într-o clădire asediată de schele, în care zeci de ciocane pneumatice se luptă de zor ca să-i redea înfățișarea ințială, obturată, mascată de regimul de tristă amintire, într-o țară care se cufundă pe tăcute, într-o criză fără sfârșit, dar în care publicul plătitor umple până la refuz sălile teatrelor, Teatrul Național izbutește să prezinte publicului un spectacol mamut de peste trei ore și jumătate, care vorbește în termeni duri despre o criza similară din secolul trecut, în care oamenii au fost aduși la o stare lamentabilă de lașitate din cauza sărăciei. (Prin rapel a se vedea la TV. cozile și bătăile pentru câteva sarmale ) Iată unul din paradoxurile României de azi Vizita bătrânei Doamne cu titlul original Der Besuch von alten Dame, considerată cea mai importantă operă a elvețianului Friedrich Durrenmatt, a avut premieră mondială în 1956 și de atunci a străbătut glorios mapamondul fiind jucată pe mai toate scenele mari ale lumii, prilejuind protagoniștilor creații remarcabile. A avut parte și de o ecranizare celebră în 1964 cu două staruri internaționale: Ingrid Bergman și Anthony Quinn (în care marele actor este pe generic și în postura de producător)

În anul 1963, într-un moment de liberalizare politică a regimului comunist Teatrul Național s-a bucurat de un excelent spectacol în regia lui Mony Ghelerter cu Aura Buzescu și Jules Cazaban în rolurile principale (ulterior a jucat și Elvira Godeanu și Matei Alexandru). S-ar putea spune că recentul spectacol e într-un fel un remake al celui de acum 50 de ani. A mai existat un spectacol al teatrului Bulandra din anul 1993 cu V. Rebengiuc și Mariana Mihuț în regia tânărului Felix Alexa, dar care, deși avea protagoniști doi mari actori, nu s-a bucurat de mare succes. Ca să divagăm un pic amintesc că există și o piesă românească a dramaturgului Radu Iftimovici, cu un subiect asemănător, intitulată sugestiv, ”Poftă bună canibali”, care, fără să fie o pastișă are certe virtuți dramatice, dar Teatrul Național n-are, deocamdată apetit pentru dramaturgie autohtonă, de actualitate, mulțumindu-se doar cu piesuțele, altfel amuzante, dar minore ale Liei Bugnar și ale d-nei Rodica Popescu- Bitănescu. Probabil că secretarii literari ai teatrului sunt în șomaj. Milionara Clara Zachanassian întoarcându-se după 30 de ani în orașul natal, de unde fusese alungată și unde în tinerețe trăise o mare poveste de dragoste, promite locuitorilor orașului, ajunși la limita supraviețuiri, în urma crizei care a urmat după cel de al doilea război mondial, că-i va ajuta oferindu-le un miliard în schimbul vieții bărbatului care a necinstit-o și a trădat-o în tinerețe, iată pe scurt rezumatul celebrei piese, veche de peste 50 de ani
Bulgarul Alexandru Morfov, care deja după succesul spectacolului Exilații de acum doi ani (jucat și la Teatrul Național) e o vedetă internațională (folosind o traducere a Mașei Dinescu), împreună cu scenograful Alex Toromanov, uzând de toate servituțile scenei Teatrului Național, realizează un spectacol amplu, spectaculos, aproape senzațional, într-o desfășurare de forțe remarcabile, unde se joacă în forță, se cântă ca la operă și se dansează ca în spectacolele de televiziune. O asemenea întrebuințare a trapelor, nu am mai văzut pe scena naționalului de la spectacol din anul 1993 cu Ghetou regizat de Victor Frunză.
Folosind o adaptare în care protagoniștii sunt ușor întineriți și schimbând data revenirii eroinei (doar după 30 de ani), tăind replica în care eroina declară că tot corpul îi este străbătut de proteze, regizorul, după exemplul distribuirii lui Ingrid Bergman, a dorit cu tot dinadinsul ca eroina să fie o divă și a distribuit-o în rolul titular pe Maia Morgenstern. Actrița care are resurse complexe, deja recunoscute de dramă și comedie reușește de multe ori să creiaze scene de mare tensiune ca cea din catedrală când demască ipocrizia preotului și profesorului strigându-și violent durerea de a fi fost alungată din oraș și nevoită, ca să poată supraviețui, să se prostituie și făcând zob cu o singură mișcare a mâini, asemenea lui Superman, câteva solide bănci, dar de multe ori mi s-a părut că a luat mult prea ușor rolul, lăsându-i greaua sarcină de a duce toată piesa, tot spectacolul, în spate, colegului Mircea Rusu în dificilul rol al lui Alfred III (pe care regizorul și-a luat libertatea să-l numească Alfred Miller), ceace actorul reușește pe deplin. Mircea Rusu este pe rând, timorat, umil, bulversat de formidabila accensiune a iubitei din tinerețe, vrând cu tot dinadinsul să șteargă gestul de a o fi respins atunci, scuzîndu-se mereu și sperând că ea să fi uitat purtarea lui, când bântiuit de gânduri negre, apoi disperat când simte că în jurul său se strânge lațul, ca în scena de la poliție, iar în final, când realizează că e vinovat, să aibă liniștea de a întâmpina moartea iminentă cu seninătate. Cred că e o solidă realizare în palmaresul actorului care a părăsit pe moment scena naționalului, obligat de o lege neroadă, să se dedice profesoratului. Ar fi o impolitețe din partea mea să dau note la doi actori de frunte ai naționalului, M. Albulescu și Costel Constantin care cu modestie și profesionalism îi secondează cu marea lor personalitate pe protagoniști
Piesei dure, acide, cu replici scrâșnite, plină câteodată de umor absurd, regizorul îi contrapune o viziunea mai cuminte, mai senină, iar uneori prea realistă, prea naturalistă, aproape filmică creând și inventând noi scene diurne, care câteodată parazitează scene importante.
În primul act se jocă atât de realist așteptarea trenului cu care trebuie să sosească ”Bătrâna Doamnă” atât de exactă este agitația notabilităților și a personalului gării, plus sgomotele adiacente amplificate de difuzoare, încât atunci când se bagă și fum, vrând desigur să imite aburul, pe moment te aștepți să apară chiar…locomotiva!. În locul ei însă apare anonim Doamna, care are de străbătut vijelios o distanță apreciabilă ca să ajungă în centrul scenei.
Și dacă în prima parte spectatorul e încântat de realismul pe care-l dezvoltă regizorul, în partea doua a spectacolului rămâne oarecum mască, când eroul dispare inexplicabil ca în filmele stiințifico-fantastice. Din multitudinea de roluri interpretate de Erika Băieșu, Costina Ciuciulică, Mihai Călin, Ovidiu Cuncea, A. Mustache, Dragoș Ionescu, Mihai Calotă, când mai bine când mai rău în funcție de dicția și vocea respectivilor interpreți se relevă prin aplomb și siguranță, tinerii actori Marius Rizea în rolul primarului și Marcelo Cobzariu, în rolul reprezentantului opoziției, de care sunt sigur că vom mai auzi,
Nu mă pot abține să nu remarc, ca o curiozitate, că pentru vârsta pe care piesa o cerea inițial protagoniștilor, în Teatrul Național există doi mari actori care ar fi acoperit perfect rolurile : Sanda Toma și Damian Crâșmaru. Asta fără să știrbesc cu nimic realizările remarcabile ale celor doi protagoniști…
Merită felicitări responsabilii pentru excelentul și interesantul program de sală.
(Cronică apărută în nr. 4 al revistei ”Bucureștiul literar și artistic”, semnată de Candid Stoica )

2012-01-24T20:57:00.003+02:00

O seară de ajun de Crăciun cu Amza Pellea

2011-12-18T21:22:00.001+02:00

Ajun de Crăciun cu Amza Pellea

Era în seara de ajun de Crăciun a anului 1982. Spectacolul cu Procesul de Suhovo Kobâlin, unde Amza Pelea juca rolul principal se terminase. În timp ce ne duceam la cabine i-am amintit lui Amza că-mi promisese un interviu.

- Vin-o la mine la cabină mai târziu să-l… săvârșim.
- Nu-ți e greu după spectacolul asta atât de tensionat la finalul căruia mori, l-am întrebat peste zece minute când am intrat la el în cabină?
- Oboseala nu e de acu. Vine de când ca un căpiet ce sunt mă aruncai în vârtejul ăsta al vieții și de atunci o țiu așa, puia gaia, ba cu filmu, ba cu teatru, ba cu nea Mărin ăsta a cărui umbră a început să mă urmărească și de care nu mai pot să scap. Io tot sper să-l pierd pe drum, dar el neam, cum spusei, după mine, scai așa că eu nu-mi doresc decât un concediu care să nu se mai termine…. Hai, întreabă-mă orice vrei. Nu mai sunt la vârsta să mai am secrete. Astă seară sunt liber, nu mai fac pe Moș Crăciun, ca deobicei, nevastă-mea și fiică-mea sunt plecate iar eu cum îți spusei sunt liber, liber.
- Cum fuse, na că o luai pe oltenește, la filmul Osânda?
- Nimeriși la punctu slab. La Osânda avusei de la cel de sus o osândă. Om în toată firea, îmi pierdui capu și mă-ndrăgosti de partenera mea din film și ca să nu mai fac contabilitate dublă, vorba lui Nea Iancu, plecai de acasă, că era măi băiete, ceva ce nu se există, ca să glumim…avea niște picioare care porneau direct din gât…și ca să nu mai pierdem timp cu întrebarea ce s-a mai întâmplat, îți mărturisesc, că fiind iarnă și frig, fata, îmi ceru un vizon. Ce să fac? Dădui din colț în colț, că să vezi, că o fi c-o pății, ca să treacă iarna. Dar avusei ghinion de-o iarnă lungă și vrând, nevrând, fui obligat până la urmă să-i iau vizonu și trăirăm în pace și onor până-n iarna următoare când fuse neică iar o iarnă tare friguroasă și fata îmi mai ceru un vizon ca să aibă de schimb…Dar acu mă gândii: Bine, fac rost de bani, îi mai iau un vizon, dar ce mă fac dacă la anu vine o iarnă și mai friguroasă și o să mai vrea un vizon? Așa că m-am întors acasă cu coada-ntre picioare…                                                                                                                            - Dar cum a fost la vânătoarea aia la care ai luat parte cu Ceaușescu ?
- Băi frate fuse ceva de panopticum. Ceva ce n-am să mai văz: Iepuri sburând!!! Era cam așa: Se mergea pe o posfață, defrișată într-un grup cu Ceaușescu-n frunte, după care veneau ștabii și specialiștii în vânătoare și la urmă ăștia mai amărâți ca mine. Din dreapta și din stânga sburau păsări în care trăgea întâi iel și după aia ăilalți la indicația șefilor cinegetici. Noi, ăstia de la urmă, auzeam indicațiile de pe margini: ”Băgați fazanii, dați drumu la portânichi, băgați rațele sălbatice…și păsările sburau și din dreapta și din stânga. La un moment dat auzii: băgați iepuri ! Și atunci, neică, văzui iepuri sburând. Săracii, ăia care aruncau păsările încurcaseră borcanele
- Întreabă-mă mai departe, nu te uita că-s obosit, dar nu dormii toată noaptea, și fuse o noapte neagră măi frate…neagrăăă, ca-n pizda mamei și pe deasupra se-ntâmplă să pice pe capul meu niște rude de la Băilești. Aflaseră că mă mutasem într-o casă cu multe odăi și…hop și ei, chipurile că li se făcuseră dor de mine și mă ținură cu povești de ale lor până dimineața. Până dimineața mă ținură cu povești până mă amețiră…Unu din ăștia de veniră îi zice Gheorghe a lu Dămijeană și ie văr de frate cu Dumitru Țoi de-o țâne pe Gherghița lu Stan a lu Vadră, nepotu lu Stăncel a lu Căldare, de-i zice lumea Fluerici și-l cunună pe naș Pantelică a lu Marin Juvete, ăsta de-l luai ca model pentru drăciile astea ce le fac la televizor…Ei și Gheorghe ăsta a lu Dămijeană, fiind responsabil la Bufet, chefuind, băgase mâna pân la cot în banii statului, și-l apucă deodată frica și venii să se lămurească la o gâcitoare vestită de prin Dămăroaia, care-și spunea Afrodita Ofelia Galiturci, deși ea se numea Safta Covete, ca să-i ghicească ce-l așteaptă. Și nu veni singur. Îl luă cu el și pe vără-su, Gigel de la Craiova, de ie frate cu Georgeta a lu Mișu Avocatu, și pe Dumitrică a lu Trifoi de o țâne pe a lu Ciuciu Stan a lu Știrbu, cu care e văr de fraț cu cuscra mân-sa cu a lu Dumitru Pățâtu care a țânut-o pi a lu Cocoșel, de ie vară cu Veta lu Marin Juvete, ășta, de-l luai eu, cum îți spusei ca model, și ie văr de frate cu alu Ciuciulete, de-o țâne pi a lu Conovăț, care ie frate de soră cu Tache Pecingine de-i zice lumea Vitriol iar măsa Otravă. Ei și gâcitoarea asta îi zâsă să nu dea pe acasă vreo trei zile și plecă omu fericit. Dar unde să se ducă? Au vrut mai întâi să-l calce pe unul Dumitrică a lu Spânu, care făcuse armata la călărași cu schimbu cu Stănică a lu Spânzuratu care stă cu fie-sa în Balta Albă și ie măritată cu unul a lu Giubegea care lucrase la administrația financiară, dar acum se pensionase, dar nu-l găsiră acasă că taman atunci, adică cum ar veni ieri, plecaseră la Băilești la nunta lu Marin Ciupitu cu Marița lu Porunghelu, fata a lu Petrică a lu Stănoagă și a Ioanei lu Căcărează, așa că se gândiră să vină la mine…
- Nu te supăra, nu cumva ai uitat pe cineva din satul ăla?
- Sigur că da, mă cârlanule, îi uitai pă mulți..Mai întâi bărbații, cum ar fi Gheorghe a lu Zmucitu, Dumitru a lu Căpistere, Mărin Găliceanu, Tănăsică a lu Colan a lu Miron, Ion a lu Zbangă, Stan a lu Plămădeală, Dumitru lu Tătoiu, Gogu a lu Vârlan, Costel a lu Gogu lu Neacă, Fănică a lu Majuru, apoi Popa Vârlan de-i ieși numele de Soni, după care ar mai fi a lu Cocoșel care sunt trei: Radu, Ion și Vasile, apoi trebuie săi punem la socoteală pe Florică a lu Tăgălan, pe Sile a lu Măcelaru, pe Bobică a lu Mazăre, pe Petrică a lu Stănoagă, pe Gogu Tămâie, pe Petrică a lu Mercea, ca stătu o vreme la Cărbunești și uitai să-l pomenesc la catastif pe Radu a lu Zbangă și pe Saiche a lu Smucitu…
- Pe ăștia i-ai mai pomenit, l-am întrerupt eu oprind reportofonul
- Nu copchilu lu neica, ești în greșală. Dă drumu la reportofon. L-am pomenit pe a lu Zbangă și pe Gheorghe a lu Smucitu, or în sâtuația asta pe care ți-o pomenii, Smucitu avu doi fii: pe Gheorghe, pe care vi-l spusei mai înainte și pe Saiche de care vorbii acu, iar cu Zbangă ăsta situația e complicată rău de tot. Da rău de tot. Zbangă ăsta avu cu Floarea a lu Clonț trei fii: Ion, Stan și Vasile, dar dracu știe de ce o părăsii și se-ncurcă cu Catarița a lu Fusui, cu care nu se mai însură și cu care avu alți trei copchii, că așa e la sat iarna, fute lumea pe rupte nu se joacă. Și copchiilor ăstora lumea le zicea tot a lu Zbangă, că trăiau tot în grădina lui, iar Zbangă ăsta să știi a fost nebun mare la viața lui…Nu-ți spusei? Cum dracu se-ntâmplă? Zbangă ăsta e ăla care-și bătu nevasta, c-a mâncat porcu cățaua, care mâncase gâsca și-a vrut să omoare cățaua, da n-a mai apucat, că n-a mai avut grijă muierea și atunci el bătu nevasta care plecă și el o țâne acu pe a doua, că aia cu porcu s-a măritat cu altu…N-ai aflat? Acu o să iau la rând femeile, că nu le uitai. Ele ar fi Ioana a lu Florea a lu Cătană, Dumitrița lu Curmei, Catarița lu Pătrunjel, Dominica a lu văru Stan, Dada Floarea a lu Cocoșel, nașa Reta a lu nașu Pantelică, Stana lu Cal Alb, Stana lu Pecingine, aia care după ce și-a cumpărat pantofi cu tocuri nalte, i-a rămas numele de Stana Toace, Mitra a lu Solomon, aia care ducându-se odată la doctor și ăsta întrebând-o unde o doare, ea arătatat cu mâna într-un anumit loc rușinos după mintea ei.
- Adică mitra, a specificat medicul                                                                                                                                                           - Nu, Mitra sunt eu, pe mine mă doare pizda, l-a contrazis femeia !
Se făcuse târziu. Cabina și holul din fața cabinei. se umpluseră de colegi și tehnicieni care în loc să plece acasă se adunaseră ca la urs și-l ascultau…Cunoșteam tot ce debita, îl mai auzisem și cu alte ocazii, dar ce mai conta. Era fascinantă, scânteietoare relația dintre el și noi cei cel ascultasem…
Oamenii se dezbrăcaseră, își aduseseră scaune, iar alți se așezaseră pur și simplu pe jos, iar el a vorbit, a povestit cum l-au uitat pe câmpul de bătălie în costum de Mihai Viteazu și a fost obligat să meargă trei km. pe jos până la primul sat și ce necazuri a avut cu cenzorii care l-au acuzat că într-o emisiune de televiziune în loc de Leana din capul satului ar fi spus Leana din capul Statului și multe altele, câte-n lună și-n stele, iar în final a deschis sticla de șampanie, a turnat în paharele găsite la întâmplare prin cabină și după ce am dat pe gât lichidul gălbui și spumos toți am fredonat în cor câtecul coplăriei noastre: ”Moș Crăciun cu plete dalbe /     a sosit de prin nămeți /Și ne-a duce daruri multe / pentru fete și băieți / Moș Crăciun, Moș Crăciun.

Literatura pe...scurtătură

2011-12-09T12:45:00.001+02:00

Un prinț suferind de insomnie plimbându-se pe zidurile castelului se întâlnește cu stafia lui taică-su care-i destăinue că a fost ucis de unchiul său, care se culcă cu mama lui și că omul lui de încredere e tatăl iubitei lui care între timp se sinucide când află că prințul i-a ucis tată-l. Pentru a se răzbuna prințul îl omoară pe unchi după ce a stat de vorbă cu un craniu, și el însuși e ucis de fratele iubitei care înebunind se sinucide. În final vine unul, Fortinbras, dintr-o țară vecină care nervos ordonă să fie scoase cadavrele afară.................................................

Literatura pe scurtătură

2011-12-08T23:42:00.001+02:00

Viața modernă nu ne permite să investim timp pentru citirea unor cărți. De aceia voi prezenta posibile rezumate a unor cărți celebre

Literatură pe scurt

2011-12-08T19:42:00.001+02:00

D ale lui Toca 2

2011-12-06T20:07:00.001+02:00

În anul 2001 când a primit premiul UNITER pentru ”O Scrisoare Pierdută” pe scena Teatrului Național a declarat: ”Un om mic mi-a interzis un spectacol mare”

I-am dat cartea mea ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” unde sunt peste o sută de pagini despre el.

