candid Stoica

candid Stoica

duminică, 30 septembrie 2018


Clubul  dramaturgilor Dragon 2   (Dramaturgi Goniti )                                 ]șI reia activitatea                    „„                                              Marti 9 Octombrie 2018 ora 18 la        Muzeul  Literaturii Române
 Când   va avea loc lectura piesei

Averea                                  sau  
            Testametul
                                         De Candid  Stoica
Își vor da concursul actorii: Raluca Aprodu, Anda Caropol, Petronela Purima, Radu Zetu, Petrică Moraru, Jeannin Stavarache, Doina Ghițescu,
Invitați de marcă: Dinu Grigorescu, C. Turturică, Marilena Dumitrescu, Genoveva Preda. General Maior Kuki Boreslavski, Prof dr. Radu Iftimovici
                                 Bufet asortat, Discuții libere

duminică, 2 septembrie 2018

luni, 20 august 2018

SIMILITUDINI


Similitudini

În anul 1884, la premiera piesei O scrisoare Pierdută de I. L. Caragiale,  personajul Cațavencu după ce era arestat striga pe scenă  replica:
- Protestez în numele Constituției. Asta-i încălcare de domiciliu! 
- Curat încălare de domiciliu, dar umflați-l! răspundea tot de pe scenă
polițaiul orașului (Pristanda)!    
Și l-a umflat. L-a turnat la „hârdăul lui Petrache”, după propria-i mărturisire, care era pe vremea aceea, în micul târg de provincie, închisoarea Rahova de astăzi. În final, Cațavencu este eliberat și va conduce demonstrația de simpatie pentru alesul târgului: Agamiță Dandanache.       Asta însă se petrecea în anul 1884, când România avea o Constituție și începea destul de timid să cunoască căile democrației.       
În anul 2002, doar  la câțiva ani de la  alungarea regimul comunist de tristă amintire, când ţara începea din nou să cunoască democrația adevărată, un medic, fost consilier prezidenția (Mugur Ciuvică), era arestat în plină stradă, fără mandat, la ordinului Primului Ministru Adrian Năstase. Simultan i se confisca computerul, unde se găseau elemente compromițătoare despre averea Primului Ministru, Adrian Năstase, cu titlul Armaghedon II. Domnul Ciuvică era interogat până la miezul nopții de către  procurori parchetului, după care avea să fie pus în libertate cu interdicția de a nu părăsi Bucureștii. Peste câteva zile tot Adrian Năstase declara, destul de senin, că nu el a ordonat încarcerarea. Astăzi Adrian Ciuvică este bine sănătos și-a făcut o fundație, și combate aproape în fiecare seară opoziția la unul din canalele de știri ale magnatului Dan Voiculescu.
În iulie 2018, la aproape 30 de ani de când România merge șontâc, șontâc pe căile democrației, deși a fost primită în Uniunea Europeană, turistul român Răzvan Ștefănescu intrat în țară cu o mașină de 40.000 de Euro (așa scrie presa), pe ale cărui plăcuțe de imatriculare scria: M…PSD, stârnește în rânduril oamenilor din toată țara o simpatie imensă și în rândurile celor de la putere multă derută, socotind inscripția de pe plăcuțe „nereglementară” și, după o bâlbâială de câteva zile, Poliția îi ridică nefericitului turist carnetul de șofer, îi sunt confiscate plăcuțele buclucașe și i se face dosar penal, stârnind în lumea Facebook-ului un val de proteste, aproape fiecare român având părerea sa despre incident, însuşi      președintele Klaus Johannis dând o replica usturătoare la adresa PSD.        În final Poliția renunță la dosarul penal, turistului i se restituie carnetul și chiar îi sunt instalate pe eleganta-i mașină alte plăcuțe. Spre deosebire de alte  incidente, cel de  acum a antrenat marea majoritate a opiniei publice, care s-a exprimat vehement, pe mai toate căile de comunicare existente, împotriva abuzului poliţiei. Până şi preşedintele ţării a luat atitudine, fapt care nu s-a mai întâmplat în alte cazuri. Se pare că lucrurile s-au mai schimbat, nu mai este ce-a fost şi nici nu cred că va mai fi vreodată.
Anii trec, dar obiceiurile rămân aceleași, iar teatrul de pe scenă, în ultimul timp, s-a mutat în realitatea imediată.                                                                                         În ultimă instanță, comentatorii avizați au tradus că M…PSD în argo înseamnă de fapt o… felație și orice om sănătos la minte se  poate întreba, de ce o felație poate stârni atâta scandal, devenind chiar anti constitutional?! 04. 07. 2018                                               

duminică, 22 iulie 2018

Președintele PMP, Eugen Tomac, cere demisia ministrului Culturii, Geoge Ivașcu, pentru că ”s-a dovedit total incapabil să gestioneze Anul Centenarului, îngropând cel mai important eveniment din istoria României”. Acesta subliniază, într-o postare pe Facebook, că în ordonanța de urgență adoptată de Guvern, prin care sunt aprobate investiții de un miliard de euro în domeniul culturii nu se precizează de unde provin banii, când vor fi alocați și către ce obiective culturale vor fi direcționați. Totodată, liderul PMP spune că istoria va condamna PSD pentru înaltă trădare pentru că, în loc să se ocupe de treburile țării, ”Daddy & company a început să împartă promisiuni (a se citi minciuni)

joi, 19 iulie 2018


O ţară fără penali poate să se dezvolte, este de părere actorul Victor Rebengiuc, aflat miercuri, în Piaţa Universităţii, purtând banderola #FărăPenali pe braţ. Marius Manole, iniţiatorul acţiunii prin care actorii adună semnături în centrul Bucureştiului, spune că cei aflaţi la putere "trebuie schimbaţi pentru că sunt compromişi pentru gustul nostru".

