candid Stoica

candid Stoica

duminică, 31 mai 2015


Un protest organizat vineri la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) a ajuns până în biroul rectorului, blocat de studenți și activiști după propunerea de demitere a profesorului Andrei Rus, ca urmare a scandalului izbucnit în urmă cu câteva săptămâni în instituție.

MAHĂRII DE LA UNATC CONTESTAȚI

Scandal la UNATC. Actorul Florin Zamfirescu, primit de studenti cu huiduieli si acuzatii dure, dupa demiterea unui profesor. Mahării de UNATC contestați.

miercuri, 27 mai 2015


PRINTRE TĂCERI



Evenimente, evenimente…
       Surprize, surprize….
       

O săptămână plină de surprize…                                                                     De curând pe mica scenă de la Muzeul Țăranului Român în fața unei asistențe minime, (din păcate) a avut loc un interesant și original spectacol intitulat Printre tăceri conceput și susținut de actrița Isabella Drăghici în stilul One woman show la modă acum.              O oră, cât ține, aproximativ,  spectacolul, fără text, pe o scenă teribil de goală, atenția ne este atrasă de o interpretă de o frumusețe tulburătoare care, constatăm, că ne spune povestea fascinantă, a noastră, a celor din sală…O oră sub magia mișcării în care ghicim, odată cu derularea fremătătoare a spectacolului că s-ar putea să fie vorba despre noi care ne-am născut, fără voia noastră, am început să creștem, să viețuim și ulterior să ne luptam pentru…supraviețuire, până la momentul final când se închide,  iar fără voia noastră, ciclul.  O oră în care nu se vorbește, nu se scoate un sunet  ci  se acționează, se dansează, se mimează, se …esențializează.                          Un spectacol în cadrul căruia  interpreta consumă o cantitate uriașă de energie,  care vorbește, prin imagini, ne spune interpreta, pe pagina sa de Face Book,  despre provocările vieții, ale dragostei, despre eforturile omului de a-și înțelege destinul și a și-l împlini. Povestea femeii din PRINTRE TĂCERI poate fi povestea oricui. Ea operează în registrul concret, al evoluției prin ciclurile vieții, și în registrul simbolic, mutații de natură reflexivă: față în față cu sine însuși, cu destinul său, omul nu poate decât să înțeleagă natura efemeră a propriei sale condiții. Memento mori!                                                            E un spectacol care dovedește, pe lângă ideația inițială,  ce minuni poate face un om cu corpul său când începe să gândească despre rostul său în lume....E un spectacol care ar trebui adus pe marile scene ale capitalei și plimbat prin  celorlalte orașe mari ale țări (pentru frumusețea lui tulburătoare...
Dar unde sunt organizatorii de spectacole dezinteresați de odinioară?
Ps: Înterpreta este și poetă și titlul spectacolului este  și titlul volumului său de poezie, de debut, apreciat cu laude de critici de specialitate, unde poeta glosează pe tema ”fugii timpului, de fapt al efemerității lui, al abolirii lui inexorabile...



sâmbătă, 23 mai 2015

Trei generații



                 Valorificarea moștenirii proletcultiste!
                   (Trei generații de Lucia Demetrius la teatrul Odeon)

Cumpăna, Vadul nou, Oameni de azi, Vlaicu și feciorii, producția dramatică a Luciei Demetrius a atârnat greu în judecata posterității, fiind  catalogată, de noua critică, fără nici un  drept de apel, proletcultistă, deși în ultimile piese mesajul politic al partidului unic devenise mai anemic și era mai subtil strecturat.                                    De câtva timp asistăm însă la un interesant și paradoxal fenomen: un fel de restaurație mascată a vechilor mastodonți intelectuali                                          În anii așa zisul obsedantului deceniu, în presa vremii, condeieri iscusiți  au militat cu îndrăzneală și cu învoire de la partidul unic pentru  valorificarea moștenirii culturale…după ce, bineînțeles ”moștenirea” fusese izgonită din cărțile de școală și din istoriile literare. Erau vizate poeziile ca și piesele lui Lucian Blaga, Ion Barbu, T. Mușatescu, Arghezi ca și a altor scriitori și dramaturgi dintre cele două războaie mondiale             