- Trebuie să fie un om nebun să scrie o carte despre teatru de peste cinci sute de pagini în format mare, mi-a spus după ce a luat-o, a cântărit- o fără s-o răsfoiască
- Dar cum se numește regizorul ale cărui spectacole țin patru ore ca Oblomov și Casa Zoiki?
- Sifilitic, mi-a răspuns fără echivoc Toca.

După o lună de repetiții pe scenă cu ”Concurs de Frumusețe” a declarat că decorul respectiv, o sufragerie elegantă, nu-l mai satisface și vrea… o piscină! O piscină adevărată cu apă în ea și acțiunea piesei să se desfășoare în jurul piscinei.

Am rămas siderați.
Zeci de împotriviri: Nu se poate, nu s-a mai făcut, e anti teatral. Va fi prea mare. Din ce material? Va fi o cantitate mare de apă, etc.
- Nu știu, nu mă interesează, nu e problema mea, găsiți soluții, eu am fost angajat să fac spectacolul, le-a spus Toca și a plecat.
A revenit peste o săptămână când s-au adus cuvele. Șase cuve albastre. În jurul lor o bordură înaltă de o jumătate de metru care imită marginile unui bazin. S-au umplut cuvele cu apă.
- Cornele intră în scenă l-a strigat Toca pe Vulpe.
- Nu pot.
- Dece?
- Din cauza bazinului. Ocupă toată scena. Ca personaj principat trebuie să intru prin mijloc.
- Intră prin mijloc, intră prin piscină, cine te oprește?
- Ești nebun? Cum să intru prin piscină dacă e plină cu apă. O să mă ud.
- Aduceții niște cisme de cauciuc. (I-au adus. Le-a încălțat, a intrat și a alunecat)
- Nu e bine alunec cad, a protestat Vulpe.
- Foarte bine, va fi comic,
- Și cum am să joc un act întreg ud?
- Te privește, i-a răspuns Tocilescu.
- Și dacă n-am să mai alunec ce fac?
- Dacă nu cazi n-o să mai ai aplauze!

La una din repetițiile cu ”Concurs de frumusețe” i-am spus că nu e bine să stau pe marginea bazinului că s-ar putea să alunec și să cad în apă.

- Dacă ai să cazi în apă nu o să fie bine, o să fie grozav.
- Și cum o să joc mai departe?
- Ud, a răspuns Toca.
- Și o să arăt…
- Ca un rahat în ploaie!
- Totuși nu e bine, mi-a spus după câteva repetiții.
- Ți-am spus eu…
- Nu e bine o dată. De trei ori e cel mai bine
- De ce de trei ori?
- Pentru că orice poantă ca să prindă bine la public trebuie făcută de trei ori.
De trei ori am căzut în bazinul cu apă inventat de el de la ”Concurs de Frumușețe” și de trei ori luam aplauze.

La altă repetiție cu ”Concurs de frumusețe” majoritatea colegilor au invocat un blocaj. Vor să li se arate cum trebuie interpretat fiecare personaj.

La așa ceva nu se așteptase. Se uita năucit la noi.
- Cu toată experiența pe care ați acumulat-o de-a lungul anilor, nu știțiți să vă descurcați cu rolurile respective?
- Cu toată experiența pe care am acumulat-o de-a lungul anilor nu știm cum să ne descurcăm în rolurile respective, am mărturisit noi spășiți.
- Atunci nu sunt decât două soluții: ori schimb distribuția aducând actori care să poată să se descurce, sau vă mai explic încă odată școlărește ce se-ntâmplă în piesă, dar azi nu prea am chef așa că fiecare să se descurce cum poate, a declarat Toca.

- Îmi ceri să fiu rea și eu simt că ori cât m-ași strădui nu pot să fiu rea și nu-mi place să fiu rea, i-a spus Liliana Țicău la o repetiție cu ”Concurs de Frumusețe”, lui Toca.

- Sunt convins că puteți fi rea. Vă spun un secret. De asta v-am distribuit. Cu figura d-voastră blajină trebuie să fiți odioasă., să scoateți la suprafață tot ce-i mai abject în d-voastră…Nu vă închipuiți câtă răutate se găsește în fiecare dintre noi
- Dacă vorbești serios mă sperii, i-a răspuns Liliana Țicău. - Nu vă înșelați că aveți un suflet milos și că în consecință trebuie să jucați numai personaje blânde. E fals. Dacă sub această figură blândă, angelică s-ar ascunde un suflet cavernos, izbânda d-voastră ca actriță va fi mare.. Aș vrea să arătați în acest rol ca regina din ”Albă ca Zăpada și cei 7 pitici!”

La altă repetiție cu ”Concurs de Frumusețe” ne-a întrebat dacă avem chef să repetăm.

- Dacă n-aveți chef, n-are rost să ne prefacem. Vă declar fără pic de rușine că azi n-am chef de repetiție. Consider că o repetiție e un act de iubire, de dăruire. Gândiți-vă la un act sexual din obligație. Aduce a prostituție. Am impresia însă că că vă e teamă să mărturisiți.
- Nu ne frică, dar dacă se află s-ar putea să ne ”cânte”, i-a răspuns colegul Aurel Giurumia.
- Cine și unde dacă directorul e de față, a întrebat regizorul?
- Sunt destui, dintre noi care pot turna la sector, la minister, la partid și înalte locuri acreditate
Pe nesimțit, uitând de frică, n-am repetat și am stat la taclale povestind, timp de câteva ore regizorul aflând cu această ocazie lucruri aproape incredibile despre noi…
( Din Din volumul Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei apărut la editura Zip)

2011-12-05T09:57:00.001+02:00

D ale lui Toca….

2011-12-05T09:52:00.001+02:00

Se povestesc multe despre Toca….

Se povestește că atât de mult i-a plăcut Institutul că a dorit de mai multe ori să să rămână repetent rugându-se de profesori să-l lase … să mai repete un an

A rămas de mai multe ori repetent, dar până la urmă profesorii s-au săturat de el și i-au pus piciorul în prag: ”Ori termini anul ăsta ori te dăm afară
- Pe ce motiv?
- Pe motivul că ce ai învățat e deajuns. Îți garantăm noi
- Dacă nu se poate să mai rămân repetent, atunci dați-mă afară, le-ar fi spus Toca.
- Nu te dăm afară, te absolvim, i-au comunicat ei după o matură și lungă chibzuiță
- Bine absolviți-mă, dacă nu se poate altfel, deși eu aș fi preferat să mai rămân odată repetent.
- Înțelege că nu se mai poate. Ai rămas repetent destul, peste limite admise, i-au comunicat profesorii. Nu poți fi repetent perpetuu…
- Aș fi preferat, dar dacă nu se mai poate, mă sacrific, o să-mi duc crucea, dar o să mă aveți pe conștiință că n-am ajuns să învăț tot, le-ar fi zis Toca. Și a plecat să învețe mai departe punându-și în scenă spectacole …

Repeta de peste doi ani Hamlet la Teatrul Bulandra. Îl părăsiseră între timp mulți. Chiar și neobositul, infatigabilui Rebencic care juca regele. A încercat în rolul respectiv pe mulți. Chiar și pe miraculosul Dinică.

- Ți-am dat o listă cu actorii teatrului și i-ai respins pe toți. A rămas doar unul dar care nu se potrivesțe deloc: Costică Florescu, i-a spus directorul teatrului, Besoiu ,
- E liber?
- Ca păsările cerului, dar vorbește ca la Periș
- Ceaușescu vorbește ca un academician?
Și Florescu a fost regele din Hamlet!
*
Informată de nesfârșitele prelungiri ale repetițiilor, președinta ATM, Dina Cocea l-a întrebat, când, totuși o să iasă premiera cu Hamlet.
- D-voastră n-o să ,mai apucați doamnă i-ar fi răspuns Toca sec.
*

Încercând să pătrundă printr- un loc îngust ocupat de Toca, corpolenta cronicăreasă Florica Ichin, i-a spus: Toca mai sugeți burta aia ca să pot să trec.

-Nu vreți să mi-a sugeți d-stră i-a răspuns amabil Toca.
*

După ce a plecat din țară, după 1987, așteptând să-i vină rândul la un rinichi,s-a dus într-o vizită la d-na Beate Fredanovla Viena care între timp, săraca, orbise.

- Acum la zenitul vieți ce regretați că nu ați făcut, se zice că ar fi întrebat-o Toca
- Regret că nu am fost în India și tare mult aș vrea să o văd
- Glumiți d-nă, poate vreți să spuneți că ați vrea s-o pipăiți!
*

I-am dat cartea mea ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” unde sunt peste o sută de pagini despre el.

- Trebuie să fie un om nebun să scrie o carte despre teatru de peste cinci sute de pagini în format mare, mi-a spus după ce a luat-o, a cântărit- o fără s-o răsfoiască
- Dar cum se numește regizorul ale cărui spectacole țin patru ore ca Oblomov și Casa Zoiki?
- Sifilitic, mi-a răspuns fără echivoc Toca.

Un interviu cu Alexandru Tocilescu

2011-12-04T21:43:00.002+02:00

Un interviu publicat în România Liberă la 03. 05. 2002 cu titlul: Performanța de a fi cenzurat într-o epocă fără cenzură. (Candid Stoica de vorbă cu Alexandru Tocilescu)

Anul trecut ai primit premiul UNITER pentru spectacolul pe care l-ai realizat la Teatrul Național Ci ”O Scrisoare Pierdută” de I. L. Caragiale. Deși anul acesta s- declarat anul Caragiale, spectacolul nu se mai joacă

- Nimeni nu a spus oficial ceva cum că spectacolul nu se mai joacă, dar între timp am aflat de la regizorul tehnic Vlad Stănescu că s-a dat dispoziție ca decorul să fie casat. În discuțiile pe care le-am avut cu d-l Săraru el mi-a spus că a tolerat acest spectacol timp de șapte luni din clipa în care a fost numit director până când se va termina stagiunea și că are și el dreptul să aibă un spectacol așa cum dorește, și deci în consecință va monta un alt spectacol cu ”Scrisoarea”. Or iată că stagiunea e pe sfârșite și nu a fost anunțată o nouă distribuție, iar ceii care n-au văzut spectacolul meu, publicul larg, sunt împiedicați în felul acesta să-l vadă.

Eu consider că scoaterea spectacolului din repertoriu este un gest care nu ține seama că acest spectacol a fost considerat ”spectacolul anului” în stagiunea trecută și că a luat premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol. Dar se pare că acest premiu îl deranjează foarte mult pe d-l Săraru, cum deranjează și acest organism împotriva căruia, observ, se duce o luptă surdă. Premiile instituite de Ministerul Culturii și Cultelor, anul acesta, nu au avut alt scop decât să încerce să micșoreze valoarea premiilor UNITER-ului și să arate că orientarea ministerului Culturii, a Teatrului Național și a Guvernului în general este cu totul alta decât cea pe care o demonstrează UNITER-ul prin premiile pe care le dă anual…

Numai că întâmplarea a făcut ca foarte multe din aceste premii să coincidă, dovedind în felul acesta că premiile Ministerului Culturii nu au avut alt scop, până la urmă, decât acela de a încerca să stârnească o zavistie între noi, între unii actori care sunt în vederile d-lui Săraru și ale conducerii și alții care își văd liniștiți de treabă lor și-și fac meseria așa cum se pricep mai bine…Sunt sigur că motorul acestei încercări de destrămare a unității noastre, motorul acesteei acțiuni se ascunde undeva și în spatele spectacolului cu ”Scrisoarea Pierdută” pentru că protestele numeroase care au apărut în presă, împotriva interzicerii – că n-am cum să-i spun altfel – acestui spectacol au dus la tot felul de represalii. De pildă revista ”Scena” care a publicat o masă rotundă, unde s-a discutat ”problema Scrisorii Pierdute” este oprită spre difuzare la Teatrul Naționa și sunt critici ale căror cronici nu sunt afișate la avizier pentru că semnătura lor îi displace d-lui Săraru. Opiniile lor fiind diferite de ale d-lui Săraru au devenit persoane non grata la Teatrul Național.

Teatrul Național nu este și nu poate fi proprietatea nimănui. El este al națiunii, așa cum scrie pe frontispiciu, și nu poate cinev, oricine ar fi el și oricât de mari ar fi pilele și relațiile pe care le are la conducerea statului, nu poate să-și aroge dreptul de gestiona discreționar o instituție de cultură și de a avea drepturi pe care niciodată nici un alt om nu le-a avut.

-La primirea premiului UNITER, de anul acesta, pe scena teatrului Național, ai ținut să precizezi că UN OM MIC MI-A OPRIT SPECTACOLUL!

Îmi amintesc că în 1981 spectacolul Teatrului de comedie cu piesa lui Tudor Popescu, ”Concurs de Frumusețe”regizat de tine, a fost interzis tot de un om mic și rău, care nu era altcineva decât Gh. Pană, primarul de atunci al capitalei. Se pare că ești urmărit de oameni mici…și nu pot să observ că ne-am întors la aceleași procedee de acum 30 de ani.

- Am o informație sigură că l o conferința națională a culturii instituită de Partidul Comunist, de tristă amintire, al cărui membru marcant a fost d-l Săraru, când a luat cuvântul a spus: ”Eu nu vorbesc aici în calitate de scriitor, ci în calitate de activist de partid” Realizez că mentalitatea omului Săraru este greu de schimbat. Mentalitate pentru care cea mai mare bucurie a lui e bucuria stăpânului și cea mai mare fericire a lui e fericirea stăpânului. El nu-și va satisface niciodată plăceri proprii, ci doar pe cele ale celui în slujba căruia se află. Această atitudine îmi spune mie că de fapt comanda vine de mai sus și că nu este numai bunul plac al directorului teatrului care a condus la eliminarea spectacolului meu cu ”O scrisoare Pierdută”, ci incomoditatea lui vădită…pentru toată clasa politică…dacă avem în minte finalul spectacolului în care personajele piesei, pe care eu am încercat să le ironizez pe suprafața întregului spectacol, se regăsesc în clipa de sărbătoare în loja lui Ceaușescu a Teatrului Național…și dacă ne mai gândim la semnificația pe care am dat-o eu acestei loji și la faptul că Cetățeanul Turmentat singurul ”civil” din piesă, poate să vadă această serbare doar la televizor…și dacă realizăm că la premieră, dorința mea ar fi fost ca invitații, oameni politici să stea în această lojă și să se amestece cu Cațavencii, Tipăteștii și cu Trahanaichii din piesă, ne dăm seama de impactul pe care această imagine îl poate avea asupra publicului cu prezența în lojă a celor care au participat la premiile Ministerului Culturii…și cât de departe e dusă satira mea și cum oamenii politici au picat în plasa acestei satire fără să-și dea seama.

- E posibil să ai dreptate și această imagine finală, ca de fapt întregul spectacol, să fi deranjat întreaga clasă politică prin similitudinile pe care le-ai creat. Și iarși ne-am întors în felul acesta, când întreaga clasă politică din vremea lui Caragiale, regăsindu-se în personajele sale a respins net mesajul ”Scrisorii Pierdute” Nu pot decât să te felicit pentru performanța obținută.

(A consemnat Candid Stoica)

Teatrul cafe Godot

2011-11-26T18:47:00.000+02:00

Un teatru nou în plină criză

2011-11-26T18:40:00.000+02:00

(articol scris pentru revista Bucureștiul literar și artistic, unde răspund de rubrica de Teatru)

Pentru că Bucurestiul literar și artistic este o revistă nouă, pentru că și eu sunt nou în ipostaza de cronicar, mi-am propus să scriu, bineînțeles, despre un teatru absolut nou în peisajul artistic bucureștean lăsând, cu bună știință, deoparte deocamdată, spectacolele teatrelor consacrate care au deja cronicarii lor ”en titre”, bine stipendiați, care le laudă din plin succesele și mai abitir insuccesele!

Deci în plină criză, când teatrele și alte instituții de cultură își micșorează activitatea, iar altele chiar o întrerup, în centrul orașului, în fosta sală a clubului facultății de arhitectură din strada Blănari, complet renovată și reamenajată cu mult bun gust, s-a deschis un teatru neobișnuit cu un nume la fel de insolit: Teatru cafe Godot (aluzie la binecunoscutul personaj din piesa Așteptându-l pe Godot de Samuel Becket) Cronica mea de început va fi despre acest teatru care și-a serbat de curând un an de activitate cu un palmares de zeci de spectacole, cu un repertoriu variat, mare parte din spectacole fiind producții proprii - de la comedii cu umor intelectual în stilul lui Woody Allen (Bullet over Lipscani) de Eugen Gyemant, la radiografii ironice ale relațiilor amoroase ca Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt pe Venus, trecând prin titluri ca Cupluri, Dragostea durează 3 ani, Norway Today, Ce ne spunem când nu vorbim, Un cuplu ciudat, Monoloagele Vecinului, Cinci rande-vous-ri mortale, Marea iubire a lui Sebastian, Mici crime conjugale…(am înșirat doar câteva titluri ale spectacolelor pentru ineditul lor) De asemenea spațiul din str. Blănari a fost gazda unui mare număr de artiști care au susținut spectacole ca Vlad Ivanov, Dorina Chiriac, Mihai Călin, Anca Sigartău, Lia Bugnar, Ada Milea sau Florin Piersic Jr. Au concertat trupe și nume importante ca Zdrob și Zdup, Otros Aires, A. G. Weinberg, Shukar Colective, Șue Paparude, Irina Sârbu și Marius Mihalache, Teodora Enache… Nu am numărat toate spectacolele dar dacă facem o simplă socoteală că anul are 360 de zile și spectacolele au fost aproape în fiecare zi s-ar putea să iasă o cifră cu două zerori în coadă. Asta în vreme ce celelalte teatre dacă abia reșesc să scoată câteva spectacole noi într-un an…Totuși, ei finanțatorii, sau patronii, încă nu s-a aflat cine de fapt sunt, (Se șoptește că ar fi actorul Geo Remeș, fiul fostului ministru al finanțelor) vorbesc de un concept nou, neștiind că a mai existat un asemenea local pe strada Transilvaniei, colț cu Virgiliu, înființat în anul 1998 de scriitorul, dramaturgul și regizorul Puși Dinulescu intitulat ”Teatrul cafe bar Robert Calul”, dar care n-a putut viețui, din varii motive decât câteva luni… Nu toate spectacolele au fost proectele teatrului Godot care de fapt nici nu are trupă de actori. Godot, un nume mit pentru oamenii de teatru de pretutindeni preia proecte de peste tot fiind în ultimă instanță, de fapt, o rampă reală de lanasare a tinerelor talente

Din multitudinea de producții am remarcat un spectacol absolut original, jucat de o echipă de actori cu totul și cu totul excepționali. ”Bărbații sunt de pe Marte, Femeile de pe Venus” este este un colaj de 9 texte a unor scriitori americani (David Auburn, Johnatan Rand, Sharon E. Cooper, Mark Harvei, Lauren Wison, Paul Doodley, etc) realizat de Doina Antochi, cu concursul tinerilor actori - absolut remarcabili - Andreia Grămoșteanu, Mirela Zeța, Ioana Barbu Andreia Samson, Constantin Diță, Alex. Conovaru, Pavel Bârsan, Andrei Mateiu, Șerban Gomoiu și chiar semnatara regiei și a colajului Doina Antohi. M-au impresionat absolut toți cei care alcătuiesc distribuția - și intuiesc că vor ajunge mari personalități - și nu aș vrea să citez pe unii în favoarea celorlalți, dar prin alegerea textelor, prin distribuirea actorilor și chiar prin interpretarea celor două roluri, în două momente de vârf ale spectacolului în care evoluiază ca actriță trebuie s-o citez pa Doina Antohi, un nume de care probabil vom mai auzi.