duminică, 24 iunie 2018


Actorul Dragoş Bucur îndeamnă la proteste şi aminteşte de comunism: „Cred că ar fi bine pentru toţi să ieşim în stradă şi să nu ajungem din nou acolo“


vineri, 18 mai 2018

Un interviu cu Lucian Pintilie


Un interviu cu Lucian Pintilie din anul.... 1991....
                                                                                                                                   15. 03. 1991: Zi de filmare. La Balanța. (Am dat probă pe care am luat-o. Am fost atât de încântat de mine că am uitat să notez) S-a filmat într-o casă particulară undeva într-o fundătură pe lângă Grădina Icoanei, într-un mic apartament înghesuit.  Doar secvența asta de nici o pagină.  Pintilie și-a amintit de mine cum cu ani în urmă îi fusesem prezentat ca un posibil Firs în celebrul lui, de acum spectacol, cu Livada cu Vișini. Dar eram prea tânăr.  A ales un bătrân autentic, pe venerabilul cântăreț de operă Nic. Secăreanu. M-a întrebat cu interes sincer, despre cariera mea, mirându-se de traectoria ei…Maia Morgenstern și Răzvan Vasilescu răspund la indicațiile lui Pintilie ca două aparate electronice. Sunt un cuplu constituit după săptămâni întregi de filmări și harnici și mai ales talentați îi ghicesc intențiile. Amândoi realizează două tipuri ce ies vizibil din steriotipiile filmelor românești . După filmare am avut un moment neplăcut cu directorul filmului care mi-a oferit imediat bani, fără contract, fără o minimă negociere, conform unui  standard unilateral stabilit de ei, conform lozincii: asta e, îți convine, bine, nu, reclamă!