”Promovând o așa zisă literatură nouă, realist-socialistă, în fond mistificatoare şi propagandistică, a fost nevoie de suprimarea vechilor modele, adevăratele valori ale tezaurului clasic şi interbelic, ce erau  periculoase prin influenţa lor malefică",  scriu mai toți comentatorii de astăzi analizând cu acuitate fenomenul. Arta a fost înlocuită cu ideologia, libertatea scriitorului, cu "sensul unic", fără nici o putinţă de alegere. Ori "aderai", ori dispăreai. Arghezi, Blaga, Ion Barbu, era stigmatizați cu cele mai defăimătoare epitete. Sarcina ideologizării este preluată, de ziarele și revistele vremii: Scânteia, România liberă, Flacăra, Contemporanul, Veac nou etc, unde articolele de direcţie,  ultradogmatice erau semnate de Mihai Novicov, acompaniat de o echipă, formată din Ov. S. Crohmălniceanu, Ion Vitner, Mihnea Gheorghiu, I. Popper, Petru Dumitriu, scriu mai toate istoriile literare prezente.
Astăzi asistăm la încercări din ce mai îndrăznețe de a valorifica scenic această ”moștenire culturală”, acest  moloh de piese scrise la comandă având sarcina să ilustreze noua ordine instalată pentru cinzeci de ani, cu ajutorul tancurilor sovietice.
  ”Trei generații” este un text modest dar plin de glorie și în penuria de texte cu substanță adevărată, alături de piese îmbibate de proletcultism, făcea o figură cât de cât  onorabilă, mimând dramatismul autentic. S-a jucat ani de zile pe scenele  teatrelor bucureştene. Două montări în decursul a zece ani la Teatrul Bulandra (fost Municipal) care îi jucase și celelalte piese incriminate astăzi. S-a jucat cu obstinație în mai toate teatrele  din provincie (Brăila, Ploieşti, Constanţa, Oradea, Braşov, Reşiţa, Sf. Gheorghe...). În 1964 am participat la Teatrul din Piatra Neamț (interpretând rolul lui Chiril) într-un spectacol regizat de Lucian Giurchescu cu actorii, N. Vurtejanu (Ioniță), Sereda Varduca (Sultana), Cătălina Murgea (Ruxandra),  Ioana Manolescu (D-ra Macri), Dionisie Vitcu (Îlie), Ileana Stana Ionescu (Eliza), Paula Chiuaru Veronica), Traian Stănescu  (Pavel)
A fost jucată chiar și în străinătate (în Italia, Letonia şi Lituania). S-a tradus în cinci limbi (rusă, germană, franceză, maghiară, arabă). A fost ecranizată în trei versiuni: a lui N. Motric şi a Ioanei Prodan (1971) la care am participat și eu împreună cu Sandina Stan, Toma Dumitriu, Ov. Shumacher, Mircea Cosma, Marius Pepino, Iarina Demian, Genoveva Preda, Catiţa Ispas Berceanu, George Stilu,  Florina Luican, Constantin Brezeanu.
Celelalte două versiuni din  1981 și din 1985 au aparținut lui Nae Cosmescu și respectiv Olimpiei Arghir. Sergiu Sarchizov (pe versurile lui Teodor Bratu) a scris  în ‘89, o operă, însă Revoluţia a împiedicat să mai fie cântată  În prezent profesor dr. Elena Ruxandra Petre, din Bucureşti,  a scris o carte despre autoare cu un titlu incitant „Lucia Demetrius-Ascensiunea şi declinul unei scriitoare
La Teatrul Odeon un excelent regizor versat în mai toate tainele teatrului modern, Dinu Cernescu, autor a unor interesante spectacole care s-au strecurat ca prin minune printre furcile caudine ale literaturii realist socialiste, apreciate la unison de critica teatrală a vremi, printre care un excelent ”Hamlet”, un sulfiros ”Măsură peste măsură” și un…” Escu” care a făcut carieră, jucându-se ani de zile, relansând un mare actor de comedie (Șt. Bănică), cu o carieră extraordinară atât în țară cât și în străinătate, profesor la Institultul de teatru, director artistic pentru scurtă vreme al Teatrului Național, salariat și apoi pensionar al Televiziunii române, unde a realizat o suită de excelente spectacole el însuși victimă a defunctului regim, (tatăl arestat) prieten la toartă cu unul din potentați vremii (Gogu Rădulescu ), autor a două excelente cărți de memorii, intitulate sugestiv Regizor și Martor, pe care le-am citit pe nerăsuflate, s-a căznit cu ajutorul unei minunate și sudate  echipă de actori, să reînvie, să dea într-un fel, o nouă față acestui text datat, ca să nu scriu,  prăfuit, care la timpul potrivit, a vrut să arate cu obstinație fața hâdă a familiei burgheze, care obligau tinerele fete să se căsătorească pentru avere, așa cum o cereau tezele de partid .            