Maestrul Radu Beligan a spus odată că la un spectacol de teatru nu numai actorii trebuie să fie talentați dar și publicul, ceace cel de la Teatrul cafe Godot a reușit cu prisosință, urmărind atent spectacolul, ascultând cu mult interes textul, reacționând prompt în momentele de haz și apaudând frenetic la final, deșii majoritatea se aflau în fața unui pahar de bere sau eventual de vin.

În declarația de pe interesantul site al localului se spune că Godot Cafe așteaptă proecte noi din partea celor interesați de teatru independent, de spațiu neconvențional, din partea tinerilor cărora astfel li se oferă un loc de afirmare generos dotat tehnic. Spectatorii cu o cafea sau un suc, eventual o țigare vizionînd un spectacol ori de teatru ori un concert, ori proecții de film sau lansări de carte vor uita pentru două ore de greutățile vieți, de corupția din jur care a cuprins ca o caracatiță și mediile teatrale și mai ales de criza care persistă.

Ca unul care am înființat împreună cu colegii Iurie Darie, Anca Pandrea și cu dramaturgul Radu Iftimovici, imediat după evenimentele din Decembrie 89, unul dintre primele teatre independente – Teatrul Incomod - nu pot decât să-i să-i felicit pe cei care l-au înfințat și să-i urez Teatrului cafe Godot mult succes în viitor!

HORA HOŢIEI

2011-11-20T22:00:00.001+02:00

HORA HOŢIEI de Dan Puric

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României !
Ordinea şi cinstea piară !
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie !
Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine,
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire !
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte !
P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate !
În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banul mare
Mai rapid în buzunare.
Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

Ps: Îi cer scuze colegului D. Puric, dar nu m-am putut abține să nu public pe blog producțiunea dumnealui...

Discuție între doi actori de vârste diferite

2011-11-19T21:14:00.001+02:00

O discuție între doi actori de vârste diferite

- Salutare maestre

- Bună ziua tinere
- Ce faceți? Vă e rău? Văd că stați cu mâna la falcă. Să chem o salvare?
- Stai liniștit. Sunt actor comic și acum mă odihnesc. Unde te grăbești?                                                                                                                                    - La repetiție, repet o piesă minunată…
- N-am mai auzit de o piesă bună de ani de zile. Are conflict?…
- Puternic
- Și personaje veridice?
- Și personaje veridice
- Și repetițiile merg?
- Merg maestre…
- Merg în draci sau așa și-așa
- Merg în draci maestre
- Și nu vă certați?
- De loc maestre.
- Și despre ce e vorba-n piesă?
- Păi, cum să vă spun: piesa, cum spune poetul, e o răfuială între virtute și greșală
- I-auzi, e în versuri?
- Nu, așa mi-a ieșit mie acum din nimereală.
- Și despre ce răfuială e vorba în piesa voastră
- Vă interesează?
- Teribil. M-ai făcut curios.
- Păi, doi soți se ceartă. El vrea să-și refacă viața cu una mai tinerică,
- I-auzi și bineînțeles ea nu vrea. Începe să-mi placă
- Nu, ea vrea, dar vrea să-și refacă și ea viața cu un actor de culoare
- Și mai grozav. De ce culoare?
- De culoare neagră…
-Adică negru?                                                                                                                                              - Nu se mai spune negru la un negru, fiindcă asta ar înseamnă că faci rasism. Se spune: de culoare
- De ce culoare?
- Neagră, nu v-am spus, dar asta nu-i convine valetului…
- Ai că m-ai dat gata .Care valet? N-ai spus de nici un valet..
- Vă spun acum…În piesă e un valet care nu-i convine toată treaba…
- Mai dat gata. De ce?
- Vrea leafă dublă
- Al dracului smecher. ..Dar de ce?
- Păi în loc de doi trebuie să servească patru.
- De unde ai scos patru
- Păi tipa cu care el vrea să-și refacă viața și tipul cu care ea vrea să se afișeze ca să-l facă gelos pe el, adică pe bărbată-su, pentru că de fapt ea pe el îl iubește
- Pe care el?
- Pe bărbată-su
- Teribilă treabă… nu știu cum o s-o descurcați…Regizorul știe ce vrea? Nu bate câmpii?
- Nu bate câmpii
- Formidabil. Și știți rolurile?
- Ca pe apă…                                                                                                                                                    - - Înseamnă că n-aveți nici o problemă
- Avem una:
- Hopa, trebuia să-și bage dracu coada…Ce problemă?                                                                                                                                                  - Ne mai trebuie cineva
- Aha, ca să înlocuiască pe unu care s-a îmbolnăvit                                                                                                                                    - Nici de cum. Toată lumea e sănătoasă                                                                                                                             - Atunci, care-i problema                                                                                                   - Problema e că ne mai trebuie cineva                                                                                                                                  - Aha, pricep. Ce să facă acel cineva?
- Să joace un rol de bătrân pacient
- Da, asta e o problemă grea. Bătrânii se găsesc greu
- .Nu vreți să veniți să d-voastă. Am avut impresia că v-a plăcut că v-am spus de piesă
- Da mi-a plăcut
- Că va interesat
- Da m-a interesat mult
- Și atunci de ce nu veniți d-voastă
- Eu? Ce-ți veni? De ce să vin eu?
- Pentru că am avut impresia că vă interesează piesa
- Pe mine? Eu cum să-ți spun…
- Spune-ți cu curaj, maestre
- Eu mă c.c pe piesa voastră

Salonul Anual de Carte de la Slobozia - 31 octombrie 2011

2011-11-16T07:32:00.000+02:00

Fotografii: Sandu Robert - Slobozia, Adina Stoicescu - Bucureşti

Mulţumim doamnei director Mihaela Racoviţeanu şi minunatului public ialomiţean pentru primirea caldă şi felicitări tuturor celor implicaţi în organizarea unui Salon de Carte de înaltă ţinută

Festivalul Național de Teatru

2011-11-13T22:07:00.000+02:00

Festivalul Național de teatru.

America e în criză, Europa e în criză, lumea e în criză și totuși în România s-a desfășurat un mare festival Național de Teatru, după ce cu două luni mai înainte se desfășurase un alt mare festival național: George Enescu” De unde se poate naște concluzia, că România este, a fost și va fi o țară a festivalurilor în ciuda tuturor vicisitudinilor… Nu există municipiu, oraș, localitate, sat care se respectă să nu aibă un festival. Dacă nu are, sigur va avea în viitor. Încununarea lor pare să fie însă pe bună dreptate festivalul național de teatru. Împotriva tuturor condițiilor grele, de criză, deșii au fost amputate salariile și pensiile, deși se anunță insistent că, criza n-a trecut, 32 de producții au stat timp de zece zile, la dispoziția sutelor, miilor de spectatori, care au părăsit cafenelele, bistrourile, bibliotecile, discotecile, băncile parcurilor și mai ales televizoarele, luând cu asalt sălile de spectacolele ale festivalului deciși să, vizioneze cele 32 de producții selectate dintr-o multitudine de alte producții, era să scriu iar spectacole, termen care nu se mai folosește când vrei să denumești un act teatral. Un bilanț cu care se poate mândri organizatorii, selecționerul unic, (Alice Georgescu), directorul executiv (Aura Corbeanu), și zecile de ”furnicuțe” care au robotit anonime și bineînțeles sponsorii. (Nu-i mai numesc, au fost trecuți în toate programele festivalului) ….

Cred că s-a întâmplat un miracol spun optimiștii printre care mă număr și eu.              Pe timpul acesta de criză s-a găsit de toate: un titlu generic faimos, ”Omul acest animal ciudat,” (cuvinte ale lui A. P. Cehov), s-a găsit o personalitate importantă, faimoasă, care a reuși în climatul de criză să facă un tur de forță și să realizeze 4 (patru) spectacole, (dar mai ales teatrele respective au găsit banii necesari să-l plătească) s-au găsit sponsori curajoși și în final s-a găsit, bineînțeles și marfa fiecărui festival: spectacolele!
Fiecare director de teatru, sau maneger cum i se spune acum, care se respectă și în subsidiar teatrul pe care îl managerizează, uneori ca o proprietate personală, a pregătit, măcar un spectacol care să rupă gura târgului la…București.                Cei mai harnici și probabil cu mai mulți bani, a fost managerii teatrelor maghiare din Cluj și din Sfântul Gheorghe care au realizat cele mai multe producții (Dacă adăugăm și producția Teatrului național din Budapesta cu ”Trei Surori” în regia lui Andrei Șerban și cuvântarea în limba maghiară a ministrului culturii Kelemen Hunor, la deschiderea festivalului, care a lăsat nedumerită multă lume, putem spune că a fost un festival de…limbă maghiară..(”Strigăte și șoapte”,”Unchiul Vania” ambele în regia lui Andrei Șerban, ”Leonce și Lena” în regia lui Tompa Gabor, toate trei producții ale Teatrul Maghiar din Cluj, precum și” Neguțătorul din Veneția” în regia lui L. Bocsardi la Teatrul ”Tamasi Aron” din Sf. Gheorghe)                   Urmează managerul Alex. Darie cu 3 producții (”Îngropați-mă pe după plintă” în regia lui Y. Kordonski.” Însemnările unui necunoscut” în regia lui Alex Darie, ”Ivanov” în regia lui Andrei Șerban). Vin la rând manegerii cu două producții: I. Caramitru de la Teatrul Național, (”Purificare” de Peter Zelenka, regia Alex Mâzgăreanu, ”Macbeth” de W. Shakespeare, regia R. Penciulescu) Constantin Chiriac, de la Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu (”D ale carnavalului” în regia lui S. Purcărete, ”Felii” de Lia Bugnar), și Marcel Iureș de la teatrului Act (”Absolut” în regia lui Alex. Dabija și ”9 grade la Paris” în regia lui Peter Kerek)
Ultimii, dar nu și ca valoare sunt cei care au prezentat doar un singur spectacol (Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova,” Caligula” în regia lui L. Bocsardi, Teatrul de Comedie cu ”Cântăreața Cheală și Lecția” în regia lui V.I. Frunză, Teatrul Dramatic ”Sică Alexandrescu” Brașov cu ”Despre Iubire la om” în regia lui Alex. Dabija, Teatrul Țăndărică cu ”Galaxia Sveik” în regia lui Alex. Hausvater, Teatrul ”Andrei Mureșanu” Sf. Gheorghe cu ”Mai întâi de naști” în regia lui Radu Afrim, Teatrul Nottara cu ”Metoda” în regia lui Cr. T. Popescu, Teatrul German de stat din Timișoara cu ”Mountainbikers în regia lui Radu Alex. Nica, Teatrul foarte Mic cu”Crazy stories in the city” un spectacol de Arcadie Rusu, Teatrul Metropolis cu ”Nevestele vesele din Windsor” în regia lui Alex. Tocolescu, Teatrul de mișcare studio M di Sf. Gheorghe cu ”Othelo și prea iubita lui Desdemonă în regia lui M. Mănuțiu, Teatrul Tineretului din P. Neamț cu ”Yerma” în regia luiLazlo Beres, teatrul Odeon, (maneger Dorina Lazăr cu ”Blifat” de G. Pintilei în regia lui Alex Mihail, Teatrul ”Club Scena” cu ”Emigranți”)
După numărul de          spectacole prezentate se poate spune că festivalul a stat și sub ”steaua” lui Andrei Șerban care contrar aparențelor se simte destul de bine la lucru în România
Deși este criză, deși schemele se împuținează, subvențiile la fel, deși onorariile scad și salariile când nu sunt amputate, stagnează, avem un festival național de teatru care în ultimă instanță e în beneficiul marelui public…În ciuda crizei, în ciuda pauperizării majorităților oamenilor de teatru, în ciuda sau din contră a zecilor, sutelor de absolvenți pe care institutele de teatru îi scot anual, ca pe bandă rulantă, 32 de producții considerate valoroase pe anumite criterii nu sunt de ici de acolo, ci reprezintă o zestre inestimabilă pe care au consumat-o miile de spectatori dornici de a sta într-un scaun și de a asculta vrăjiți cuvintele și mesajele care vin dinspre scenă sau cu alte cuvinte… dramele și comediile…
Orice festival are momente de vârf și momente mai slabe care nu au lipsit nici în actualul festival. Spectatorii și spectacolele au fost partea frumoasă. Dar într-un studiu realizat cu câțva ani în urmă de către Fundația Cultural Europeană, România era poziționată pe ultimile locuri în Europa Centrală și de Est privind măsurile pentru susținerea artei și artiștilor, alături de Moldova și Albania. Nu e prea plăcut să auzi asemenea lucruri, nici să scrii
Dar nici nu s-au stins încă ecourile festivalulul Național și deja s-a anunțat că la Ploiești va începe un alt festival de teatru, iar un grup de organizatori caută infrigurați fonduri pentru a organiza, atenție, a treia ediție a festivalului teatral al deținuților la care vor participa probabil în cătușe sau asistați de gardieni nouă trupe din 9 penitenciare, cu 109 deținuți și 30 de voluntari.

Probabil că sarabanda va continua. Probabil că se pregătesc festivalurie de la Oțoțoaia, Gheboaia, Pătârlagele și Chiajna

Lansarea Dosarului Curvelor - Teatrul de Comedie, 19 septembrie 2011

2011-09-21T08:43:00.000+03:00

Lansare de carte - teatru lectură

Dosarul curvelor, de Candid Stoica

Invitaţie la lansare de carte - luni, 19 septembrie, la Teatrul de Comedie

2011-09-15T21:12:00.001+03:00

Editura ZIP şi Breasla Cuvântarilor vă invită să le fiţi alături
în data de 19 septembrie 2011, orele 17:30
în foaierul Teatrului de Comedie din Bucureşti,
pentru a lansa cea mai recentă apariţie editorială a actorului şi scriitorului Candid Stoica

Sunt invitaţi la manifestare şi vor prezenta această apariţie editorială :

Dinu Grigorescu, G. Bălăiţă, Mihai Lungeanu, Ion Cazaban,
C. Paraschivescu, Denis Dinulescu, Puşi Dinulescu, Alex Lazăr,
Eusebiu Ştefănescu, Robert Toma, Florin Iordache

Încărcatul fânului în românia

2011-08-15T15:58:00.001+03:00

Perle de la bacul francez 2010

2011-08-09T22:44:00.001+03:00

Credeati ca numai ai nostri sunt "inventivi"?
Bacalaureat francez 2010
"Si deux droites parallèles se croisent dans un triangle on obtient un rectangle"
(Dacă două drepte paralele se încrucișează într-un triunghi se obține un dreptunghi)
"Ce qui fait la puissance des Etats-Unis, c'est surtout sa technologie d'avant-garde qui vient de Chine".
(Ceea ce face puterea Statelor Unite, este mai ales tehnologia sa de avangardă care vine din China)
"La Terre aspire à changer de planète, car elle n'est plus ce qu'elle était".
(Pământul năzuiește să schimbe planeta, căci nu mai e ce era - odată -.)
"A Prague, le printemps 1968 a commencé en plein hiver".
(La Praga, primăvara anului 1968 a început în plină iarnă.)
"Pour illustrer mon propos, je devrais mettre une citation, mais il y en a tellement qui me viennent à l'esprit qu'en choisir une serait faire injure aux autres"
(Pentru a-mi exemplifica subiectul, ar trebui să pun un citat, dar sunt atâtea care îmi trec prin cap, încât, alegând unul, ar însemna să le jignesc pe celelalte.)
"Comme le Roi Arthur dans Kaamelott, De Gaulle était entouré d'incompétents. Il était difficile pour lui de faire plus dans ces conditions".
(Ca și regele Arthur în Camelot, De Gaule era înconjurat de incompetenți. Era greu pentru el să facă mai mult în aceste condiții.)
"Les champs de Coca Cola épuisent les ressources d'eau d'Inde".
(Câmpiile de coca cola epuizează resursele de apă ale Indiei.)
"Quand il y a des problèmes dans le monde, l'ONU envoie des casquettes bleues".
(Când există probleme în lume, ONU trimite căștile albastre.)
"Hitler créa une nouvelle race qui serait la plus supérieure : la race aérienne".
(Hitler a creat o nouă rasă care ar fi cea mai superioară: rasa aeriană.)
"La mortalité infantile était très élevée, sauf chez les vieillards".
(Mortalitatea copiilor era foarte ridicată, exceptându-i doar pe bâtrâni.)
"Autrefois, les Chinois n'avaient pas besoin d'ordinateur car ils comptaient avec leurs boules".
(Odinioară, chinezii nu avea nevoie de calculator, fiindcă socoteau cu biluțele lor.)
"Une bouteille d'eau explose s'il gèle car, sous l'effet du froid, l'eau devient un explosif".
(O sticlă de apă explodează dacă îngheață, fiindcă, sub efectul frigului, apa devine un exploziv.)
"Toute sa vie, Montaigne a voulu écrire mais il n'a fait que des essais".
Montagne a vrut toată viața să scrie, dar n-a făcut decât încercări.)
"Le Mexique était autrefois le pays des pastèques".
(Mexicul era odinioară țara lubenițelor.)
"La loi des probabilités s'appelle ainsi car on n'est pas sûr qu'elle existe".
(Legea probabilităților se numește astfel, deoarece nu e sigur că există.)
"Un sonnet est formé de deux quatrains et de deux tiercés".
Un sonet e format din două catrene și două treimi.)
"L'éther est un produit très volubile".
(Eterul este un produs extrem de volubil.)
"Le Vietnam est la capitale du Liban".
(Vitenamul este capitala Libanului.)
"La Terre serait recouverte de glace s'il n'y avait pas les volcans pour la chauffer de l'intérieur".
(Tera ar fi acoperită de gheață, dacă n-ar exista vulcanii pentru a o încălzi din interior.)
"Il est triste de penser que le pôle Nord et le pôle Sud ne se rencontreront jamais".
(E trist să ne gândim că polul Nord și polul Sud nu se vor întâlni niciodată.)
"Quand on a brûlé Jeanne d'Arc, les gens ont senti une odeur de sainteté".
(Când a fost arsă Ioana d'Arc, oamenii au simțit un miros de sfințenie.)
"Les pauvres s'appelaient sans-culottes car ils n'avaient pas les moyens de s'acheter un slip".
(Săracii se numeau 'fără-pantaloni-scurți' pentru că nu avea mijoacele financiare să-și cumpere un slip.)
"Les Amazones étaient comme des femmes mais encore plus méchantes".
(Amazoanele erau ca niște femei, dar și mai rele.)
"Comme son nom l'indique, le blues a été inventé par les Noirs".
(Cum o indică numele lui, 'blues' - albastru - a fost inventat de negri.)
"Le principe de la musique est de faire des notes avec des bruits de sons".
(Principiul muzicii este să facă note cu zgomotele sunetelor.)
"Le chef de file du surréalisme est Salvador Dalida".
(Liderul suprarealismului este Salvador Dalida.)
"L'élève préféré de Rodin était Isabelle Adjani".
(Elevul preferat a lui Rodin era Isabele Adjani.)
"Dans notre société, le premier motif de l'alcoolisme est la boisson".
(In societatea noastră primul motiv al alcoolismului este băutura.)
"Les 3 états de la matière sont l'état solide, l'état liquide et le tiers-état".
(Cele trei stări ale materiei sunt starea solidă, starea lichidă și a treia-stare.)
Les plus célèbres comédies de Molière sont "Le médecin malgré Louis" et les "Fous Rires de Scapin".
(Cele mai celebre comedii ale lui Moliere sunt 'Doctor în ciuda lui Ludovic' și 'Râsetele nebune ale lui Scapin'.)
"Les femmes produisent des œufs mais pas du tout comme les vrais œufs".
(Femeile produc ouă, dar nu adevărate ouă.)
Les hommes politiques financent leurs campagnes avec des dépôts de vin".
(Oamenii politici își finanțează campaniile cu depozite de vin.)
Les plus grands auteurs de l'époque classique sont Corneille, Racine et Molaire.
(Cei mai mari autori ai epocii clasice sunt Corneille - Cioară- , Racine - Rădăcină - și Molaire - Molar - , în loc de Moliere - Piatră de Moară)
"Au cercle polaire, l'hiver dure neuf mois et l'été aussi".
(La cercul polar, iarna durează nouă luni și vara la fel.)
"Au Moyen-Age, les lunettes existaient déjà, mais les verres étaient en vessie de porc".
(In Evul Mediu, ochelarii existau deja, dar sticlele erau din bășică de porc.)