Filmarea de la Balanța  n-a început la ora anunțată (ceace îmi spuneau tehnicienii din echipă nu s-a mai întâmplat), deoarece Pintilie a dat un interviu unui ziarist francez de la o revistă franțuzească…”Cahiers de Cinema” și deși interviul era în limba franceză (pe care  Pintilie o vorbește fluent)  s-a lățit un zvon în toată echipa cum că Pintilie ar fi mărturisit reporterului francez că a fost, pentru scurtă vreme informator al securității…                                                                                       Filmarea  fost chinuitoare datorită deselor indicații  pentru amănunte infinitezimale…deși era o scenă simplă alcătuită dintr-o succesiune de planuri și contraplanuri. Dacă în ceace mă privea lucrurile erau simple la cei doi protagoniști la fiecare reluare prestația lor se îmbunătățea cu noi și noi amănunte și subtexte. La un moment dat a cerut ca să apară un hamster, mânuit de Maia care de multe ori, ca orice animal, încerca să scape indicațiilor regizorale. Lumini, sunet, cameră, totul convergeau spre o capodoperă…                                                                                    La un moment dat.  mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat                                
-        Se svonește că ați declarat reporterului francez care v-a luat un interviu în dimineața asta că ați fost informator al securități. E adevărat?
-        E adevărat mi-a răspuns Pintilie, dar de ce te interesează pe d-ta artist asemenea mizerii din vieța unui om?
-        Pentru că  sunt ziarist. Am luat interviuri multor colegi și oameni de cultură și în secret,  d-stră pot să vă spun,  țin  de ani de zile,  un jurnal…
-        Nu pot să cred, probabil vrei să mă mistifici… din ce an?
-        Din 1971, imediat după interzicerea ”Revizorului”…
-        Aha,  avem în față un personaj, asemenea celui din filmul nostru…Nu cumva îmi vinzi o poveste influențat de cartea lui Băieșu. Ai citit-o cumva?
-        Ca aproape toți colegii mei…e o carte tulburătoare, despre tot ce s-a întâmplat în România care poate dovedi că nu toți intelectualii s-au înfruptat cu… cașcacaval…au existat și spirite lucide care au incercat cu tot felul de stratageme să arate altă față a românului
-        Dacă o să consemnezi  convorbirea noastră, nu te încrezi prea mult în memoria d-tale de a reproduce  discuția noastră?
-        Care în mare a luat turnura interviurilor apărute în ”România Literară” și  ”Contrapunct” de acum câțva ani.
-        Da, imediat după ce am revenit în țară. Unde ai publicat interviurile d-tale?
- La Azi, la România liberă. Nu puteți să-mi spuneți și mie câteva cuvinte…
-        Poate n-ai aflat dar eu nu mai dau interviuri. Pe reporterul francez de la ”Cahiers de Cinema” nu l-am refuzat pentru că îmi este un bun amic…trebuie să înțelegi că e o răscolire a unei situații vechi cu care nu mă pot mândri și în care, am fost obligat de împrejurări să intru, a fost pentru mine un coșmar pe care cu greu l-am surmontat ca să pot să mă concentrez și să filmez conform graficului ce-l aveam de filmat. Ai să găsești în interviul dat aproape tot ce poate interesa apetitul și setea  d-tale de senzațional… Poţi citi totul în publicația respectivă. E adusă și în România și confrații d-tale în ale gazetăriei mă pot sfâșia…
-        După d-l Paleologu sunteți al doilea om de cultură care aveți curajul să recunoașteți că ați fost informator…
- Cunosc mărturisirea d-lui Paleologu și sunt mândru că ne situăm pe același palier. Cum spuneam prietenului meu, scriitorul Groșan, în interviul pe care l-am dat pentru revista ”Contrapunct”, regimul comunist din România după ce a maltratat o generație de extraordinari intelectuali, nemaiavând de lucru, mi-a făcut onoarea să se ocupe și de mine transformându-mă într-o confortabilă și exemplară poziție de victimă…Proștii sub clar de lună, Duminică la ora 6, Reconstituirea, Revizorul, De ce trag clopotele Mitică, aproape toată activitatea mea din România, din clipa când am deschis ochii asupra lumii a căzut sub semnul definitiv sau temporar al interdicției…Ei bine eu am refuzat acest fotoliul de orchestră și am refuzat să particip la spectacolul de gală pe tema ”suferunța noastră în timpul dictaturii” pentru că am avut mult de lucru și, de asemenea pentru că mă consider părtaș - dacă nu prin adeziune, măcar prin tăcere – la producerea acelei fantasme care s-a chemat Ceaușescu…știi cum trăiam eu la Paris revoluția română? Stăteam toată ziua la televizor  și plângeam ca un tâmpit…la fel ca în 1968 când suspendasem filmarea la Reconstituirea și îl priveam pe Ceaușescu la televizor …totuși vreau să-ți fac și d-tale pe plac, să-ți dăruiesc câteva gânduri. Ce te-ar interesa?
-        Ați lucrat cu atâția actori străini. Cum vi se par actori români în comparație cu ei
-        Răspund cu plăcere pentru că am mai răspuns la așa ceva… ai un caiet, un pix? Ai un reportofon. Ai venit utilat…(nu mai reproduc considerațiile sale despre turnători) …Actorul român are o natură sălbatică și generoasă. Când mai pică pe un regizor vampir ca mine, e gata să moară pe scândură: Sunt convins că am furat cel puțin un an din viața marilor actori români care au avut șansa, sau neșansa de a trece prin mâna mea…și cu asta gata, acum la treabă, la muncă…
-        Totuși printre Cehov, Gozzi, Ibsen, cum ați ajuns la Băieșu?…
-        Mă intinzi la vorbă…E o întâmplare teribilă. Trebuie neapărat s-o spun…Era în 85 mă găseam pentru câteva zile în București. Într-o seară primesc un telefon de la Băieșu: ”Bătrâne, mi-a apărut o carte. Vreau să ți-o dau” Guță mi-a adus-o  a doua zi la aeroport…unde am avut parte de un ”control corporal” strict. Bineînțeles n-au găsit nimic. Noi am avut o dizidență discretă. Niciodată nu am fost rugat să transport ceva dintr-o parte în alta. Totul se reducea la mesagii scriitoricești pentru Monica Lovinescu - mă feresc să dau nume pentru a nu distruge cariere strălucite demarate recent sub semnul trandafirului. Cum ți-am spus n-au găsit nimic afară de o casetă.
-        Ce aveți în casetă, m-au întrebat vameșii?
-    Scrie pe etichetă: Rigoletto. Dacă nu credeți, ascultați-o.
-        Lăsați caseta aici și duceți-vă. Noi am terminat controlul.
-        Cum să plec domnule fără Rigoletto. Dați telefon la Cardiff: ”Alo, aici e Securitatea românească. L-am prins pe Pintilie cu o chestie suspectă: o casetă cu Rigoletto. Nu mai vine la voi. L-am oprit la aeroport
Au dispărut cu caseta într-o cameră alăturată și vreme de aproape două ore Securitatea noastră a ascultat lăcrimând tragica poveste a fecioarei Gilda și a bătrânului clown, disident de curte, Rigoletto, căutând printre arii mesajele pentru Paul Goma, iar eu am citit pe îndelete Balanța lui Băieșu. Ajuns cu o groznică intârziere la Londra, via Amstrdam, i-am telefonat imediat lui Băieșu.
- Balanța e o carte excepțională, de tip foileton, un formidabil roman popular, ca și Mizerabilii…Și cu asta basta, am pus punct. Nu știu ce m-ași face  dacă fiecare actor din distribuție a fi un ziarist improvizat…(fragment din cartea mea  Culise (Jurnal, vol 2 Apărut la Tipo Moldova în 2013 - 852 de pagini)