Într-adevăr Crina Mureșan, interpreta eroinei principale, parcurge cu virtuozitate și cu adevăr scenic cele trei ipostaze ale rolului dovedind că este o excelentă actriță de compoziție: ea este cu succes, pe rând și tânăra femeie cu idealuri romantice îndrăgostită de un tânăr pianist și femeia resemnată a cărei unic scop în viață a rămas educarea tinerei vlăstare, Eliza, precum și femeia în vârstă, resemnată, care totuși și-a păstrat luciditatea și inima tânără…Realizarea ei îmi amintește straniu, ca într-o într-o străfulgerare, de minunata înterpretă din spectacolula Teatrului din Piatra Neamț, din 1964, Cătălina Murgea, plecată în lumea umbrelor.                                                     O revelație pentru mine sunt  actorii Mircea Crețu (ce actor de greutate!) și Laurențiu Lazăr (altă personalitate seducătoare) care caracterizează cu mult nerv, cu aplomb, ca doi mari actori a căror artă a ajuns la maturitate, două posibile ipostaze, diferite, ale lumii burgheze atât de încriminate de toată literatura de partid. Compozițiile lor sunt atît de autentice, de perfecte că regreți că ei nu mai apar în decursul piesei, decât la…aplauze, pe care le merită din plin.                                          Îi secondează cu compoziții bine închegate, apariții pline de umor, cu surprinzătoare reacții, pe toată întinderea celor trei acte, Rodica Mandache (domnișoara Macrii) și Alex. Papadopol (Iliuță)
O apariție stranie, dar plină de virtozitate, cu o voce bine pozată și un temperament ardent ne arată în rolul Elizei, Sabrina Iaschievici în ciuda siluetei pe care o posedă făcându-ne să ne întrebăm: de unde scoate atâta forță și mai ales  cu ce se hrănește oare?                                                                                                           Rolurile celor trei tineri pretendenți (pianistul Șerban, medicul Panait și Pavel, alături de care studiază Veronica, ultima descendentă)  de care cele trei femei din cele trei generații succesive sunt îndrăgostite …sunt prea palide ca actorii respectivi, Ionuț Kivu, I. Batinaș și Dragoș Panait să poată face ceva cât de cât rezonabil, deșii ei arată excelent și sunt îmbrăcați de scenografa Maria Miu foarte elegant, și se străduiesc din răsputeri, dar neexistând text, reprezentă doar personaje decorative, care ar fi trebuit să ațâțe nevoia de evadare din cuibul părintesc a celor trei eroine.                                 În schimb Marian Ghinea, (avocatul Alexandru) și Marian Lepădatu (vecinul Ștefan) au găsit elemente de care să se agațe ca să dea o formă de autenticitate, rezonabilă rolurilor respective, amândoi jucând ”fermecător” grobianismul personajelor. Dar dacă primele două acte curg destul de corect, monoton, dar firesc, ultimul începe să scârțâie și aplicurile regiei ca introducerea poeziei cu glorificarea puterii partidului, recitată de slujnica Tinca (Ruxandra Maniu) sau grupul de muncitori care scot abuziv mobilele din casă,  extremi de autentici, pe muzica agitatorică a vremii aleasă de cunoscutul și îndatoritorul redactor muzical Vasile Manta, care se aseamănă ca două picături de apă, cu ”soluțiile”  operate în epocă de vestitele și în același timp durerosele vizionări, care prin ”ingenioase” schimbări de sens, reușeau să dovedească neapărat că  ce era negru sau maculat trebuia arătat că nu e chiar negru și eventual chiar alb și curat…soluții preluate cu entuziasm de echipele urmașiilor politrucilor de pe vremuri,  practicându-se astăzi pe scară întinsă. Nu trebuie uitată Angela Ioan care cu modestie compune în filigran un portret de femei modeste al secolului, tăcută supusă, ascultătoare și care nu iese din cuvântul bărbatului.