Toma Caragiu și Pălăriile

2011-08-08T15:29:00.001+03:00

O amintire, un gând pios pentru Toma

12 adevăruri despre femei

2011-08-04T17:53:00.002+03:00

Femeilor le plac bărbaţii plinuţi... în zona portofelului.
(Kay Ingram)
Dacă vrei ca soţia să te asculte cînd vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi.
(Sacha Guitry)
Cînd un bărbat nu minte niciodată o femeie, înseamnă că îi pasă prea puţin de ea.
(Olin Miller)
Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj.
(Carlo Nell)
Prietenia între două femei e doar un scurt armistiţiu.
(Rivarol)
Soţul unei femei care-ţi place nu poate fi decît un idiot.
(Goerges Feydeau)
Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit.
(Drew Barrymore)
Spun unii că e mai bine să faci dragoste decît război, dar dacă aveţi chef de amîndouă, căsătoriţi-vă!
(Jerry Seinfeld)
Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate.
(Woody Alen)
Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin.
(Lord Byron)
Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată.
(Woody Allen)
Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare.
(A. Bierce)

DERAPAJE LITERARE

2011-08-02T22:08:00.001+03:00

Am căutat mult, dar am găsit
- Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)
- Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
- Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)
- Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)
- Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)
- Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)
- A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)
- N-aveti, cumva, un foc? (Nero)
- Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)
- Suntem rude, dar foarte indepartate. (Fratii Grimm)
- Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
- De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]
- Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)
- Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)
- Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)
- Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (Giuseppe Verdi)
- Noi vrem pamant! (un extraterestru)
- Nu intrati in marile Complexe cu sotia. (Freud)
- Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)
- Tabloul lui Dali este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
- Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)
- Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)
- Cartea mea de capatai este “Dupa douazeci de ani”. (Silviu Brucan)
- Ma duc sa ma caut. (Fiul ratacitor)
- Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)
- Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)
- Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
- Toti oamenii de valoare au zburat din Romania . (Henri Coanda)
- De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)
- Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - Radu Mazare)
- Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)
- Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han
- Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)
- Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes)
- Americanii s-au obisnuit cu in-sula in coasta. (Fidel Castro )
- Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor Columb)
- Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)
- Nu sunt de acord cu femeile care isi spioneaza barbatii. (Mata-Hari)

Tipuri de orgasm

2011-07-31T06:19:00.001+03:00

Orgasm Asmatic:

'Ahh...ahhh...ahhh!'
2. Orgasm Geografic:
'Acolo, acolo, acolo, acolo!'
3. Orgasm Matematic:
'Mai, mai, mai mult, mai mult, si mai mult!'
4. Orgasm Religios:
'Ay Doamne, au Doamne!'
5. Orgasm Suicid:
'Moor, moooor!'
6. Orgasm Omicid:
'Daca te opresti, te omor!'
7. Orgasm Zootehnist:
'Hai, armasare, hai!'
8. Orgasm la comanda:
'Dai,...dai,...dai mai tare!'
9. Orgasm gringo:
'Oh... da, ai ......ce bine!'
10. Orgasm Tip Proiectul Unu:
'Nu te opri! Continua, asa! Nu te opri! Asa, asa!'
11. Orgasm Negativ:
'Nuu, nuuuuuuu!'
12. Orgasm Pozitiv:
'Da...daa...daaa!'
13. Orgasm docent:
'Da,...asa,...pe acolo,...foarte bine,...aia e!, ... corect,... perfect!'
14. Orgasm Dezinformant:
Ce e asta?... De ce?... Ce-mi faci?
15. Orgasm Analist de sisteme:
'OK. procesul a fost finalizat cu succes!'
16. Orgasm Clarvăzator:
'Simt ca vine ... aproape vine... il vad, e aiici!'
17. Orgasm fals:
'Ay! Ay! Da-te jos odata!'
18. Orgasm confuz:
'Oh da, oh nu, Oh Doamne!..'
19. Orgasm Beisbolist:
'Ma duc, ma duuuuc!, am plecaat!'
20. Orgasm profetic:
'Imi vine, imi vineeeee!!!!'
21. Orgasm adrenalină:
"Imi dau drumuu! .... Imi dau druuumuuuu!!!!!!"
momentul următoar:
1. Momentul mexican:
'Iti jur ca pentru mine este prima data!!!'
2. Momentul secret:
'Jura-mi ca nu mai spui nimanui!'
3. Momentul optimist: '
O sa-mi mai vorbesti maine?'
4. Momentul adolescent: '
Imbraca-te, ca vin ai mei!!!!'
5. Momentul hotelier:
'Niciodata nu am mai fost intr-un asemenea loc...'
6. Momentul călătorului:
'Cand ajunge nevasta-ta?'
7. Momentul biroului:
... Si-atunci ... Cand imi ridici leafa?'
8. Momentul igienic:
'Da-mi un servetel umed, te rog'
9. Momentul dubiilor:
'Ti-ai dat drumul inauntru...?'
10. Momentul groazei:
'Inca o data ??!!!!???'
11. Momentul social:
Si, pe tine, cum te cheama?'
12. Momentul afacerilor:
'Cat iti datorez?'
13. Momentul credibilitatii:
'Acum te cred ca erai virgina!'
14 Momentul ' Guiness Book':
'Si eu care credeam ca magarii o au maree!'

surpriza surprizelor

2011-07-30T18:22:00.000+03:00

2011-07-24T06:36:00.001+03:00

Ravagiile populismului

2011-07-22T18:46:00.001+03:00

… Se povestește că colegul G. M. după o îndelungă activitate la teatrele din Piatra Neamț, Bacău, Cluj și la București pe scena Teatrului Național a ajuns, în urmă cu câțva ani directorul teatrului ”Maria Filotti” din Brăila unde a desfășurata o intensă activitate montând câteva spectacole care s-au bucurat de succes la publicul Brăilean. Bineînțeles a căutat să promoveze un repertoriu de calitate și a ținut cu tot dinadinsul să stabilească cu trupa o realație de prietenie și colegialitate.

- Fără să mă laud, sunt un om modest și un actor și regizor care suport criticile, nu vreau să pun punul în gură nimănui, dacă cineva are necaz pe mine poate să-mi dea și o palmă că nu mă supăr, se zice că le-ar fi spus directorul Motoi confraților săi actori mai tineri, dornic să le câștige simpatia, fiind convins că așa trebuie să se poarte un director. Mare i-a fost însă mirarea când un coleg, un tânăr actor brăilean i-a ars o palmă de a văzut stele verzi…
Mă gândesc că altă dată nu va mai avea curaj să făcă o invitație similară

Discuție între doi actori de vârste diferite

2011-07-21T19:51:00.001+03:00

- Salutare maestre
- Bună ziua tinere
- Ce faceți?Vă e rău? Văd că stați cu mâna la falcă. Să chem o salvare?
- Stai liniștit. Sunt actor comic, și acum mă odihnesc.
- Atunci vă las…
-Unde tegrăbești - La repetiție
- Repeți într-o piesă bună?
- Da, e o piesă bună…
- Mă bucur de ce aud. N-am mai auzit de o piesă bună de ani de zile
- E foarte bună
- I-auzi…e Interesant… Are conflict?
- Puternic
- Și personaje veridice?
- Și personaje veridice
- Și repetițiile merg?
- Merg maestre…
- Merg în draci sau așa și-așa
- Merg în draci maestre
- Și nu vă certați?
- Deloc maestre.
- Și despre ce e vorba-n piesă?
- Păi, cum să vă spun: piesa, cum spune poetul, e o răfuială între virtute și greșală
- I-auzi, e în versuri?
- Nu, așa mi-a ieșit mie acum din nimereală.
- Și despre ce răfuială e vorba în piesa voastră
- Vă interesează?
- Teribil. M-ai făcut curios.
- Păi, doi soți se ceartă. El vrea să-și refacă viața cu una mai tinerică,
- I-auzi,și bineânțeles ea nu vrea. Începe să-mi placă
- Nu, ea vrea și-l inșele cu un actor de culoare
- Și mai grozav. Stai puțin de culoare? De ce culoare?
- De culoare neagră…
- Adică negru? - Nu se mai spune negru
- De ce?
-Fiindcă asta înseamnă că faci rasism. Se spune: de culoare
- De ce culoare?
- Neagră, nu v-am spus, dar asta nu-i convine valetului…
- Ai că m-ai dat gata .Care valet? N-ai spusde nici un valet..
- Vă spun acum…În piesă e un valet care nu-i convine toată treaba…
- Aha, și mai palpitant. De ce? Vrea el să se culce cu amândouă?
- Nu, vrea leafă dublă
- Al dracului smecher. ..Dar de ce, că trebuie să fie un dece?
- Păi în loc de doi trebuie să servească patru.
- De unde ai scos patru?…
- Păi tipa cu care el vrea să-și refacă viața și tipul cu care ea vrea să se afișeze ca să-l facă gelos pe el, adică pe bărbată-su, pentru că de fapt ea pe el îl iubește
- Pe care el?
- Pe bărbată-su
- Teribilă treabă… nu știu cum o s-o descurcați…Regizorul știe ce vrea?
- Știe maestre
- Nu bate câmpii
- Nu bate câmpii
- Formidabil. Și știți rolurile?
- Ca pe apă… - Înseamnă că n-aveți nici o problemă
- Avem una:
- Hopa, trebuia să-și bage dracu coada…Ce problemă? - Ne mai trebuie cineva
- Aha, ca să înlocuiască pe unu care s-a îmbolnăvit - Nici de cum. Toată lumea e sănătoasă - Atunci, care-i problema - Problema e că ne mai trebuie cineva - Aha, pricep. Ce să facă acel cineva?
- Să joace un rol de bătrân pacient
- Da, asta e o problemă grea. Bătrânii se găsesc greu
- .Nu vreți să veniți să d-voastă. Am avut impresia că v-a plăcut că v-am spus
- Da mi-a plăcut
- Că va interesat
- Da m-a interesat mult
- Și atunci de ce nu veniți d-voastă
- Pentru că, cum să-ți spun
- Spuneți…
- Pentru că mă c…c în piesa voastră

2011-07-21T19:35:00.001+03:00

Copil fiind m-am visat erou

2011-07-20T07:26:00.001+03:00

„Copil fiind m-am visat erou"

Cornel Todea cere judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti să respingă solicitarea CNSAS. El a explicat că a fost forţat să colaboreze cu Securitatea la 14 ani, pentru a nu-şi pune în pericol părinţii. Regizorul a explicat că a scris pe o foaie întreagă să moară comunismul şi a încheiat cu formula „Cu Dumnezeu la Treabă". Aceasta reprezenta pentru Securitate o probă de educaţie în spirit legionar.
„Copil fiind m-am visat erou, plin de curaj, drept, justiţiar, model fiind părinţii mei. Visul meu a eşuat. Astăzi este greu să-mi explic spaimele, laşităţile, compromisurile, schizoidia existenţei mele. «Colaborator» silit am încercat să nu fac rău nimănui. Că am încercat să fac tot binele care mi-a stat în putere. Ca artist am încercat să mă salvez", şi-a mărturisit păcatele Cornel Todea în înscrisurile de la Curtea de Apel Bucureşti.
"Astăzi este greu să-mi explic spaimele, laşităţile, compromisurile, schizoidia existenţei mele. «Colaborator» silit am încercat să nu fac rău nimănui. Că am încercat să fac tot binele care mi-a stat în putere. Ca artist am încercat să mă salvez.''

Cornel Todea directorul Teatrului „Ion Creangă"

Un polițist băcăuan, prins în timp ce vroia să își cumpere o carte

2011-07-14T07:51:00.001+03:00

Primim cu întristare o veste controversată

Un politist băcăuan a fost prins de colegii sai in timp ce intentiona sa isi cumpere volumul “Critica ratiunii practice” de Immanuel Kant. Acesta a fost dus la secție, unde a fost supus unui interogatoriu intens. Omul legii susține însa că este o interpretare greșita a gestului sau și nu e vinovat de nimic. “Nu o luam pentru mine, jur! M-a rugat un prieten sa il ajut. Eu nu am nicio legatura cu imersiunea dihotomica in subconstientul irational al sinelui si, sincer, nu sunt un apologet al kantianismului”, a declarat Ionel C.
Șefii săi sunt însa convinși că acesta este vinovat. “L-am observat de mai demult timp. Era ceva ciudat cu el. Mereu era primul care termina de citit numerele de inmatriculare”, ne-a declarat adjunctul IJP. Anchete particulare care vor să rămână anonime ne dau vestea că polițistul cu pricina, în urmă cu ani a luat BAC-ul din prima dată. Cum acest lucru nu ar fi posibil, susțin psihologii din cadrul poliției, decât dacă preopinentul ar fi dat șpagă.
De asemenea, Inspectoratul de Politie a demarat o ancheta si in privinta celor doi politisti care l-au surprins pe Ionel C. “Exista niste semne de intrebare vizavi de cei doi. Ce cautau ei in preajma librariei? Exista premisele existentei unei intregi filiere de politisti intelectuali”.
Ce vremuri trăim!!!Ne lipsim de comentarii

NOTELE DIRECTORILOR DE TEATRE SUBVENȚIONATE DE PMB

2011-07-07T22:41:00.001+03:00

DORINA LAZĂR:      ODEON:                      10.00
ALEX. DARIE:           Lucia Sturza Bulandra: 9.96
GEORGE MIHĂIȚĂ: Teatrul de Comedie       9.90
CĂLIN MOCANU:       Țăndărică                     9.86
GEORGE IVAȘCU:       Metropolis                   9.78
MIHAI MĂLAIMARE: Masca:                         9.70
MIRCEA DIACONU.    Nottara                        9.67
BRÂNDUȘA NOVAC: Circul Globus:             9.65
FLORIN CĂLINESCU: Mic.                             9.63
CORNEL TODEA        : Ion Creangă:               9.60
HARRY ELIAD            : Evreiesc de Stat.        9.12
ALEX. ARȘINEL          : C. Tănase.                 9.11
ION LUCIAN                          : Excelsior                  9.04
SMARANDA OȚEANU-BUNEA :   opera comică pt. copii                   7.50

DESCOPERIRE SPECTACULOASĂ

2011-07-06T07:29:00.001+03:00

DESCOPERIRE SPECTACULOASĂ care ar putea schimba lectura Bibliei. Ce SECRETE conţin cele
70 de CĂRŢI DE METAL descoperite într-o grotă din Iordania.
Descoperirea spectaculoasă care ne-ar putea schimba lectura Bibliei - Ce poţi găsi în
cele 70 de cărţi de metal găsite într-o grotă din Iordania
Colecţia de 70 de cărţi de metal, găsită într-o grotă din Iordania acum mai bine de cinci
ani, ar putea deveni cea mai mare descoperire după Manuscrisele de la Marea Moartă. Dacă
echipa de cercetători britanici va confirma veridicitatea lor, acestea ar putea dezvălui
unele dintre secretele de la începutul Creştinismului, scrie Daily Mail.
Ce conţine colecţia
Pe paginile metalice, de mărimea unei cărţi de credit, legate cu sârmă, sunt
inscripţionate imagini, simboluri şi cuvinte care par a se referi la Mesia, la
Crucificare şi Înviere. Primele teste efectuate asupra metalului au arătat că unele cărţi
datează încă din primul secol după Hristos. Dacă datarea va fi reconfirmată şi de
analizele oamenilor de ştiinţă britanici, colecţia ar fi printre primele documente
creştine, precedând scrierile Sf. Paul. "Gândul că aceste obiecte au fost atinse de
primii sfinţi ne taie răsuflarea", a afirmat impresionat David Elkington, specialist în
istoria religiilor antice şi în arheologie. El susţine că noua colecţie reprezintă o
descoperire majoră pentru istoria creştinismului. Mai mult, unii cercetători cred ca noua
descoperire reprezintă colecţia pierdută de manuscrise menţionate în Cartea Apocalipsei,
sub forma unor cărţi de înţelepciune pecetluite, transmise de Isus ucenicilor săi.

În turneu la Piatra Neamț cu Stăpânul ciolanului”

2011-06-30T21:02:00.001+03:00

Sâmbătă 25 Iunie Grupul Teatral Vouă a jucat la invitația D-lui primar Pinalti la Piatra Neamț spectacolul ”Stăpânul Ciolanului” de Marilena Dumitrescu. Și-au dat concursul actorii: Adrian Fetecău, Tudorel Filimon, Candid Stoica, Felix Dumitrescu, Ioana Chelaru, C. Torje, Marcelo Cobzariu

eu și marele Pinalti

2011-06-30T11:43:00.001+03:00

Ce mic e omul în fața marelui Pinalti

eu și marele Pinalti

2011-06-30T10:29:00.001+03:00

fotografii directorilor de teatre care așteaptă note

2011-06-07T23:40:00.001+03:00

Directorii de teatru chemați la examen

2011-06-07T23:27:00.001+03:00

Criticul de artă Răzvan Theodorescu, contabilul Doina Crina Iliescu şi consilierul politic Ioan Gâf-Deac fac parte din comisia care îi notează astăzi pe managerii teatrelor. Şefilor de teatre din Bucureşti, care au contractele de management expirate, ar fi trebuit să le fie analizată activitatea încă din luna septembrie 2010.

