candid Stoica

candid Stoica

vineri, 27 noiembrie 2020

 

Doi pe o bancă la Tv...sau scena vieții!

Piesa Doi pe o bancă a cunoscutului  dramaturg născut în Moldova de peste Prut, Alexandr Ghelman a fost o mină de aur pentru actori și pentru teatrele din România fiind jucată în exces de majoritatea  lor  precum și a trupelor de teatru particular. A reprezentat o ofertă strașnică. Doar două personaje și o ...bancă! Înițial piesa se numea chiar BANCA! Două roluri complexe în care doi actori își puteau dezvolta  la maximum toată gama talentelor lor, jucând o piesă în care scenele de comedie alterau cu cele de dramă, scene care  parcă sunt rupte din viața de fiecare zi cu care mai toți ne-am putut  întâlni sau le-am  fi putut ...trăi.                   La Satu Mare, la Constanța, la Brașov (în 1985), la București s-a jucat de mai multe ori Doi pe o bancă cu sălile pline...V. Rebengiuc, Ion Mâinea, Costache Ababei, Fl. Zamfirescu, Mihai Bendeac, Luminița Gheorghiu, Melania Niculescu, Adela Popescu, Tania Filip și alți au încarnat dealungul timpului  pe cei doi protagoniști, Vera și Fedia, de fapt doi nefericiți care se regăsescc, după o lungă pauză în care fiecare a avut experiențe nefericite, două destine, două suflete care încearcă să-și regăseacă liniștea și să dea un sens nou vieții lor.                                            Regretatul Emil Hosu, dispărut prematur și Catrinel Dumitrescu precum și regizorul Tudor Mărăscu (și el dispărut prematur)..artiști în plină forță creatoare, în spectacolul difuzat  de curând de Televiziunea Română (de fapt o coproducție cu Teatrul C. Nottara)  au căutat și au reușit de multe ori cu succes să dea o cât mai credibilă autenticitate destinelor celor doi naufragiați de pe scena vieți, zeci de amănunte artistice populând jocul celor doi protagoniști într-un duel verbal încontinu în ciuda unor interente apropieri urmate de ieșiri violente iscate pe neașteptate relevând de fapt atât adevărata lor intimitate și mai ales toate ”motivele” care i-au despărțit în urmă cu ani: minciuni, vise și amăgiri de care se fac vinovați amândoi...                                   Dar independent de piesa respectivă poate tot atât interesant ca destinul  celor două personaje din piesă a fost soarta a două personaje din scena vieți: a autorului și al lui Emil Hossu, actori de data asta pe scena vieți, cu un text scris de soartă. Amândoi au fost  expulzați la un moment dat, în timpul copilăriei din... scena vieți...Alexandr Ghelman (evreu de origine fiind) a fost trimis cu toată familia într-un ghetou (la Berșad în Ukraina) de către autoritățile românești care reocupaseră Basarabia și administrau așa numită zonă a Transnistriei și de unde care nu s-a mai întors decât el, iar la rândul său Emil Hossu și familia sa a fost trimis, printr-un complex de împrejurări nefericite, la sfârșitul ultimului război, într-un lagăr de concentrare în Germania. Dar amândoi au avut forța, desigur și norocul sau șansa să revină cu succes în spectacolul vieții și să se realizeze plenar: Alexandr Ghelman după un lung șir de ocupați pasagere (soldat sovietic, tehnolog, ziarist, scenarist) a devenit un dramaturg cunoscut care trăiește actualmente  la Petersburg,  iar Emil Hossu. a devenit actor de succes jucând chiar de la începutul carierei la Teatrul Nottara și apărând în foarte multe filme, cel mai cunoscut fiind  Secretul lui Bachus, dar care din păcate  a decedat cu opt ani în urmă lăsând un gol mare în inima colegilor, a publicului larg și mai ales a soției sale Catrinel  Dumitrescu.    În final tot același canal de televiziune a prezentat un Portret In Memoriam Emil Hossu, realizat de Daniela Ciolan unde au povestit întâmplări emoționante și tulburătoare despre Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu, Cristian Șofron, Constantin Dicu, Rareș Stoica, Adrian Răuță, mai ales episodul decesului brusc și neaștepat pe scenă la una din repetiții. O pioasă aducere aminte. Dumnezeu să-l odihnească!

 

01.11. 2020.                                            Candid Stoica  

miercuri, 18 noiembrie 2020

 

Vladimir  GĂITAN

A apărut ca o cometă strălucitoare în filmul Reconstituirea, al lui Lucian Pintilie, care i-a deschis instantaneu o minunată carieră în instituțiile artistice și mai puțin artistice, oficiale și mai puțin oficiale. Înzestrat de Cel de Sus cu un fizic plăcut,  cu o alură blândă, pe care vârsta s-a așezat cu greu, și cu un talent incontestabil, a atras ca un magnet multă simpatie, la mai toate nivelurile. A intuit poate ca nimeni altul că vremurile se vor schimba inerent şi şi-a luat unele  măsuri de siguranţă, măsuri ce se puteau lua pe vremea aceia....Rodul stăruințelor lui artistice sunt nenumăratele roluri atât în filme, cât și în teatru, ultimele fiind în două spectacole ale Teatrului de Comedie, care s-au jucat intens, ani de zile, cu sălile pline: ...escu de Tudor Mușatescu și Poker de Adrian Lustig. Dar Vladimir Găitan sau Duțu, cum îi spuneau apropiați, a fost atins la mijlocul vieți de o boală necruțătoare, care până la urmă l-a învins, în ciuda eforturilor sale disperate de a se salva, reușind să-l ia de lângă cea mai mare izbândă a sa, familia care a devenit în ultimă instanţă gloriia lui  incontestabilă!

Dumnezeu să-l odihnească!

Lui Duțu Găitan și tuturor colegilor mei dispăruți     

Acesta a fost sfârșitul, amicilor.

Acesta a fost sfărșitul, unicii mei prieteni,

sfârșitul planurilor noastre,

sfârșitul a tot ceea ce avem de spus,

și al trădărilor noastre,  

sfârșitul adânc.

Nu ne vom mai privi în ochi vreodată,

Acesta este sfârșitul,

dragii mei tovarăși de visuri, de avânturi și de suferință.

Mă doare că m-ați părăsit,

mă doare că ați plecat spre un necunoscut infinit.

Aș vrea să vă eliberez, să vă înviez,

dar nu sunt Crist, cel trimis de Dumnezeu

să ne lumineze, și să ne îmbuneze.         

Știu, nu veți mai veni lângă mine vreodată,

Sfârșitul veseliei noastre nebune

și al plânsului tăcut,

al trădărilor noastre.

Sfârșitul serilor și nopților,

când am încercat să murim pe scenă

cu inima și sufletul în mâini,

și apoi să reînviem,

și să ne bucurăm ca și copiii.

Acesta este... sfârșitul reînvieri noastre.

Și, Doamne, câte planuri au rămas,

în gândurile noastre fără sfârșit,

neîmplinite, doar visate...

Deși a căzut peste voi Cortina,

nu veți muri niciodată în sufletul meu.

Mergeți cu bine!