Un decor corect, semnat de Maria Miu, ilustrând o sufragerie cu toate ustensilele adiacente, dulap, masă scaune, fotolii, pe care actorii le ocolesc cu iscusință dovedind că au parcurs destule repetiții, complectează acest spectacol de fix trei ore.                                                                                      
Salutăm cu hohote de râs în surdină, acestă  inițiativă…Începutul a fost făcut. Vor urma probabil ”Minerii” de Mihail Davidoglu, ”Vadul Nou”, ”Cumpăna”, ”Vlaicu și feciori” de autoarea celor Trei Generații,  ”Martin Rogers descoperă America” de C. Constantin și V. Rogoz, ”Secunda 58 de Dorel Dorian, ”Marele fluviu își adună apele de Dan Tărchilă, ”Pentru fericirea poporului” de N. Moraru și A. Baranga, ”Citadela Sfărâmată” de H. Lovinescu și în mod neindoios ”Cartea lui Ioviță și  capodopera realismului socialist ”Fluturi pe lampă” de Paul Everac, (unde actorii marii ai țării, V. Rebengiug și Emil Bota era puși să joace niște fatoșe care încriminau intelectualii românii ”fugiți” peste hotare, texte scrise la comandă cu ordinul de a îndobitoci și îndoctrina poporul
  Ca o dovadă că titlul cronicii nu e ales întâmplător, ci face parte dintr-un program, reproduc declarațiile directoarei teatrului Odeon, distinsa mea colegă Dorina Lazăr: ”Premiera cu Trei generații a Luciei Demetrius, nu e un moft, nu e un capriciu melancolic, ci începutul unui program, un demers estetic, profesional, menit să pună la dispoziția tinerilor – actori, regizori, spectactori – o privire avizată a românilor despre români, o privire asupra a ceea ce a însemnat subtilitatea autorului de a lăsa să transpară printre rânduri adevărul, arta de a fenta cenzura, să înțelegem de ce erau sălile de spectacol pline ochi, chiar dacă cei din sală stăteau cu mănuși pe mână și cu pledul pe genunchi”.
Adică d-na Demetrius propagând mesajul partidului fenta cenzura! Să nu-ți vină să crezi     , ce abilă era d-na Demetrius. Dar și d-na Dorina Lazăr (sau cine i-o fi ”sugerat” rizibilul text) dovedește abilitate când încearcă                 cu obstinație să ne inducă încăodată în eroare.   Așa cum, pe vremuri actori au reușit,  ajutați de talentului lor excepțional, să facă să trăiască pe scenă piese propagandistice, așa și în prezent, la inițiativa unor nostalgici ai epocii comuniste, actorii vor reușii să facă, de voie, de nevoie, să vibreze pe scenă învăluite în noi învelișuri estetice, acoperite de noi explicații morale, piesele care au încercat să mistifice istoria....
P.S. Despre regizorul Dinu Cernescu în folclorul teatral circulă multe povești cu  întâmplări amuzante.  Una dintre ele: pe timpul împușcatului apăruse o hotărâre de partid care  interzicea românilor să aibă convorbiri cu cetățeni străini, care trebuiau să aibă loc doar într-un cadru legal.   Întrebat  pe  stradă de un cetățean străin  unde se află strada Batiștei,  Dinu Cernescu, vrând să respecte  legea,  a telefonat directoarei teatrului C.F.R Giulești.                                                                                                                                            - Tovarășă, un străin m-a întreabat unde e strada Batiștei, Ce fac, îi spun?