Astăzi, la Primăria Municipiului Bucureşti (PMB), o comisie formată din nouă membri va evalua şi va nota activitatea directorilor celor 14 teatre din Capitală. Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 189 din 25 noiembrie 2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, la articolul 16, este stipulat că întreaga comisie de concurs trebuie alcătuită din specialişti în domeniu, precum şi din reprezentanţi ai autorităţii.
Potrivit legii, numărul de reprezentanţi ai autorităţii nu poate depăşi o treime din numărul total al membrilor comisiei de concurs. Reprezentanţii Primăriei Capitalei nu au făcut public până la închiderea ediţiei numele membrilor comisiei de evaluare, însă, din surse neoficiale, „Adevărul" i-a identificat pe membrii acesteia. La categoria specialişti în domeniu au fost numiţi: Răzvan Theodorescu (critic de artă), Aura Corbeanu (vice-preşedinte al UNITER), Doina Crina Iliescu, fost contabil-şef la Direcţia de Cultură a PMB, Marina Constantinescu (critic de teatru), Marius Zarafescu, director la Artele Spectacolului în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN), Adriana Popescu (director Strategii Culturale, Comunicare şi PR la Teatrul Naţional din Bucureşti).
Din reprezentaţii autorităţii fac parte: Emanuel Alexandru Papagheorghiu, directorul Direcţiei de Cultură din PMB, Geta Drăgoi, director la Resurse Umane în PMB, Ionuţ Gâf-Deac, consilier general în PNG-CD, partidul condus de George Becali.
Paradoxal este că nici specialitatea lui Răzvan Theodorescu, nici cea a fostei contabil-şef Doina Crina Iliescu nu au vreo legătură cu teatrul, în vreme ce toţi ceilalţi specialişti sunt critici de teatru sau lucrează totuşi în instituţii tangente cu domeniul.
Oprescu, în conflict cu consilierii
„Această etapă de evaluare, care ar fi trebuit facută încă din septembrie anul trecut, e la limita legalităţii. S-a întârziat nepermis de mult. Ministerul ar fi trebuit, conform legii, să acorde amenzi pentru toată tergiversarea", spune Romeo Pop, membru al Comisiei de Cultură din Consiliul General al PMB.
Amânarea evaluării managerilor survine în urma faptului că în Primăria Capitalei situaţia a degenerat din cauza unui conflict dintre primarul general, Sorin Oprescu, şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care a dorit să aibă un reprezentant în comisia de evaluare a proiectelor de management ale directorilor de teatre. Primarul Sorin Oprescu nu a acceptat cererea Consiliului General şi a existat un proces pe rol între primar şi consilieri. „Între timp, părţile şi-au retras plângerile şi etapa de evaluare de astăzi este, astfel, o încercare de a realiza legalitatea statutului managerilor aflaţi în interimat", a explicat, pentru „Adevărul", Alexandru Papagheorghiu, directorul Direcţiei de Cultură din PMB.
Pentru a continua activitatea şi pentru a încheia un nou contract de management, directorii trebuie să obţină la evaluare minim nota 9, în caz contrar, posturile vor fi scoase la concurs.
Problemele directorilor
Printre managerii de teatru care vor ajunge în faţa comisiei de evaluare se numără Alexandru Darie, George Ivaşcu, George Mihăiţă, Dorina Lazăr, Florin Călinescu, Alexandru Arşinel, Călin Mocanu. Vor fi, de asemenea, evaluaţi senatorul Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara, şi deputatul Branduşa Novac, directorul Circului Globus.
Florin Călinescu, director al Teatrului Mic din Bucureşti din 2001, nu-şi reproşează faptul că instituţia nu este rentabilă, şi dă vina pe costurile mici ale biletelor şi pe condiţiile obiective sau subiective care îi îndepărtează pe spectatori de săli. „Nu mai avem vedete, de talia lui Ştefan Iordache, Coca Bloos sau Olga Tudorache. La Universitate, la Teatrul Foarte Mic, clădirea este cu bulină roşie şi lumea evită să mai vină acolo. La Teatrul Mic e o problemă de canalizare, miroase foarte urât. Şi dacă aş umple sala Teatrului Mic, şi dacă ar fi 100 de euro biletul... teatrul e greu de rentabilizat".
Şi activitatea Brânduşei Novac, directoarea Circului Globus, va fi evaluată. Potrivit Agenţia Naţionale de Integritate, în perioada 05.12.2006 - 12.05.2009, Novac, în calitate de persoană fizică, precum şi în calitate de asociat în cadrul SC Sidus Artis SRL, a încheiat 11 contracte de colaborare, precum şi contracte pentru realizarea unor spectacole de către Circul Globus Bucureşti unde ocupa funcţia de manager. Inspectorii susţin că Brânduşa Novac poate fi acuzată de conflict de interese în materie administrativă. Totodată, s-a dat o hotărâre judecătorească prin care terenul pe care îşi desfăşoară activitatea circul a fost retrocedat, iar Circul Globus va trebui să-şi caute alt sediu.
"Faptul că mi-a expirat contractul n-a fost problema mea, ci a Primăriei şi a organelor ei juridice."
Florin Călinescu
director al Teatrului Mic din 2001
(Preluare din Adevărul)

30 Noembrie va deveveni sarbătoare legală: Ziua sfântului Andrei

2011-06-07T21:48:00.001+03:00

Sfântul Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, când, la o vreme dupa botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Iisus și coborârea Spiritului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors in Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alti Apostoli, ajungând pâna in Peloponezul grecesc, în orasul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind rastignit pe o cruce in forma de X. Dupa moartea sa relicvele s-au pastrat la Patras.

Venerarea ca sfânt: Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așează în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.
Este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.
Sfântul Andrei este considerat de Biserica Ortodoxă Română patronul spiritual al României

O firmă interesantă și un magazin fabulos

2011-06-03T13:11:00.001+03:00

Un banc vechi, dar bun. Îl spunea Mircea Crișan

2011-05-25T17:57:00.001+03:00

Daţi-mi scris

- Domnu doctor sunt foarte, foarte nervoasă.
- Mărită-te, cucoană.
- Sunt măritată, da’ nu-mi ajunge.
- Luaţi-vă un amant.
- Mi-am luat doi, da’ nu-mi ajunge.
- Luaţi-vă pe al treilea.
- Am, dar tot nu-mi ajunge.
- Doamnă, dar dumneata eşti bolnavă !
- Daţi-mi scris, domnule doctor, ca să nu mai spună lumea că-s curvă.

Am primit un e-mail pe care îl difuzez mai departe

2011-05-25T13:21:00.001+03:00

Pachet de salvare economica !!!

IPOTEZA: Dacă guvernul acordă fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.
Cum îi UTILIZĂM:
· Daca cheltuim acesti bani in hypermarket-uri, ei vor ajunge in China .
· Daca cumparam benzina, vor ajunge la arabi.
· Daca cumparam calculatoarevor ajunge in India si Hong Kong .
· Daca cumparam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania sau Iran .
· Daca cumparam autoturisme mici si economice vor ajunge in Japonia.
· Daca cumparam unul din multele gadget-uri vor ajunge in Taiwan.
...si nu vor ajuta cu NIMIC economia româneasca!!!
Singura posibilitate de a pastra acesti bani in Romania , este de a-i cheltui pe:
Curve,
Vin românesc,
si
Tuica
...deoarece acestea sunt singurele produse autohtone!
Eu asa incerc sa fac! Problema este insa că e cam greu sa convingi lumea că faci aceste lucruri numai si numai din patriotism!

o fotografie neobișnuită a marelui strateg

2011-05-25T08:28:00.001+03:00

Ravagiile Ceaușismului

2011-05-21T18:30:00.001+03:00

"Blonda, chiorul si piticul", la Palatul Cotroceni

Presedintele a invitat trupa de artisti sa joace aceasta piesa pe scena salii de spectacole a Palatului dupa ce fusese interzisa la Sala Dalles din Capitala. "In Romania

, libertatea de exprimare este totala", a afirmat purtatorul de cuvint al Administratiei Prezidentiale.

Presedintele Traian Basescu a invitat trupa de artisti sa joace piesa "Blonda, chiorul si piticul" la sala de spectacole a Palatului Cotroceni, la o data care urmeaza sa fie stabilita de comun acord, seful statului urmind sa fie prezent in sala, alaturi de sotia sa, Maria

Basescu. "In Romania, libertatea de exprimare este totala", a declarat purtatorul de cuvint al sefului statului, consilierul prezidential Valeriu Turcan.

Piesa a fost interzisa de pe scena Salii Dalles din Capitala, dupa premiera de pe 14 mai. Lupu a declarat pentru Mediafax ca Iustina Cornel, directoarea institutiei, a venit la el in seara premierei si i-a spus: "Schimbati titlul si vedeti ce faceti ca sa mai jucati". El a adaugat ca directoarea institutiei i-ar fi spus: "Ce mi-ati facut cu titlul asta? Ca seamana ala cu ala, ala cu ala".

La rindul sau, Iustina Cornel a declarat ca vulgaritatea este motivul pentru care a interzis piesa si ca daca motivul ar fi fost titlul sau asemanarea, nu ar fi lasat afisele timp de doua saptamini. "Este o inducere in eroare din partea domnului regizor. Fiind institutie de cultura, nu puteam accepta vulgaritatea scenelor din piesa, eu nu am nici o legatura cu politica", a declarat Cornel. Mai mult, aceasta l-a acuzat pe Lupu ca a vrut sa isi faca publicitate si ca minte cind spune ca i-a cenzurat piesa.

Lupu sustine insa ca nu e nimic adevarat si ca nu a avut nici o problema cu doamna directoare pina in seara premierei, cind i-a spus sa schimbe titlul si un personaj, pentru ca "prea seamana".

Despre titlul piesei, Stefanis Lupu a spus ca acesta este simbolic si "inseamna puterea". "In tara in care traim noi, sintem si blonzi si chiori si pitici", a explicat el, precizind ca nu speculeaza defectele fizice in spectacolele sale.(Din Ziarul Iașul de Azi)

nea nicu și coana leana la bal

2011-05-18T23:42:00.001+03:00

nea nicu cu ibricu / îi face cafeluța lu coana lenuța (manea populară antedecembristă) erau și ei oameni si aveau dreptul să se...danseze

O glumă fără comentarii

2011-05-17T08:39:00.001+03:00

Aprecieri după lectură

2011-05-05T19:38:00.001+03:00

Piesa domnului Candid Stoica despre actorul Mircea Şeptilici este o reuşită reconstituire a perioadei în care acest actor special şi-a desfăşurat activitatea, o fidelă incursiune în meandrele vieţii sale şi, nu în ultimul rând, o excelentă frescă a epocii traversate de Mircea Şeptilici. Personajele piesei sunt bine conturate şi au, într-un termen extrem de potrivit, „carne pe ele”, îşi desfăşoară relaţiile clar, fără ambiguităţi şi reuşesc să convingă spectatorul. Totul este extrem de documentat, de bine articulat într-o intrigă captivantă şi colorată de prezenţa unor figuri memorabile, cum ar fi aceea a Luciei Sturdza Bulandra. Ritmul piesei are valenţe cinematografice, este antrenant şi plin de substanţă. Cine nu are nicio idee despre omul Mircea Şeptilici, despre viaţa sa plină de evenimente tumultoase, dramatică de fapt în cel mai propriu sens al cuvântului, sau despre epocile tulburi prin care el s-a străduit să lase urme luminoase, va afla lucruri surprinzătoare, uneori incredibile, dar poate tocmai de aceea, cu mare impact la un public divers. Tinerii pot învăţa de ce sunt oamenii mai în vârstă atât de ataşaţi de anumite figuri ale istoriei lor recente, iar publicul trecut în partea a doua a vieţii va înţelege ce mult a însemnat pentru teatrul românesc prezenţa unor personaje asemenea lui Mircea Şeptilici. Dacă ar fi să ne referim numai la episodul „complotului” care a dus la reprezentarea piesei lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, în martie 1944, în plină dictatură antonesciană, în mijlocul unui timp extrem de tragic pentru evrei, episod care este foarte bine tratat în piesă, şi ar fi suficient pentru a încadra piesa domnului Candid Stoica într-un document literar artistic pertinent şi foarte „viu”.

Cred că această piesă poate avea o rezolvare scenică pe deplin meritată, pentru că totul în ea freamătă de viaţă, în ciuda faptului că majoritatea celor prezenţi sunt de fapt în lumea umbrelor. Probabil că acesta este şi rolul teatrului de calitate: să fie credibil şi să emoţioneze. Domnul Candid Stoica reuşeşte prin acest text să satisfacă aceste două deziderate ale adevăraţilor iubitori de teatru.

Dr. Constantin Venerus Popa

Dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România

cronică după lansare

2011-05-05T19:29:00.001+03:00

Mircea Șeptilici – O piesă veridică de Candid Stoica

Piesa Mircea Șeptilici scrisă și publicată în volum de către Candid Stoica, are o calitate indiscutabilă: Este foarte bine scrisă. Respectând toate canoanele teatrului clasic lucrarea dramatică a talentatului Candid Stoica are nerv scenic, cu schimbări neașteptate de ritm, atrâgând publicul sau cititorul pasionat de teatru. Personajul principal, Mircea Șeptilici, unul din marii actori și oameni de teatru ai scenei românești, este creonat în tonuri veridice, autorul piesei demascând fără anestezie, cu bisturiul talentului, epoca totalitar comunistă, lungă și criminală, dintre anii 1945 – 1949. Deșii au trecut mai bine de 20 de ani de la evenimentele sângeroase din decembrie 89, în teatrul românesc, în cinematografie, aspectele odioase ale comunismului românesc sunt cosmetizate găsindu-se țapi ispășitori în dictatorii Stalin, Dej, Ceaușescu, fără a pune degetul pe rană care mai supurează și azi: Securitatea ca organ de represiune și intimidare.

Mircea Șeptilici, ca om de cultură și cetățean român a fost o victimă a securității și autorul piesei insistă asupra acestui caz revoltător. Aceasta e cheia piesei lui Candid Stoica și autorul merită a fi felicitat pentru a fi spus un NU răspicat tenebrelor regimului dictatorial.

Prof Florin Iordache, autor dramatic (din cuvântare ținută la sfârșitul lecturii piese Mircea Șeptilici sau ultimile două ore din viața unui artist la ședința Cenaclului Dramaturgilor din 28. 03. 2011)

Mircea Septilici Lansare.flv

2011-04-28T12:40:00.000+03:00

un șlagar vechi dar tare la modă azi

2011-04-27T11:35:00.001+03:00

coperta piesei de teatru a carei lansare a fost luna trecut (28 Martie)

2011-04-26T23:47:00.001+03:00

conversații la UNITER

2011-04-13T19:59:00.000+03:00

Acum câteva zile la sediul UNITER am avut o conversație cu un vechi combatant pe tărâmul artei, acum pensiomar și uimit de coerența cu care se exprima și de vigoarea lui fizică, n-am avut de lucru și le-am spus unor colegi
- E mort, mi-au răspuns ei în cor.
- Am vorbit cu el acum zece minute.
- L-ai confundat, e mort de mult.
- I-am spus pe nume și el mi-a răspuns.
- Ești beat, e mort.
- A trecut pe lângă voi…
- Nu era el, ăla era altul cu care semăna.
- Uite-l, vedeți că trăiește i l-am arătat, atunci când persoana respectivă a trecut pe lângă noi,.
- Ai vedenii…Chiar dacă e el, cel de care vorbim, tot mort e pentru noi, că așa i-a ieșit vorba, mi-au spus în final interlocuitorii mei În Statele Unite dacă spui unor persoane că la capătul unei străzi au apărut marțieni e posibil să fi crezut.
- Fugi bă că ești prost făcut grămadă, sigur ți se va răspunde în România.

Carte de călătorii

2011-04-12T15:32:00.001+03:00

Am avut odată ocazia să călătoresc cu Puiu Călinescu într-un compartiment al unui tren accelerat ce mergea spre Piatra-Neamț. Eram fericit gândindu-mă că voi avea o lungă conversație cu el, că voi asculta niște glume și bancuri grozave sau îmi va povesti niște întâmplări nemaipomenite din spectacolele la care a luat parte, pe care la rândul meu o să le povestesc colegilor, dar mare mi-a fost mirarea să văd cum nea Puiu, cum îl alintă prietenii, cum a pornit trenul din gara de Nord, febril a scos din geamantan o carte cu coperțile îmbracate într-o hârtie lucioasă și a început să citească cu nesaț lăsându-se cu totul și cu totul absorbit de lectură. Până aproape de Ploiești nu și-a dezlipit ochii de pe carte
- Ce carte citiți, l-am întrebat curios, într-un moment când întorcea o pagină.
- O carte de călătorii mi-a răspuns el scurt dornic să-și reia lectură.
- Ce carte de călătorii am însistat eu.
- Mersul trenurilor, mi-a răspuns el și mai scurt și iar s-a cufundat în lectura cărții...de călătorii

lansare de carte

2011-03-26T22:21:00.001+02:00

A fi sau a nu fi sau a lua sau a nu lua

2011-03-08T09:43:00.000+02:00

A fi sau a nu fi, s-a întrebat în zadar Shakespeare…Azi întrebarea asta e considerată neproductivă. Ea se pune sub o altă forma : A lua sau a nu lua!

A lua înseamnă, pentru cine n-a aflat, diviziunea muncii : d-ta vii cu cererea, eu cu aprobarea. Eu vin cu bunăvoința, d-ta vii cu cartușul sau bakst-ul…
A nu lua înseamnă: ”ai răbdare că se rezolvă într-o lună, două trei, sau ”nu se poate e lege și unde e lege”… trebuie să plătești șpagă…
A lua e un stimulent, un doping pentru operativitate, sau pentru… orbul găinilor…
A lua înseamnă vilă, Mercedes, vacanțe la Cannes sau Nisa, masaj erotic, seară de seară la baruri, cazinouri cu alta, prietenii la toartă cu Vântu, Patriciu, Videanu, costum Armani, cravate de la Harods, băuturi autentice, Hennesy, Martel, Courvasier, parfum madam Rosha, Chanel, Bulgari, Guci
A nu lua înseamnă, apartament la bloc, carpete, Dacia din vremea împușcatului sau chiar autobuz metrou, tramvai, mereu cu aceiaș, cu parfum de madam aragaz…
Adică de ce nu? Operațiunea asta are rădăcini adânci. Foarte vechi. Se pomenește de ea și-n antichitate…De exemplu grădinile suspendate al Semiramidei. Cine i-a dat Semmiramidei aprobare pentru a face așa ceva? Cui o fi dat Șpagă? Se bănuiește că n-a dat suficient la sfetnicii lui Nabucodonosor și ”băieți” au lăsat-o cu ele suspendate. S-au la supărat pe Nabucodonosor că nu i-a dat…sex
Dar dacă i-au și se află nu-mi dau 29 de zile de arest preventiv?Ei și? După aia sunt bine merci cu ce am luat
Ehei, dacă m-ar numii și pe mine…acolo unde se aprobă borduri, aș da că apoi aș lua de la ăia care dau… de la stat, după ce la rândul lor au luat…mălaiul! Sau acolo la parlament să fiu ăla care face propuneri pentru deplasările în străinătate ale parlamentarilor, ce n-ași lua? Că vorba aia vedi Napoli și pui mia de euro!
Dar mai bine mă mulțumesc cu pensioara mea, că tot seamănă a ciubuc. Na, că tot la asta am ajuns! Dar eu o zi aș lua și o zi n-aș lua. Sâmbătă aș lua, Duminică n-aș lua”. Dar nu cred că e bine. Dacă Sâmbătă pică controlul…
Și în definitiv de ce atâtea probleme? De ce atâtea dileme? Ce revista Dilema nu lua bani de la guvern deși trecea ca revistă care critica guvernul….. Ehei, legendele cu a lua sunt cele mai vechi legende, cum e cea a lui Noe care a avut gijă să-l perpetuieze pe a lua luând, de exemplu, pe corabie pe lângă lei tigrii, elefanți, și doi purici. Asta ca să nu se piardă specia celor care trăiesc din ciupit..și nimeni nu l-a mai turnat la DNA. Exemplele contemporane sunt multiple: un cunoscut și distins regizor lua bani sub formă de salariu de la Televiziune, de la un teatru la care era director, de la un institut unde era profesor, după ce luase bani buni, pe bază de chitanțe…și de la… fosta securitate…
Există și alt mod de a lua: O distinsă și talentată colegă aleasă deputat a avut grijă și l-a luat și pe soțul ei ca secretar, iar un alt distins coleg rector al unui institut de artă a avut și el grijă și a luat în corpul profesoral si pe soția sa actuală și pe fostele soții și pe copii rezultați din căsătoriile succesive pe care le-a avut…conform vechii devize latine asezonate de români: Nihil sine spaga!…

Amintiri din vremea tricoului roșu

2011-02-15T20:21:00.002+02:00

Nu uitați, și el a mâncat salam cu Zoia

Discursul lui Pârvulescu, Congresul XII PCR

2011-02-13T16:27:00.000+02:00

A nu se uita...

Soluție optimă pentru parcare

2011-02-12T22:43:00.000+02:00

Cronică la ”omul care aduce cartea” la PRO TV

2011-02-07T21:56:00.001+02:00

În viața mea n-am primit atâtea laude. ce o să mă fac cu ele? Mi s-a făcut frică...Mii de mulțumiri d-lui Dan C. Mihăilescu

Cronică la ”omul care aduce cartea” la PRO TV

2011-02-07T21:40:00.000+02:00

Eu sunt ăla lăudatul. Nu știu ce să fac cu atâtea laude...Mii de mulțumiri d-lu Dan C. Mihăilescu

Imagini din 24 Dec. de la un sediu al securității din Buc.

2011-02-07T15:40:00.000+02:00

Funcționarii Securității strigă : Victorie și își iau angajamentul să lupte împotriva terorismului. Primesc și arme. Fără comentarii!. Inregistrare autentică. (poate recunoașteți sediul și cartierul)

conjugarea

2011-02-07T15:03:00.000+02:00

Colegul meu V.T, mi-a trimis o pagină dintr-un caiet de pe vremea când era elev dar se jură că nu e scrisul său

conjugarea

2011-02-07T14:55:00.000+02:00

Conspiratorii - de la 133

2011-01-30T18:17:00.000+02:00

Regizorul filmului de fapt citeşte lista turnătorilor

Instrucțiuni de cum se cere o mărire de salariu

2011-01-29T08:48:00.001+02:00

Solicitantul: Sunt angajatul firmei d-stră și am venit să vă cere o mărire de salariu. Sunt marii companii care mă caută insistent și dacă nu obțin mărirea de salariu mă văd obligat să plec
Bossul: Luând în considerare că-mi pui sula-n coaste acum când avem un mare volum de muncă, îți ofer o mărire de salariu de 10% . Ești mulțumit?
Soliciantul: E OK-ey .
Bossul: De curiozitate, care sunt companiile care te caută?
Solicitantul: Electrica, Distrigaz, Romtelecom, ApaNova și Banca Transilvania!

D. P. D și meniul zilei

2011-01-29T08:25:00.000+02:00

D.P.D. autorul celebrului panseu Un Bou s-a îndrăgostit de luminița. Boul sunt eu, considerat de Laurențiu Ulici în a sa Istorie a literaturii Contemporane, (din care n-a mai apucat să scrie decât un volum) cea mai scurtă nuvelă din literatura Romînă, mare consumator de Sana, a mai produs un panseu:
Comandând, la telefon la un magazin o Sana a fost intrebat: ”. De care Sana doriți, ?”
- Sana Obama, a precizat scurt D.P.D căruia nu-i trecea prin cap că Sana trebuie să mai poarte un nume
- Sana Obama n-avem, a răspuns tot scurt cel de la capătul filmului și a-nchis brusc, forțându-l pe D.P. D să-și schimbe meniul …

Coincidențe ciudate

2011-01-26T20:39:00.000+02:00

Anul acesta sunt 4 date neobișnuite: 1/1/11: 11/1/11:1/11/11: 11/11/11 !!!!
Alegeți ultimile cifre al anului nașterii dv. și adăugați-le (adunați-le) vârstei pe care o împliniți anul acesta. Veți vedea ce rezultă. Faceți lucrul acesta și alte persoane apropiate. Veți descoperii ceva foarte ciudat...La treabă fraților. Ce spuneți? Cine e de vină?Trebuie să fie cineva de vină... Nu cumva Băsescu?

Cuplet al lui Constantin Tănase

2011-01-23T19:17:00.000+02:00

Cuplet Eurovizion

De unde dracu gologani
Când am ajuns cu toți golani,
Cu ce?
Guvernul cere biruri noi
Iar leafa ți-o ia înapoi
De ce?
Mi-a venit mă o idee
Cum statul n-are de-un să ieie
Din ce
Îi spunem: Uite domnu stat
De vrei să ai neapărat
Cu ce
Întâi ne fă milionari
S-avem cu toți, și mici și mari
Cu ce.
Și-apoi plătim fără habar
Și nici nu ne întrebăm măcar
Nici din ce, nici cu ce și nici pen ce.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Acest cuplet trebuia să apară pe ecran (TVR1) în seara de Revelion. Fusese imprimat. Televiziunea l-a cenzurat. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 (ca să nu spunem Revoluție). Dacă și un cuplet al lui C-tin Tănase.... ce să mai zicem!

O vizită neaşteptată

2011-01-18T07:50:00.000+02:00

- Undi ieste d-l Kuki, că am auzât că-i sculă mare, a întrebat distinsa dudue, de origine de peste Prut, care a năvălit cu maşină cu tot în uşa localului 133,

- Astăzi lipseşte, i-a răspuns un binevoitor holbându-se la.. botul maşinii

- Dară, aista de zâce Şurubaru, cari faşe cai verzi pi păreţi, iaste?

- Nici el nu-i, dar este d-l Turturică şi d-l Candid, au informat-o chelnerii

- Nu mă-ncurc cu ăştia că sunt prea rablagiţi…

- D-l Fane, este aici…

- Nu că aista-i mutălău şi di mutălăi mă feresc ca dracu di tămâie. Mă duc pi şentură că acolo îs mai pricopsâţi…

Şâ o plecat aşa cum o vinit…

La o aniversare de 50 de ani

2011-01-11T21:26:00.001+02:00

Teatrul de Comedie şi-a sărbătorit 50 de ani de existenţă. 50 de ani e o cifră de bilanţ, la care se poate trage o linie şi se poate privi înapoi, dacă nu cu mânie cel puţin cu o Iluzie comică, altfel vom avea parte doar de Zvonuri, Bârfe Flecăreli, pentru că Teatrul de Comedie evitând cu grijă Rinocerii, Legături Primejdioase, Scadalul în culise, dar mai ales pe Strigoii de la Kitahama, care se ţineau Noaptea la Madrid ca ”Scaiul”, ca Umbra după Peţitoarea şi după Aceşti nebuni făţarnici, dar nevrând să ajungă în Turnul de Fildeş, ocolind cu grijă Fata Morgana, ştiind că posedă Măseaua de minte, având aliaţi pe Celebrul 702, pe Mutter Couraj, pe Bufallo Bill, pe Volpone, şi pe Cher Antoine, pe Prietena mea Pix, pe Burghezul gentilom, pe Şeful sectorului suflete, pe cele Trei Surori, pe cei 12 oameni furioşi, pe Don Juan, pe Amfitrion pe Sfântul Mitică Blajinul, pe Fizicienii, şi chiar pe Regele Ioan, Teatrul de Comedie, cum ziceam, folosindu-se de Mireasa Mută, de Trei Havel, de Doi tineri din Verona, de Croitorii cei mari din Valahia, şi posedând Arma secretă a lui Arhimede, şi un serios Pachet de Acţiuni, dar şi Două pistoale cu ochi negri şi albi, şi conform cu D’ale protocolului, colaborând în secret cu Revizorul, invocând Interesul General, având grijă să nu se şteargă nimeni pe Preşu teatrului, deşi se ştia că în această problemă, Există Nervi, totuşi având O dragoste nebună, nebună, nebună, după O noapte furtunoasă, cu toate riscurile, a organizat un faimos Concurs de Frumuseţe, susţinând că un om este egal un om, fapt care a supărat foc juriul central, care a trimis Ucigaşul fără simbrie să extermine Jocul dragostei şi al întâmplării, şi să oblige teatrul să fie Slugă la doi stăpâni, dar scăpând ca prin minune de Procesul ce i se pregătea de Cârtiţele vremii şi dezlegând Misterul lui Agamemnon i-a salutat pe tovarăşii din juriu cu Pălăria, trecând de multe ori peste câte o Capcană pentru un om singur, şi fără a avea Plicul cu aprobare de la cei care îl dădeau, a reuşit, totuşi, ca multora să li se îndeplinească Visul unei nopţi de vară, ca după atâtea Mofturi şi atâtea Râsete în Labirint, cumpărând Casa Zoicăi, a reuşit zic să-l aducă, în sfârşit pe … Moliere la Teatrul de Comedie!

Luat cu Fuga am încercat o de trecere în revistă a unor spectacole ale teatrului, nu exahustivă, din motive de potrivire… nu de rimă, nici de caracter ci de…haz.

Vorbind mai serios, sintetizând, am încercat de un opus unu singur ca aruncând o privire peste ani… peste momentele de vârf dar şi peste unele mai dureroase, când au existat şi scăderi de tensiune artistică şi blancuri şi pagini albe şi mulţi care prin activitatea lor nebunească erau cât pe aici să-l desfiinţeze, şi să-l transforme într-o Colivie a Nebunelor, cei care au condus corabia Teatrului de Comedie au îndreptat-o întodeauna spre polul plus. Cred că s-au perindat cam trei generaţii de actori care de care mai interesante, mai pline de farmec şi de idei indrăzneţe, iar acum cu ultima generaţie, cea mai tânără, teatrul, condus cu pricepere, cu îndemânare şi îndrăzneală de George Mihăiţă şi-a regăsit linia de plutire revenind în eşalonul celor mai interesante teatre din Europa, dându-şi maxima lui valoare.

Pot să relatez la nesfârşit istoria în anecdote a Teatrului de Comedie, o parte din ele găsindu-se în cartea mea Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, dar cum ştiu că istorisirile, oricât ar fi de amuzante, ajung până la urmă să plictisească şi cel mai atent public, închei, mulţumind, celui de sus că mi-a oferit acest cadou ca patruzeci de ani să trăiesc şi să muncesc în mijlocul unor excepţionali artişti şi între zidurile acestui locaş care pentru mine a devenit sfânt, spunând doar trei cuvinte: A fost frumos!

Teatrul de Comedie - 50 de ani

2011-01-11T21:13:00.001+02:00

La o aniversare

A fost odată - cum să zic -

Un teatru mare, deşi mic,

Pe-afară, prin ’năuntru şic,

Ce-a fost făcut de Beligan

Ca teatru nou bucureştean

Căruia i-a zis, precum se ştie

A se nota: ”De Comedie!”

Şi repede a devenit

CELEBRU-N lume, strălucit,

De toată lumea mult iubit.

C-a fost făcut de BELIGAN

Ca teatru nu prea puritan

Care a jucat precum se ştie

Piese numai de COMEDIE.

Dar direcţia s-a primenit

Cu Bebe care a venit

C-un spirit nou dezlănţuit

Ce a fost adus de BELIGAN

Care avea cu Brecht un plan

Şi după cum se şi văzură

Cu Sveik s-a dat o lovitură…

Dar domnul Bebe avea un crez

Pe care nu-l mai detailez.

A devenit personaj danez

Fără să-i spună BELIGAN

El a lăsat teatrul viran

Şi tot aşa precum se ştie

Teatrul a ajuns de băcănie

Directori mulţi s-au instalat

Unii auto înscăunat

Iar teatrul greu a regresat.

Nu le spusese BELIGAN

Că scaunul nu e ciolan.

Şi-a trecut precum se ştie

Din Comedie-n comedie.

Iar iată după revoluţie

Apăru şi o soluţie

Scos la vechea aribuţie

Aşa cum îl făcu BELIGAN

Când l-a gândit volterian

Şi Mihăiţă, cum se ştie

Îl făcu iar de Comedie.

Eu care am trecut prin toate

Direcţiile, pot socoate,

Deşi am dat mereu din coate

Că fără domnul Beligan

n-aş fi fost biblioman

înrolat precum se ştie
ca actor de comedie.

Azi la cinzeci ani de glorie

E un teatru ce-a făcut istorie

Şi-a mers din victorie în victorie,

Şi se transformă an de an

Cum îl gândise BELIGAN

Celebru-n lume cum se ştie

Cu profil de COMEDIE

Şi-n vremurile astea triste

Eu îi urez ca să reziste

Un om tăcut

2010-11-24T12:43:00.000+02:00

Azi cînd fiecare vrea să vorbească, să-și expună părerile, să arate unde greșește guvernul, dar mai ales opoziția, când logoreia națională a atins cote alarmante, am cunoscut un om care nu vorbeste, fără să fie mut. E unul din cei mai liniștite și mai enigmatice personaje de la rotonda ”Boema 133” Deși mă duc de multe ori acolo și câteodată stăm la aceiași masă încă nu știu cum îl cheamă. În gărăiala generată de eferfescența ideilor, de matrapazlâcurile guvernanților, de jugulațiile și jubilațiile opoziției, de presiunea alcolurilor și a berei, el tace. Din când în când vorbește. Când, de exemplu, cineva îl întreabă cît e ceasul, atunci răspunde lapidar: ”Nu știu, n-am ceas. Intrebat de un negustor ambulant dacă nu vrea să cumpere o carte a răspuns dând negativ din cap: ”Mai am acasă una!” Intrebat de cineva unde e Piața Romană, n-a mai pierdut timpul cu vorbe și a arătat doar cu mâna în direcția respectivă. Cîteodată având chef de conversție spune: ”Eu, plec. - Da, da, da, răspunde când îl sună mobilul după care îl închide calm și…tăcut.

- Am lucrat la Scânteia, i-a spus el o dată, într-o zi cu soare când a fost luat la zor de un cherchelit care a vrut să știe de ce tace…

Dacă sglobiul general în retragere, cumnat cu un fost prim ministru îl întreabă ce zi e, la data respectivă răspunde corect: Marți dacă e marți, Joi dacă e joi. Duminică nu răspunde că nu vine la local fiind ocupat cu nepotul. Nu știu cum îl cheamă, dar asta cred că am mai spus-o

- Apă minerală! răspunde, dacă e întrebat ce bea,

Fără să-mi spună un cuvânt într-o zi mi-a pus în față lânga sticla cu bere cu care mă delectez de câte ori mă duc acolo, un volum: Călae, scria pe copertă

- E de mine , mi-a spus el și a tăcut scurt

- Văd că e de Ștefan Dorgozin, i-am spus eu

- Eu sunt ăla, a continuat el discuția.

Am luat volumul și l-am răsfoit la început plictisit, dar la un moment dat scrisul molcom de povestitor s-a iuțit și m-a prins, m-a captivat și până în final nu l-am mai lăsat din mână descoperind astfel în tăcutul personaj de la Boema 133 un povestitor redutabil și o carte exepțională rivalizând cu cele mai bune cărți care s-au scris despre țărani.

2010-11-24T11:32:00.000+02:00

Inscripție pe o sticlă de vin de treisferturi care a costat 20 de lei:
Femeie, tu ușoară din epocile grele / ce ți-ai transcris istoria pe piele / să o citească în infern toți dracii / la editura unde-ți publici cracii / te aștept ca un nevolnic crai de ghindă / să-ți descifrez popoul în oglindă / dar nu oricum, ci dacă vrei, subtil / după metodiul vechi a lui Chiril / să-l pipăi grav ân alfabetul Braille / ca un țăran ce seamănă mălai / și care, când înfige plugu-n brazdă / simte c-ar lua tarlaua de nevastă.
Mircea Dinescu...22. 11. 2010.

Kuki și tăria sentimentelor

2010-11-11T23:24:00.000+02:00

Ducându-mă spre Boema 133 l-am întâlnit pe d-l general Kuki în fața mașinii sale, un monstru, fără șenile (ceva de genul 4 ori 4) uitându-se intens la o pată mare și masivă, care semăna cu balegă, de pe parbrizul mașini sale, neințelegând cum de apăruse acolo.

- D-ta ai făcut asta l-a întrebat el pe un domn înalt și bine făcut, cam de aceiași vârstă cu el, care stătea lângă mașină.

- Da, răspuns cel întrebat, fără să fie constrâns de nimeni să facă această mărturisire, pentru că ai parcat într-un loc nereglementar și…

Dar n-a mai apucat să termine fraza că Kuki i-a aplicat o lovitură fulgerătoare la carotidă, făcândul pe bietul om să se îndoaie de mijloc și să alunece spre pământ

În momentul în care trupul celui lovit nu ajunsese încă la pământ și Kuki se pregătea să-i aplice o a doua lovitură, de la o fereastră a blocului din spate, s-a auzit un strigăt sfâșietor: ”Nu-l bate Kuki, e soțul meu” și o făptură de gen feminin a năvălit la locul crimei și în loc să-și ajute soțul prăbușit, la îmbrățișat pe violentul general, șoptindui languros: ”De 20 de ani te aștept, bestie!”

Încidentul s-a terminat cu o înfrațire a celor trei în local cu mai multe sticle de vin scump

2010-11-10T18:36:00.002+02:00

La moartea unui actor

2010-11-04T15:19:00.000+02:00

...Și George nu mai vine...De curând, a plecat dintre noi, anonim, un excelent actor, un animator al teatrului, un pasionat al scenei, un admirabil coleg, un om vesel şi inteligent...

A murit acasă, deşi, asemenea tuturor actorilor, ar fi vrut să închidă ochii pe scenă. Fiindcă a trăit, a muncit numai si numai pentru scenă, ca actor, ca regizor, comediograf, poet, prozator, iar teatrul nu numai că l-a pensionat, dar l-a tratat cu indiferenţă. Asta l-a mâhnit cel mai mult. Indiferenţa ucide la fel ca şi glonţul.

Într-o lume în care relaţiile şi banii sunt primordiale a avut naivitatea să creadă că se poate realiza prin forţe propri, doar prin puterea talentului. Şi talent avea cu carul. Acesta însă nu i-a adus nici premii, nici recunoaşterea oficială a regimului, pe care în adâncul sufletului îl detesta.

Dorea cu obstinaţie să aducă pe scenă adevărul, într-o lume sufocată de pocife. Căuta acele texte care ar fi putut arăta spectatorilor şi o altă faţă a oamenilor din România, care, de regulă, era în contradicţie cu propaganda oficială. În memoria

generaţiilor mai vârstnice au rămas de neşters spectacole ca Jan fiul lui Ion, Caractere (după Monciu Sudinschi), Maria Tănase...

A ajutat tineri actori de talent, care, mai târziu, când au ajuns în posturi de conducere, nu i-au răsplătit generozitatea. Cei care l-au cunoscut erau uimiţi de nemaipomenita lui vivacitate, de hazul şi inventivitatea debordantă, de capacitatea de a se dărui scenei cu toată fiinţa lui...

Gândindu-se la moarte, şi-o fi dorit, poate, să fie depus la teatrul pe care şi-a dat silinţa să-l înobileze cu arta sa. Dar n-a avut parte de aşa ceva. A fost depus undeva, la o biserică de cartier, apoi în sala de rugăciuni a crematoriului. Dar oriunde ar fi fost, pentru mulţi dintre noi, George Bănică rămâne o pasăre rară!

Discuție la o repetiție

2010-11-04T13:07:00.000+02:00

- Trebuie să fie un om nebun ca să scrie o carte de peste cinci sute de pagini, a exclamat un cunoscut regizor autor de spectacole mamut la mai multe teatre bucureștene, atunci când i-am oferit volumul meu de amintiri, Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, unde în vreo sută de pagini, mă ocupam și de personalitatea lui funambulească.

- Dar cum se numește regizorul care face spectacole de peste patru ore, l-am întrebat

- Evident, sifilitic, mi-a răspuns promt cu sinceritatea-i cunoscută celebrul regizor.

2010-10-09T14:39:00.000+03:00

Maestrul Radu Beligan în Israel - 2010, toamna

2010-10-09T14:37:00.002+03:00

Animalele și banii

2010-09-05T17:22:00.000+03:00

Și animalelor le plac banii ...
să existe, oare, corupție și în lumea lor?