joi, 21 mai 2015



Dragon 2 rererecidivează. Vineri 22 Mai a.c. ora 17 la clubul Calderon va avea loc cea de-a cincea ședință a Clubulului Dramaturgilor, când se va citii în limba română, piesa cunoscutului dramaturg Dinu Grigorescu ”Ultima cafea cu Iuliu Maniu” Își dau concursul actorii Petre Moraru, Doina Ghițescu, Candid Stoica, Florentina Tănase, C-tin Duicu, Mihai Niculescu, Isabella Drăghici
Vor participa la discuții  foarte mulți invitați și… Dinu Grigorescu, Puși Dinulescu și Denis Dinulescu   (dacă nu vor fi ocupați în altă parte)….și alții.

                                                                ***
      Loc de parcare, bufet asortat, băuturi răcoritoare, intrare liberă.

marți, 19 mai 2015

cronica volumului ”Ridi Paliaccio”



Selecţia "Formula AS"

Selecţia "Formula AS"

* Candid Stoica, "Ridi pagliaccio", jurnal, vol. III, Editura Tipo Moldova (tel. 0724/76.78.22), 542 p.

Actorul Candid Stoica (de la toamnă octogenar şi cu 60 de ani de scenă în spate) are propria metodă de a se opune scurgerii vremii, care duce cu ea în neant oameni, evenimente, realizări perisabile, impresii, idei. El şi-a notat aproape zilnic, la cald, tot ce a trăit, conservând astfel clipele de viaţă într-un vast jurnal. Ţinut decenii la rând, acesta nu reţine doar biografia proprie ci dezvăluie şi culisele lumii artistice cu anec­dote, farse, bârfe, petreceri, scene din viaţa parti­culară a unor cunoscuţi oameni de teatru. Un deliciu pentru amatorii de can-can-uri, dar şi un document pentru istoricii teatrului românesc. "Am vrut să fie nişte însemnări simple, nici vesele nici triste, în care să nu existe altceva decât ce am văzut, am trăit şi mai apoi am consemnat fără artificii sau zorzoane. N-a fost în intenţia mea nici de a comenta, de a în­jura sau de a scandaliza (deşi uneori, mărturisesc, am fă­cut-o), dar m-am ferit ca dracul de tă­mâie ca relatarea să nu fie plic­­ti­si­toare (...) căci plictiseala o­moa­­­ră orice interes". Jurnalele lui Can­­did Stoi­ca nu sunt deloc plic­ti­sitoare, fiind­că sunt pline de umor şi auten­ti­citate. Unul din motto-urile vo­lu­mului pe care vi-l re­co­mand azi e o replică din "Hamlet": "Ac­torii nu pot ţine nicio taină. Ei spun totul". În acest "totul" in­tră şi indiscreţii, şi situaţii jenante pe care diaristul impenitent nu ezită să le noteze. Mai mult, obsedat de autenticitate, el foloseşte şi un reportofon de pe care transcrie con­versaţii, redând până şi parti­cularităţile de dicţie ("am făcut asta din plăcerea ego­istă de a-i mai auzi pe toţi cei evo­caţi, în mijlocul cărora am trăit şi (...) deşi despre unii am scris lucruri destul de dure, pe toţi i-am iubit şi îi iubesc nemăr­ginit". Ironic, maliţios uneori, Candid Stoica e de fapt un om bun şi sentimental, pasionat de me­serie, cu apetenţe culturale eclectice şi mare des­chi­dere spre lume. După "Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei (1971-1989)" şi "Culise (1999-2000)", "Ridi pagliaccio" cuprinde anii 2001-2004, după pensio­na­rea de la Teatrul de Comedie unde a jucat 38 de ani. Cum morbul actoriei nu poate fi pensionat, Can­did Stoica a înfiinţat îm­pre­ună cu Iurie Darie, Anca Pandrea şi Radu Ifti­mo­vici un teatru particular, In­comod. Fondatorii, că­rora li se adaugă Iuliana Mar­ciuc şi actorul de culoare Vic­tor Yila pun în scenă co­me­dia "Patru pe o ca­na­pea plus valetul" ce are suc­ces în multe săli din ţa­ră dar şi într-un turneu plin de peripeţii prin co­mu­nităţile româ­neşti din SUA şi Ca­nada. În paralel, ne­obositul Candid împreună cu multiubita lui soţie Sara Dan şi cu soţii Tănase în­fiinţează şi un teatru pentru copii, Junior, cu care sunt solicitaţi de instituţii la săr­bă­tori. Fiind un jurnal extim (cuvânt inventat de Mi­chel Tournier ca opus lui intim), în notaţiile ac­torului îşi fac loc şi eveni­men­tele politice interne şi externe, noutăţile cultu­rale, ştirile din presă, bancuri ad-hoc, dar sarea şi pi­perul sunt scenele dialogate de la agape între colegi, care surprind deopotrivă fru­mu­seţile şi mizeriile din lumea actorilor. Candid Stoica te aşează la o masă alături de Gigi Dinică, de Mişu Fotino, Cor­­nel Vulpe, Dumitru Rucăreanu, Mar­gareta Po­go­nat şi câţi alţii, te face să asişti la dis­cuţii animate, cu vorbe de duh şi secrete dezvăluite din viaţa starurilor de ieri şi de azi, te încântă cu far­me­cul unor oameni ră­maşi vii în aceste pagini, salvaţi din vremea prea iu­te trecătoare. Jurnalul lui Candid Stoi­ca nu filtrează prin amintire oamenii şi faptele, nu face literatură, ci surprinde pulsul viu al celor con­sem­nate. Cum el însuşi spune "acolo e via­ţă, e sân­ge, sunt nervi, sun­teţi voi cu vorbele voas­tre de spi­rit, cu tâmpeniile voastre şi ale mele, cu arta voas­­tră şi a mea". Sunt momente de emoţie şi bucurie adevărată ce se transmit şi cititorului.