Ghipsul lui Stănculescu

2010-07-31T21:34:00.000+03:00

De curând s-a dat pe un canal TV filmul cu procesul Ceauşeştilor. Filmul cu care ne-au chinuit acum 20 de ani o noapte întreagă… Deşi acum era dublat în franceză şi titrat în limba romînă procesul s-a dovedit încă odată o catastrofă. Am avut aceeaşi impresie ca acum 20 de ani: am fost conduşi de două stafii (aşa arătau). Dar şi prestaţia complexului de judecată a fost de belea. Dezastruoasă. Nici în comedii nu ai obţine un efect mai mare ca apărătorul acuzatului să devină mai acuzator decât procurorul… Pe băncile observatorilor, atunci şterse acum se lăfăiau adevăraţi judecători: V. Măgureanu, G. Voican Voiculescu şi artizanul revoluţiei, omul cu piciorul în ghips, generalul Stănculescu, de data asta cu piciorul liber, teafăr, fără ghips… Am făcut şi eu, fără să generez o revoluţie şi un proces cu decizia dinainte stabilită, experienţa asta cu ghipsul şi ştiu ce greu e să stai două zile cu un picior sănătos învelit într-un ”aliaj” de ghips: În 1961 eram angajat la teatrul Ţăndărică, dar reuşisem la Institutul de Teatru şi eram decis să-l părăsesc când teatrul m-a solicitat insistent să plec într-un turneu în R. D. Germană. Era vacanţă, cursurile nu începuseră şi nu aveam de la cine să mă învoiesc. După multe discuţii, după multe sfâşieri lăuntrice am acceptat soluţia oferită de ”buni sfătuitori”, că altă soluţie nu am, decât să-mi rup un picior!!! (Cea care a avut îngenioasa idee a fost colega mea de atunci: Brânduşa Zaiţa-Silvestru. Fratele ei lucra la Salvare chiar la sectorul ghipsuri). Problema pe care o aveam era că lipseam tocmai când începeau cursurile şi dacă n-aveam o motivare legală era posibil să fiu eliminat. (Îmi era frică, mai precis)
Deci chiar în ziua plecări am fost ajutat să înscenez o cădere de pe scara unui tramvai (pe vremea aceea se mai putea călătorii pe scara vagoanelor de tramvai) chiar în apropierea spitalului de Urgenţă şi de urgenţă am fost transportat la sala de anvelopare cu ghips. O zi întreagă, până la plecarea trenului am stat cu piciorul fixat într-un…ghips de jos de la talpă şi până la bazin. (fratele Brânduşei a dat dovadă de exces de zel), iar când a plecat trenul am început să-l sparg, dar n-am reuşit de unul singur. M-au ajutat toţi cu ce aveau mai la îndemână, cuţite, furculiţe, foarfeci, tirbuşoane, deschizătoare de conserve, bricege, lame de ras, dar dacă nu venea conductorul cu un ciocan de spart ghiaţa, să lovească puternic şi să-mi elibereze piciorul şi acum cred că-l mai purtam. D-l general Stănculescu nu cred că a avut asemenea greutăţi deoarece a lucrat cu specialişti în dezinformare, care n-aveau voie de asemenea unelte. În orice caz eu îi mulţumesc pentru gestul său, că dacă nu-i urca el în elicopter pe Ceauşeşti poate şi astăzi îi aveam conducători.

Bibanu' şi învăţământul

2010-07-31T21:23:00.000+03:00

Zilele trecute, văzând emisiunea Profesioniştii a d-nei Eugenia Vodă (în reluare), cu marele actor Dem Rădulescu, mi-am amintit că a fost o vreme când mai toată lumea îl ocolea că-i ieşise vorba că e tuberculos (boală contagioasă pe vremea aia) zvon pe care îl lansase chiar el, ca să scape cu faţa curată că întârziase la o repetiţie cu monştri sacri de la Naţional. (A inventat ca să nu scriu minţit că are o cavernă). Pentru că intuia că o întârziere se iartă dacă la bază are un motiv serios.
Păstrând proporţiile şi eu am folosit un cuvânt care la fel făcea ca lumea să se risipească numai la auzul lui…. Era în anul 1969, deabia fusesem angajat la Teatrul de Comedie şi deja repetam în piesa ”Comedia Întrebărilor”! Deşi epoca prolectultismului trecuse şi obsedantul deceniu era doar subiect de literatură totuşi mai existau temeri şi demagogia de partid era în floare
- Mâine la ora 9 dimineaţa te duci la operă, mi-a trasat sarcină Amza Pellea care era secretar de partid.
- Ce se cântă, l-am întrebat.
- Nu face pe prostul. Te duci la învăţâmântul de partid.
- La 10 e repetiţie.
- Le-am spus s-o puie la 11 când mort copt vei veni şi tu. Lucrul acesta e stabilit. Ai înţeles?
- De ce eu?
- De aia!
M-am dus, a fost distractiv, m-am întâlnit cu mulţi colegi, sârguincios am luat notiţe şi la unsprezece fix eram înapoi la teatru unde am avut surpriza să constat că toată distibuţia în păr mă aştepta.
- Aşa vrei să faci d-ta meseria asta, m-a luat în primire regizorul tehnic (un edec în vârstă) Aşa crezi d-ta că se face meseria asta făcând să te aştepte actori de mare valoare ca d-na Nineta, maeştrii Mircea Balaban, Mircea Constantinescu şi ceilalţi colegi ai d-tale? Cine te-a trimis pe d-ta acolo unde ai întârziat.
Instantaneu m-a podidit plânsul şi am fugit la toaletă. Acolo m-am întâlnit cu Amza.
- Sunt întrebat cine m-a trimis la Operă, i-am spus cu lacrimi în ochi.
- Dacă te mai întreabă răspunsul e simplu: Partidul!
Lămurit m-am întors în scenă.
- Nu vrei totuşi să ne spui cine te-a trimes pe d-ta acolo unde zici că ai fost, nu s-a lăst bătrînul regizor citind în ochii celorlalţi admiraţie.
- Vreţi să ştiţi neapărat, am îngăimat eu.
- Da, ca să nu cumva să rămânem neinformaţi
- Partidul, am spus eu după ce am tras aer în piept
În urmăroarele secunde scena s-a liberat, toţi fugind ca potârnichile.
De unde se poate trege concluzia că de multe ori nevoia te împinge la…neghiobii…

2010-06-12T19:09:00.000+03:00

Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Ascultând scandalurile şi acuzaţiile reciproce de corupţie din ultimele săptămâni îmi vine în minte o mărturisire a unui consilier din… opoziţie. Adrian Năstase nu mai era la putere. Ecourile scandalului Mugur Ciuvică se stinseseră şi la orizont apăreau primele semne ale afacerii Tamara. Chiar în perioada respectivă am fost invitaţi de consilier PSD să jucăm într-un orăşel din nordul ţări un spectacol. La final, după aplauze, trupa a fost invitată la un restaurat. Din întâmplare la masă am stat lângă un necunoscut care s-a recomandat vesel că e consilier din opoziţie.

- Cum este în opoziţie, după ce aţi fost la putere, l-am întrebat?.
- Am scăpat de multe griji. Să fii la putere e prosper, dar ai şi enorm de multe obligaţii…unele chiar nesuferite rău de tot
- Normal…trebuie să puneţi în practică ce aţi promis la alegeri…
- Asta-i o nimica toată…faci sau nu faci…dar sunt altele nasoale de tot…

Consilierul s-a uitat la mine, căutând să ghicească în ce parte a spectrului politic mă situez şi după ce s-a uitat în jur cu fereală, convingându-se că nu ne aude decât pereţi şi eventual minuscule microfoane instalate pe sub mese, cum citim că procedează pletora de servicii secrete finanţate de la bugetul de stat, mi-a spus: „Ce vă zic acum trebuie să-mi promiteţi că aicea va muri”…

Nebănuind deloc ce va urma, am dat din cap a aprobare

- Una din obligaţiile noastre era să trimitem lunar o valiză de bani…
- Cui?
- Şefului cel mare…
- Şeful cui?
- Al partidului.. Să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. La fiecare sfârşit de lună pleca de aici spre Bucureşti un om cu o valiză plină de bani. Dacă întârziam dădea imediat telefon.
- Cine?
- Şeful ăl mare
- Şeful ăl mare, al cui?
- Al partidului
- Care partid?

- Ghiciţi…Ultima oară a durat cam mult până am colectat suma şi când a ajuns omul nostru cu valiza n-a mai găsit pe cel căruia i-o dădea întotdeauna în primire şi a fost preluat de altcineva, care la îndrumat spre o încăpere, unde a văzut ceva ce nu-i venea să creadă, ceva ce numai în basme se povesteşte: De la podea până la tavan erau teancuri cu bani. Bani şi iar bani…În devălmăşie…teancuri de bani unele peste alte…fără o ordine…fără să fie număraţi…fără să fie preluaţi de cineva, fără să primească o chitanţă. I s-a spus să descarce valiza şi să plece şi aşa a făcut…să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint!

- Şi l-aţi crezut? - E un om cu stagiu vechi în partid, să-l trăsnească Dumnezeu dacă a minţit. Dar am impresia că nu mă credeţi. - Nici o iotă, i-am răspuns eu sincer. Să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint..

KUKI

2010-06-08T11:53:00.001+03:00

Figura cea mai distinsă, cea mai bine întreţinută, mai arătoasă, mai prosperă a bungalovului Boema133 e KUKI. General de trei stele, aviator, urmaş al vestitului Agarici care a dat iama-n bolşevici, pensionat, deşi e încă tânăr, încă vivace, cu un sac de poveşti peticit prin toate colţurile, dar de neterminat din care zilnic curge un şuvoi de nestăvilit mai ceva ca în 1001 de nopţi sau Psaltirea lui Dosoftei. Fumează invariabil trabuc şi bea vin roşu din producţiile viei proprii şi umblă prin oraş cu un tanc din dotarea familiei care a participat la luptele glorioase ale socrului de la GuadalquivIr (tancul). Cunoaşte pe toată lumea personal, de la Iliescu (căruia îi spune “babacule”) la Tamara Buciuceanu. Lui Fory Eterle i-a dat lecţii de actorie, cu generalul Milea s-a bătut pe burtă, lui Gigi Dinică i-a zis boule inainte ca nebunaticul actor să i-o ia înainte, pe maestrul Beligan îl întreabă: Răducule cum te descurci cu sculele la vârsta ta, iar cu Caragiu s-a tras de şireturi şi în particular nu se sfia să-i zică Tomiţă. Lui Caramitru, machedon ca şi el, atunci când l-a invitat să-i vadă “Toţi fii lui”, i-a spus de la obraz: “Pino fă-te că joci teatru!” Numai mie îmi spune pe numele mic şi se laudă că m-a văzut jucând în tinereţe o piesa din care îşi aminteste doar că se numea, “Romeo şi Julita.” Mă bate prieteneşte pe umăr şi mă întreabă cine e x din cartea mea de amintiri căruia colegii îi zic, Molia. Dă asigurări tacite că Melina Mercouri ia ciugulit din palmă, că Marlin Monroe a vrut, de dragul lui, să se stabilească în România şi de aceia au asasinat-o, cine a asasinat-o, că Fidel Castro se lăuda la toată lumea că e amic şi colaborator cu el deşi nu e adevărat, că un mare industriaş în vremurile astea de criză a declarat că e prieten la cataramă cu el, iar rabinul din Buhuşi, deşi e e mort de aproape un secol i-a lăsat prin testament Talmudul

Boema133

2010-06-06T22:38:00.001+03:00

De o vreme pârjolit de amintirea dureroasă a pierderi fiinţei dragi, mi-am găsit un refugiu într-un local modest, dar popular, populat cu oameni de seamă, fără a fi academicieni, miniştri sau senatori, modeşti, dar având conştiinţa proprii lor valori în valută…Localul se găseşte pe prelungirea căii Dacia, exact în faţa staţiei maşini 133, de unde şi-a luat o parte din nume, pentru că firma cocoţată sus de tot pe acoperiş stabileşte numele complect: Boema133! Aflat la joncţiunea mai multor influenţe, culturale e un loc unde iţi poţi odihnii creierul dacă ţi-a mai rămas, de agitaţia străzii şi de tumultul de neoprit al marilor cuceritori de averi. Este un loc unde încă se mai simte tacit sgomotul buldozelor care într-o noapte la ordinul expres şi oral al geniului carpatin, executat de obedienţii adolatori, care au măturat câteva case nevinovate deschizând o fantă mai largă prin care să poată trece în sens unic viitorii deputaţi şi senatori spre calea victoriei… lor Aici ravagiile crizei se observă după numărul sticlelor de bere consummate parcimonios de economic şi după feţele îngândurate ale mesenilor care privesc cu neîncredere ecranul plasmei televizor, instalat generos în mijlocul localului, unde guvernantul solitar anunţă că scroafa e moartă-n coteţ şi că românului i se va confisca şi ultimul bun pe care îl mai deţinea: punctual de pensie. Asta din simplu motiv că n-a fost atent în ce urnă a băgat botul, pardon, votul. E poate ultimul aşezământ public în care fumatul nu e interzis şi consumatorii tigărilor de contrabandă cumpărate la preţ minim în mai toate pieţele din Bucureşti atent supraveghiate de poliţia română, pot savura în voie deliciile nicotinei… Localul e vecin cu faimoasa oficină de eliberare a paşapoartelor, unde încă se mai aud, de către cei care au urechi de auzit aşa ceva, suspinele celor care plângeau că nu mai pot trăi în raiul statului multilateral desvoltat şi cerşeau să intre în iadul capitalist care acum ne-a năpădit…Alături sunt 2 chioşcuri de ziare, adevărate foruri de cultură unde se vând tot ce se poate vinde în materie de maculatură culturală, printre care şi două cărţi ale unor faimoşi colegi deveniţi peste noapte autori de best-seluri cu coperţi lucioase, unde se pot citi însemnări fabulos de interesante, ca de exemplu când într-o zi o autoare (fata unui iubit actor) notează cu curaj: “Chestiii”, iar în altă zi: “Chestii cu trestii”, fulminante şi originale observaţii care nu mai pot fi găsite, nici dacă sunt căutate cu lumânarea, în niciun jurnal, carte de bucate sau volum de amintiri din copilărie… Localul este străjuit de două schelete melancolice a unor foste magazine prospere, acum paragini ale unor foste glorii apuse..Mai departe, la numai câteva zeci de metri se găseşte un focar al culturi române trecute prin faţa căruia trec sute mii de trecători dar nu intră decât decedaţii…Boema133 este un loc unde drumeţul, din mine, care după ce a parcurs anii grei ai socialismului victorios, i s-a părut că a găsit un refugiu de observator pasager… Clienţi, sunt oameni de treabă. şi cu un trecut dacă nu ireproşabil în schimb scuzabil şi bineînţeles recrutabili din foşti şi actuali gazetari, fosti si actuali informatori foşti şi actuali actori, dramaturgi în formare, reprezentanţi anonimi ai unor bresle scriitoriceşti, care aspiră în tăcere la notorietatea premiului Nobel precum şi al Oscarului pentru carii în dinţi, visători de pe domeniile nesfârşite al imaginaţiei precum şi foşti şi actuali bărbaţi, iar chenerii sunt oameni înadoritori care nu pretend neapărat bacşiş de cât în cazuri excepţionale şi nu se supără dacă nu primesc decât buna ziua…

Localul mai are un nume ante adios ca un susur de isvor : Boema, vrând să reamintească pesimiştilor, răuvăitorilor, bârfitorilor din toate clasele sociale, că boema nu moare chiar dacă s-a predat, atestată de mai multe broşurele care care circulă în regim de samizdat, dovedind, dacă mai era cazul, cum spune şi un vechi proverb Malgaş, şi anume că dacă e să se întâmple ceva atunci se întâmplă sigur. Incitat de farmecul nu atât virginal şi plurivalent al localului, cât mai ales de faptul că e central, îl frecventez nu cu asiduitate, dar cu tenacitate, nu mult, dar des, consumând o stică de bere Timişoreana recomandată de medical meu curant ca tratament pentru purgaţie, dar şi pentru simplu fapt că nu e vizitat de cerşetori, vânzători ambulanţi sau femei cu trecut glorios dar deochiate. Ajuns destul de cunoscut în local după aproape 50 de ani petrecuţi la scândurile scenei şi cam tot atât pe sticla televizoarelor datorită unui clip în care exclamam, “Hai să te repar”, care dându--mi iluzia notorietăţi, m-a convins că aşi avea capacitatea de scrie o serie de relatări de la faţa locului, care să poarte titlul global de: “Hai să te bag în 133!”

comert cu carti intre actori

2010-05-24T10:49:00.000+03:00

- Mi-ai dat cartea m-a întrebat într-o zi colegul Vali.T.
- Nu.
- Aş vrea s-o citesc.
- Cumpăr-o. Se găseşte la caseria teatrului.
- Eu nu ţi-am dat cartea mea?
- Nu.
- Atunci ţi-o dau pe a mea, dă-mi-o şi tu pe a ta.
- Cartea mea are cinci sute de pagini, a ta doar o sută. Ca să fie afacerea perfectă trebuie să-mi dai cinci cărţi de ale tale
- S-a făcut!
- M-am procopsit cu cinci cărţi ale lui Teodosiu si nu ştiu ce să fac cu ele.Dacă cineva vrea un exemplar să-mi dea de ştire

un eşec la Husler

2010-05-23T23:58:00.002+03:00

Un eşec la Husler În urmă cu patru ani am vrut să public un interviu şocant, post mortem, cu colega mea Vasilica Tastaman. Din cauza pudibonderiei încetăţenită de regimul comunist nici un ziar mai important nu a vrut să-l publice, colega mea, Dumnezeu s-o odihnească, având un limbaj destul condinmentat. Mi s-a sugerat că ar fi bine să apelez la revista Husler. I-am ascultat şi susnumita revistă care, pe lângă nuduri ale unor splendide monumente ale frumuseţii femenine, are şi pagini de cultură, la publicat integral cu bucurie.Imediat câteva reviste l-au republicat.

Acum două zile am primit un telefon de la un redactor al susnumitei reviste care mă întreba dacă nu mai am şi alte interviuri. - Cu morţi nu mai am, i-am mărturisit spăşit. - Dar cu oameni vii aveţi, m-a întrebat el după câteva secunde de matură gândire - Cu cine v-ar interesa?, l-am intrebat.

- Propuneţi, mi-a spus după ale secunde de reflecţie I-am spus, la intâmplare câteva nume de femei frumose, mari vedete, românce zdravene. Nu l-a interesat. Atunci am spus la plesneală un nume: Draga Olteanu. Am auzit în receptor un sunet care-mi sugera că cel care mă chemase se îneacă şi fără să mai aibă nevoie de secunde de reflecţie mi-a mărturisit că n-ar fi rău, ar fi chiar o bombă. L-am rugat să nu închidă mobilul şi am sunat-o pe distinsa artistă pe fix. Am avut de două ori noroc. Era în Bucureşti şi era acasă. După câteva fraze de introducere am intrebat-o dacă vrea să dea un interviu pentru revista Husler. Nu auzise de ea. I-am explicat că e o revistă porno. M-a intrebat dacă trebuie să apară cu păsărica goală?

- Numeşti păsărică dropia aia ta, i-am replicat folosind o replica binecunoscută a regretatului Gigi Dinică. Pe mobil l-am întrebat pe redactor de postura în care va apărea - Va apărea cu faţa de la gât în sus, mi-a transmis redactorul care auzea discuţia noastă

- Dacă se plăteşte bine, pe criza asta accept şi de la gât în jos, mi-a şoptit colega în receptor.

- Nu se plăteşte nici dela gât în sus, nici de la gât în jos, a răspuns promt reprezentantul frumoaselor nuduri

- Păcat ! asta e o porcărie şi o discriminare, mi-a spus Draga, auzind decizia angajatului revistei Husler şi mi-a închis telefonul….

Radu Beligan

2010-03-27T11:48:00.000+02:00

De curând am scris o piesă despre un bărbat de o frumuseţe rară, la care am ţinut mult, cu care am fost coleg, care avusese o viaţă aventuroasă, care frecventase canalul şi închisoarea, care plecase din ţară (a se citi: fugise), care organizase la Montreal trei expoziţii de pictură personală şi care sfârşise tragic la gura unui metrou. Un personaj familiar în peisajul teatral de acum 20 de ani. Mânat de incertitudini m-am dus cu piesa la unul din oamenii care l-a cunoscut foarte bine, care generos, după ce a revenit de la închisoare, l-a angajat imediat, fără reticenţă. Avuseseră pe vremuri amândoi o mare realizare aducând pe scenă o capodoperă: Steaua fără Nume. Am crezut că am să-i las piesa să o citească, voi schimba câteva cuvinte şi voi pleca. Dar nu s-a întâmplat aşa. A luat imediat piesa, a citit distribuţia, m-a întrebat în treacăt dacă personajele, sunt reale, figura acolo printre personaje şi d-na Bulandra, şi concentrat a început să citească cele 50 de pagini ale piesei. Am crezut că va citi câteva file, eventual un tablou şi va lectura restul mai târziu. Dar iar m-am înşelat. Curios, sincer curios, încruntat, concentrat a parcurs replică cu replică, pagină cu pagină întreaga piesă. Din când în când se oprea din citit şi-mi cerea câte o lămurire sau râdea încetişor la câte o replică sau la câte un banc din piesă exclamând: Nu-l ştiam! Apoi relua lectura tot concentrat, parcă mai curios, parcă mai perseverant, ca un elev studios, ca şi cum ar fi citit o capodoperă a literaturii dramatice universale şi nu o piesă a unui începător. Nicio urmă de oboseală, ceea ce trăda faptul că e un cititor experimentatat, care e posibil să fi citit mii de piese…

Mă uitam la omul care citea în faţa mea şi mi se părea că sunt într-o poveste, într-un film şi doream ca lectura să se prelungească la infinit. Pentru mine era o privelişte, nemaiîntâlnită, aproape mirifică. Sigur că am avut inima cât un purice, de ce va spune, de ce verdict îmi va da şi de aceea îmi doream ca lectura să nu se termine repede, să se prelungească…

- E o piesă tare tristă mi-a spus la final după ce a dat ultima pagină, ce vremuri grele am trăit… ai talent… eşti un dramaturg înăscut.

Am râs puţin jenat. Am 75 de ani şi sunt la a doua încercare dramatică.

Omul care a avut răbdarea şi curiozitatea să citească şi să aprecieze piesa unui începător are 91 de ani şi se numeşte Radu Beligan.

Dumnezeu să-i dea sănatate.

Hotel Marshal, 15 Martie 2010 - Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei

2010-03-20T14:07:00.000+02:00

Lansare de carte: Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei

2010-03-04T04:27:00.001+02:00

Teatrul Junior

2010-01-31T23:53:00.001+02:00

Exersez arta scrisului...

2010-01-31T23:38:00.001+02:00

Un spectacol în aşteptarea publicului

2010-01-31T13:07:00.002+02:00

Spectacolul „Gin cu scandal”, este adaptat dupa piesa „Gin rummy” , scrisa in 1976. Premiera spectacolului cu titlul original The Gin Game a avut loc pe Broadway in 1977, in regia lui Mike Nichols, cu Jessica Tandy si Hume Cronyn, castigand in 1978 Premiul Pulitzer. In Romania, spectacolul a fost pus in scena, pentru prima data, la Teatrul Bulandra.

Spectacolul aduce in lumina reflectoarelor povestea a doua personaje, Weller Martin si Fonsia Dorsey, care isi duc traiul intr-un sanatoriu. Un banal joc de carti reuneste, la aceeasi masa, povestile de viata a doi oameni trecuti prin incercari grele. Cei doi sunt uitati de familie, nu sunt vizitati de nimeni, nu mai spera la nimic, sunt secerati de amintiri dureroase, care ii fac nervosi, recalcitranti si, totodata, resemnati cu propria soarta. Weller Martin si-a trait viata ca pe o carte de joc. A intrat in jocul afacerilor, a riscat, a castigat, dar a si pierdut tot. Fonsia Dorsey traieste drama singuratatii, a despartirii de familie. Este avida de comunicare, de socializare, de descarcare a unui preaplin afectiv. Partidele furtunoase de joc dintre cei doi sunt momente de catharsis, de eliberare de pasiuni, ca o purificare de emotii. Cei doi prieteni se resping, dar se si inteleg in acelasi timp. Un joc in doi, un joc al despartirii si al unirii prin suferinta.

Smângălici

2010-01-31T12:08:00.004+02:00

...aşa mă numeşte Constantin Paraschivescu - autor al unui excepţional volum despre Teatrul de Televiziune - în excelenta revistă Teatrul Azi nr. 1-2 pe 2010 condusă de inimoasa şi neobosita Florica Ichim. După ce mă identifică că sunt „cunoscutul actor de la Teatrul de Comedie şi actualul căruţaş dintr-o publicitate TV”, recenzează modestul meu volum intitulat Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, obiectând că deşi e prea greu, are 530 de pagini, totuşi în volum sunt relatate cu autentică însuşire epică momente din viaţa teatrului de comedie, unele de înfiorată tensiune, altele denumindu-le răscolitoare, sau excepţionale reconstituiri ale poveştilor lui Nea Marin, precum si portretizări inspirate ale colegilor, ale monştrilor sacri R. Beligan, I. Lucian sau a Lilianei Ţicău, Mircea Şeptilici, D. Rucăreanu şi chiar a mea (mă denumesc Molia).

De asemenea recunoaşte că l-am amuzat cu multe din bancurile povestite de colegi la Carul cu Bere şi se pare că este de acord cu caracterizarea pe care mi-a făcut-o maestrul Beligan în prefaţă că a descoperit în paginile cărţii mele un remarcabil scriitor care mă situează între Teodor Mazilu şi I. Băieşu. Deşi nu cred că va avea timp să viziteze blogul meu îi transmit pe aceasă cale, recenzentului meu, multe şi sincere mulţumiri.

Concertul

2010-01-24T18:52:00.006+02:00

În loc de cronică de film

Auzind că filmul lui Radu Mihaileanu “Concertul” e extraordinar m-am dus să-l văd. Filmul mai rulase în urmă cu o lună, dar din varii motive n-am putut ajunge la el. Acum am vrut să ajung mai devreme pentru că mi-am închipuit că lumea va da năvală, că va fi mare îmbulzeală, va fi omor. Dar din cauza traficului nu am putut ajunge decât cu câteva minute înainte de ora de începere şi mare mi-a fost mirarea că n-am găsit pe nimeni la intrare. Doar casieriţa somnola în ghişeul ei şi în jur nici un spectator. Probabil publicul e deja în sală şi filmul a început, mi-am zis, sau s-ar putea să se ivit o defecţiune, s-o fi schimat ora de începere. Şi am vrut să intru, arătând legitimaţia de intrare gratuită eliberată de ministerul Culturii….

- E o problemă, mi s-a spus.

- Cu legitimaţia am exclamat alarmat, ştiind că multe cinematografe, chiar teatrul Naţional resticţionează acest drept câştigat de tinerii pensionari pe motivul hazliu că a fost acordat de vechiul ministru al culturii.

- Nu, legitimaţia e bună dar nu ştim dacă i se va da drumul filmului…

- A fost interzis, am întrebat eu înfiorat amintindu-mi de o situaţie similară petrecută cu ani în urmă, în vremea împuşcatului, tot la cinema Studio, cu filmul lui Dan Piţa Schimb în doi.

- Nici pomeneală. Au trecut timpurile alea. Acum nu sunteţi decât d-stră singur şi sunt necesari cinci spectatori, că aşa e legea. - Patru, am corectat-o eu pe femeia de la intrare care rupe biletele…şi cu mine cinci…

- Cinci, fără d-stră. D-stră nu sunteţi plătitor. Nu sunteţi luat în consideraţie. Intraţi pe de-a moaca… Trebuiesc cinci spectatori plătitori. Aşa e legea.

- Atunci plătesc biletul.

- Tot nu putem să dăm drumul la film. Mai trebuiesc patru spectori plătitori, aşa e legea. Aşteptaţi, poate aveţi noroc şi mai vine cineva.

Într-adevăr au sosit două persoane de aceiaşi vârstă cu mine, dar care aveau ca şi mine legitimaţii de intrare gratuită şi nu puteau fi luate în consideraţi, că aşa e legea. Le-am propus să cumpere bilete ca şi mine dar mi-au spus jenaţi că nu au atâţia bani (20 de lei pentru 2 bilete).

Minutele treceau şi situaţia era cam disperată pentru noi, cei trei cinefili înrăiţi, care aveam ambiţia să vedem filmul atât de lăudat despre care ziarele comentau deja că va fi sigur un candidat la Oscar…

- Veniţi la spectacolul următor, atunci poate o să aveţi mai mult noroc, ne-a spus casieriţa.

- Lăsaţi-i în pace pentru că situaţia s-ar putea repeta, a intervenit doamna care rupe biletele la intrare.

- Pe noi să nu contaţi că locuim în Berceni, au anunţat cei doi posesori ai legitimaţiei de intrare gratuită şi seara e cam dificil de umblat la vârsta noastră. Dorinţa mea devenise atât de arzătoare încât le-am propus celor doi bătrâni cinefili să le plătesc eu biletele dar ei mi-au refuzat cu demnitate oferta, fapt care m-a făcut să-i privesc cu simpatie.

Dar probabil cineva de sus, un sfântul Petru cinefil sau vreun înger vagabond pe plaiurile mioritice s-a îndurat de noi şi deodată ca un deus ex machina au năvălit 6 (şase) tineri gălăgioşi şi fără prea multe comentarii am năvălit şi noi cei mai în vârstă în sală….

În timpul rulării filmului am auzit multe râsete, chiţcăieli, comenarii adecvate la mai toate siuaţiile din film care veneau de la tinerii plătitori. Filmul a fost excelent. A meritat efortul. La final, mulţumit, încântat, cu capul încă vâjâind de acordurile melodioase ale celebrulul concert pentru vioară de Ceaikovski, dar mai ales impresionat de comprehensiunea arătată filmului de tinerii spectatori, i-am întrebat dacă le-a plăcut.

- Cred că da, a fost destul de haios, dar n-am prea fost atenţi că am avut altă ocupaţie, mi-a răspuns un tânăr uitându-se şăgalnic la tânăra de lângă el. O să văd filmul integral la calculator după ce am să-l trag de pe Net!

- În timpul drumului spre casă m-am tot întrebat ce fel de ocupaţie putea să aibă tânărul în timpul rulării filmului şi deabia într-un târziu mi-am adus aminte că, contrar aparenţelor, am fost şi eu tânăr şi că asemenea lor, în timpul rulării multor filme am avut asemenea ocupaţii cu diverse partenere…

Încolo, repet, filmul a fost excelent.

P.S 1: La iesire, casieriţa mi-a înapoiat preţul biletului…

PS 2 : Colegul meu de cabină de la Teatrul de Comedie, V. T. interpret în film, mi-a devoalat confidenţial că actorii români au fost plătiţi cu maximum 500 (cinci sute) de euro pentru o zi de filmare, în timp ce actori ruşi aveau 3000 (trei mii) de euro pentru acelaşi timp de filmare. Un caz de discriminare strigător la cer. (Fantazează V.T, fantazez şi eu)

(sursa foto: http://static.cinemagia.ro/img/resize/db/movie/02/61/09/le-concert-279922l-175x0-w-eec6476c.jpg)

"Mareşalul" Antonescu

2010-01-24T18:13:00.000+02:00

"Mareşalul" Antonescu (Marshal Turism), pe lângă faptul că sponsorizează cărţi, are grijă şi de onomasticile oamenilor de teatru.

Mă mândresc că a acceptat să se fotografieze cu mine.

Candid Stoica

Statuia

2010-01-24T17:34:00.003+02:00

Acum câtva timp am observat în scuarul din faţa Teatrului Odeon ceva ce cu multă bunăvoinţă s-ar putea numi statuie. M-am bucurat că în faţa unui teatru a fost amplasat un monument al unui slujitor al Thaliei dar apropiindu-mă am descoperit că pe un soclu, se afla un cap de bărbat necunoscut.

- Cin’ să fie, l-am auzit întreabându-se, pe un bătrânel…seamănă cu Mihăilescu-Brăila…

- Poate dintr-o parte... E Tănase...i-au pus statuia aici…să se uite la teatrul care-i poartă numele, de peste drum, şi-a dat cu părerea un rotofei negricios.

- Ăsta n-are nasu’ lui…Tănase avea un nas de-i ieşise vorba că după colţ apare un nas, hop şi Tănase dup’un ceas, l-a contrazis rapid bătrânelul…

- E Arşinel, şi-a dat cu părerea o trecătoare tânără.

- Spanac! Unde-i Stela? Că ei sunt nedespărţiti, ca şi Stan şi Bran. Nu putea să-i facă statuie lui şi pe ea s-o lase de izbelişte, a contrazis-o un bodyguard dela hotel Majestic.

- E Bombonel toată ziua maică, s-a amestecat în vorbă o femeie între două vârste care strângea hârtii şi le aşeza într-un tomberon, că are acasă la el o ghiotură de drăcii d’astea...mi-a spus o vecină care-i face curăţenie’n casă.

- Care casă că am auzit că are şase, s-a interesat bodyguardul.

- Şase, şapte, dracu’să-l pieptene... poa’ să aibă şi o sută, că umblă vorba că e coios rau

- Seamănă cu Năstase la figurat, s-a pronunţat cu glas de stentor un domn elegant care venea dela un meeting pentru ca avea o lozincă pe care se putea citii: Văcăroiu şi al lui, Fenei-işti neamului

- Adică cum la figurat, a cerut lămuriri bătrânelul.

- Adică la figură, l-a lămurit domnul elegant.

- Bag mâna-n foc că e Băsescu toată ziua, s-a repezit din nou rotofeiul negricios. E oţ mare! Le pune pe şestache...Azi una aici, în centru, mâine alta în Drumul Taberei, poimâne înca una în curte la Cotroceni şi peste un an umple tot Bucureştii cu mutra lui zbanghie, nu s-a lăsat mai prejos rotofeiul negricios.

- Lăsaţi caterinca şi citiţi fraţilor ce scrie pe soclu, ce dracu...doar nu sunteţi analfabeţi, le-a strigat un tânăr suit pe o scară proptită de clădirea teatrului Odeon.

Ca la un semnal toţi s-au bulucit să citească.

- Mustafa Kemal Ataturk s-a auzit silabisund bătrânelul...ăsta a fost om mare la turci...mai ceva decât Tudor Vladimirescu şi Miron Cosma la un loc...

- Uitaţi cum sta chestia, a continuat explicaţiile tânărul coborând de pe scară. Eu am instalat telefoane în zonă şi am aflat că blocul din stânga fost cumpărat de un barosan turc şi din stimă şi consideraţie pentru domn’ Mustafa, a comandat ce se vede... Şi unde s-o fi pus omu’ dacă nu în faţa casei lui?

- La Călugăreni trebuia s-o pună ca să-şi amintească ce mamă de bătaie le-am tras noi româniii s-a răţoit bătrânelul.

- Aoleu, doamne mâncaţi-a-şi curul, peste ce pacoste dă om am dat, a început rotofeiul negricios să se jeluiască. Ce ai domne cu turcii, ce vrei dela ei?

- Vreau să ne dea sabia lui Ştefan cel Mare, a sărit ca ars bătrânelul întreptându-se ameniţător spre avocatul turcilor.

- Hristosu’ şi mama ei dă viaţă, şi-a trântit de asfalt pleaşca de şapcă, rotofeiul negricios Uitaţi-vă, moartea il caută pe acasă şi el vrea dela turci sabia lu’ Ştefan cel Mare! Păi, pă sărăcia asta sabie ne trebuie? Ce să facem cu ea? Poate doar să ne-o băgăm în cur...

- Facem ce vrem că e a noastră, s-a auzit o voce ca de megafon care venea dintr-un Cielo negru parcat lângă trotuar. Dacă o să le-nstrăinăm pe toate se duce de râpă ţărişoara asta. Cu ani în urmă ne-au luat sabia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ne-au şterpelit Basarabia şi insula Şerpilor, mâine va venii şi rândul Ardealului...că străinii ăştia pe care voi îi pupaţi în cur şi le trageţi limbi de un cot, ne vor lua tot...

Ca la un semn toată lumea adunată s-a întors spre locul de unde venea vocea

- Că turcu’ a pus statuia aici e una, dar eu întreb cine i-a dat voie. Acum nu mai poţi trage un pârţ fără impozit la Primărie, a continuat aceiaşi voce aparţinând unui bărbat ale cărui trăsături erau ascunse de un guler ridicat şi de nişte ochelari mari negri.

- E anarhie, au strigat aproape toţi în cor...

- Nu e anarhie, e mânărie, s-a auzit glasul subţirel al bătrânelului...

- N-aţi auzit de lozinca: Nihil sine şpaga, s-a auzit iar glasul din Cielo, în timp ce demara în trombă stârnind înjurăturile participanţilor de trafic de pe bătrâna Cale a Victoriei...

....De atâta agitaţie mi se uscase gura, aşa că am părăsit terenul de luptă şi am intrat în primul bufet din apropiere....Sigur, poate ar fi fost minunat, ca după o viaţă sbuciumată, în goana lor neostenită după himera gloriei, ar fi fost bine ca actorii să-şi găsească liniştea în încremenirea unei statui mă gândeam eu cu tristeţe după primul pahar de bere...

După următoarele pahare situaţia nu mi se părea atât de dramatică şi chiar am întrezărit o luminiţă. S-ar putea să-i se aducă la cunoştinţă barosanului că a existat un actor român de origine turcă cu numele de Hamdi Cerchez (D-zeu să-l odihnească) căruia, dacă i-ar comanda şi lui o statuie, ar putea s-o amplaseze în partea dreaptă a scuarului, creind în felul acesta un echilibru atât arhitectonic cât şi etnic îndubitabil.

După alte pahare...în geamul bufetului au apărut pentru câteva clipe chipurile mustrătoare ale lui Ştefan Bănica, Mihăilescu-Brăila, Corado Negreanu, pe care i-am cunoscut, i-am iubit şi care ar merita cu prisosinţă o statuie în acest loc.

- Ştiu fraţilor, le-am şoptit eu, ar trebui să protestez, ar trebui să mă leg cu lanţuri de soclul statui, ca să aveţi şi voi satisfacţia că nu v-aţi irosit viaţa în zadar, că lumea nu va uitat încă, dar după cum vedeţi acum...turcul plăteşte...şi românul se... ploconeşte..

După ultimul pahar de la...ultima sticlă nu s-a mai întâmplat nimic. M-am dus acasă şi m-am culcat, gândindu-mă că pe sărăcia asta ar fi destul de greu să cumpăr lanţuri...dracu ştie cât or costa...şi totul ar fi în zadar. Cu statuie sau fară statuie tot săraci....murim...

...Am trecut pe acolo de curând. Situaţie era schimbată radical. S-a pavat cu marmură, s-au pus lumini, iar soclu şi bustul au fost aşezate în centrul scuarului. Mai mult. S-au amplasat lumini fosforescente şi reflectoare care...luminează aceiaş meschină statuie..a unui mare om de stat, amplasată după părerea mea, într-un loc nepotrivit...

Oare cei dela Primărie care răspund de amenajarea oraşului chiar nu observă anomalia

Candid Stoica

Galy Gay - 30.09.2007

2010-01-17T18:38:00.003+02:00

O reîntâlnire fascinantă după 40 de ani cu Lucian Giurchescu şi Galy Gay

Lansare carte - 20 februarie 2009

2009-02-22T17:23:00.000+02:00

Teatrul de Comedie, Bucuresti