Formula AS nr 1665 din 08. 06. 2015                    

joi, 14 mai 2015



Dragon 2 (dramaturgi goniți) recidivează!                          Vineri 22 Mai a.c. ora 17 la clubul Calderon va avea loc cea de-a cincea ședință a Clubulului Dramaturgilor, când se va citii piesa dramaturgului George Genoiu,
             Tititcă, înimă bună!  (palavre și adulter la domeniile Marvila)
Pamflet antioligarhic plănuit de I. L. Caragiale- mai dă dămult)
Își dau concursul actorii Doina Ghițescu, Candid Stoica, Florentina Tănase, Mircea N. Crețu, C-tin Duicu, Ion Siminie.
Vor participa la discuții invitații George Bălăiță, Radu Cârneci, Dinu Grigorescu, Puși și Denis Dinulescu (dacă nu vor fi ocupați în altă parte).Și alții.                                              Autorul va asculta acasă  lectura și discuțiile înregistrate pe o casetă audio și video…
         Bufet asortat, băuturi răcoritoare, intrare liberă.

joi, 7 mai 2015

termenul WC




 
 
In vremurile in care canalizarea nu era inca la moda, o englezoaica urma sa viziteze Germania . Avea o camera rezervata la o pensiune – proprietatea familiei directorului scolii din localitate.
Englezoaica era preocupata de viitoarea sa camera, daca avea WC ( in engleza Water Closet). I-a scris o scrisoare directorului scolii, intrebandu-l daca este sau nu WC.
Directorul, care nu era un bun vorbitor al limbii engleze l-a intrebat pe preotul din localitate daca stia ce inseamna WC. In final, dupa ce acestia 2 au cantarit ce ar putea sa insemne aceste 2 litere, au concluzionat ca se referea la capela (Wayside Chapel).
Deci au conchis ei, doamna se interesa daca capela era, sau nu, aproape de pensiune. Directorul i-a transmis distinsei doamne urmatorul raspuns.
“Stimata Doamna,
Cu deosebită plăcere vă anunț că WC-ul este situat la 9 mile de pensiune, in inima unei păduri de brad deosebite. Are capacitatea a 200 de persoane si este deschisă numai duminica si joia. Deoarece pe perioada verii este aglomeratie va sugerez sa veniti devreme, cu toate ca este suficient loc de stat in picioare. Stiu ca aceasta situatie e cam neplacuta, mai ales daca aveti obiceiul sa mergeti regulat. Va spun ceva ce v-ar putea interesa: acolo s-a intalnit prima data fiica mea cu sotul ei. Va veți bucura probabil să aflati că multi oameni iși aduc cu ei prânzul și răman acolo după amiezile. Acustica este imprsionantă, putând fi auzite si cele mai delicate sunete. Soția mea a fost bolnavă, așa că nu a mai mers acolo de multă vreme. Peste câteva zile se împlinește un an de când a fost ultima dată la WC , lucru care, firește, ii provoaca multă suferintă. Voi fi încantat să vă rezerv cel mai bun loc, astfel încât să fiți văzută de toată lumea. Mai mult, aștept cu nerabdare să vă conduc chiar eu însumi acolo.
Cu stimă si respect, Directorul.”
 
 

miercuri, 6 mai 2015



O propunere interesantă pentru bărbații români făcută în premieră de ziaristul Măruță într-o emisiune a canalului Pro TV unde se discuta cazul primarului de la Iași, Nichita, care a pus poliția locală să-i urmărească iubita:                                                                    - Ar trebui ca în atribuțiile tuturor secțiilor de poliție din țară să fie introdusă atribuția legală de a urmări amantele tuturor bărbaților români care, bineînțeles, au amante