candid Stoica

candid Stoica

miercuri, 31 martie 2021

 

Un regal actoricesc și regizoral

Romanul Dimineță Pierdută de Gabriela Adameșteanu apărut în 1983  premiat de Uniunea Scriitorilor, considerat de critica literară ca o realizare majoră a prozei românești, coagulând ediții succesive, poate, odată cu trecerea timpului,  ar fi trecut oarecum în uitare, ca atâtea alte cărți consemnate doar de istoriile literare, dacă n-ar fi existat spectacolul Teatrului Bulandra din 1986 realizat de marea regizoare Cătălina Buzoianu cu un grup de actori prodigioși care au făcut ca spectacolul respectiv înregistrat apoi de Televiziune să fie cunoscut, prin repetata lui programare, în toate ungherele țări.                                                                                                                      Romanul stufos în sine descrie cu lux de amănunte o lume în plină dezagregare, și poate fi considerat în ultimă instanță drept un roman al familiei care urmărește metodic declinul unor reprezentanți ai marei burghezii române interbelice.                                             Regizoarea, autoarea scenariului de la baza spectacolulul, impresionată de calitatea romanului, depăsind neîncrederea unora că dramatizările viciază opera literară, a reușit să selecteze din mulțimea de episoade al romanului nu numai acele secvențe centrate pe destinele  personajelor principale, ale  Vicăi Delcă (Tamara Buciuceanu) și Ivonei Scarlat (Gina Patrichi), exponente ale unor clanuri și a unor pături sociale diferite,  dar și cele  care  ne  duc inevitabil la ideia că   distrugerea unei anumite clase sociale este inevitabilă construind un spectacol de prolixitate reduntanță  de multe ori emoționantă  Dar în Dimineața Pierdută trecutul este adus constant în prezent, trecând printr-un secol de istorie privată, dezvăluind epoci, regimuri și mai ales tipologii umane.în lungi destăinui și mononologuri.                                                                                     ”Am pierdut timpul cu povești”  declară unul dintre personaje. Adică am pierdut prezentul pe care l-am încărcat cu trecutul, s-ar putea ”traduce” această expresie care în ultimă instanță ar putea fi ideia de bază a spectacolului.                                             Există în mai toate scenele din spectacolul cu Dimineața Pierdută o calitate a adevărului adus la zi greu de egalat, majoritatea actorilor depășindu-și cu mult creațiile anterioare. Gina Patrichi (Ivona), Rodica Tapalagă (Sophi), Irina Petrescu (Margot), Tora Vasilescu (Vica tânără), Lucia Mara (madam Cristide) sunt pur și simplu de nerecunoscut în personajele respective fiecare găsind modalități surprinzătoare de caracterizare a lor. Sunt absolut remarcabile  trecerile psihologice  de la o vârstă la alta ale Rodicăi Tapalagă dovedind încă odată înalta clasă pe care a avut-o, iar Gina Patrichi adaugă încă un personaj, încărcat de dramatism, realizat magistral în fructuasa-i carieră plină de atâte izbânzi scenice. Un tur de forță realizează Tamara Buciuceanu (Vica) pe parcursul celor trei ore și junătate de spectacol realizează cu cunoscuta-i vivacitate, compunând cu mult firesc un personaj complex, de natură balzaciană cum rar se găsește pe scenele românești și cum tot atât de rar se întâlnește în cariera unui actor. Mai apar în siluete bine caracterizate,  Victor Rebengiuc (Mironescu),  I. Besoiu (Niky), V. Uritescu (Delcă), Răzvan Ionescu (Titi Ialomițeanu), Mihai Constantin (Gelu). Sunt antologice scenele când unele personaje își pun pe încălțări ciorapi ca să nu alunece pe ghiață aducându-ne aminte de timpul când spectatorii veneau la teatru ca să scape de frigul de acasă. Decorul lui Mihai Mădescu (și el dispărut prematur) cu mobilă și materiale obținute de la dezmembrări (era epoca marilor demolări) e funcțional marcând sugestiv mai multe locuri de joc, iar costumele Liei Manțoc chiar  autentice, bine păstrate, provenind din garderoba unor doamne de pe vremuri din anturajul Palatului Regal.                    Scăpat surprinzător din furcile caudine ale celebrelor vizionări care au distrus atâtea valorase spectacole,  fără mai periclitări, realizat într-o stare de emulație artistică superioară, spectacolul  a avut premiera într-o iarnă friguroasă obținând instantaneu  un succes de public extraordinar, jucându-se ulterior, în câțiva ani,  89 de reprezentații, fiind apoi oprit inexplicabil după evenimentele din Dec. 89. Transpus ulterior telegenic ireproșabil  de Dan Necșulea, (cu concurul unei excelente echipe de operatori și a regizoarei de montaj Emilia Andreescu) reprezintă evident o victorie de necontestat a valorii teatrului românesc într-o epocă de costrângeri maxime a artei spectacolului și o probă fără tăgadă că oamenii creatori din teatre în ciuda multor lăudători de serviciu au avut întotdeauna o privire lucidă despre realitățile din timpul regimului comunist.  Ce păcat că majoritatea dintre ei, talente inimitabile  ne-au părăsit plecând spre alte zări. Pentru amatorii de teatru spectacolul poate fi vizionatși admirat  online.

21.03.2021.                                                                     Candid Stoica

Apărut în Viața medicală di 26 Martie 2021

luni, 22 martie 2021

 

Alexandu Repan la 81 de ani!


 

De curând, la 3 Martie, Alexandru Repan a împlinit 80 de ani și peste 55 de ani de carieră în lumea teatrului. Frumoasă aniversare! A fost croit parcă de natură cu calități pentru a apărea pe scenă și a delecta publicul spectator: fizic agreabil, glas melodios, inconfundabil, prezență elegantă, dicție perfectă  și a făcut parte încă de la începutul carierei sale dintr-o specie rară, cea de actori intelectuali, ilustrată de personalități ca: Mihai Popescu, Emil Botta, George Vraca etc. Bucureștean get-beget, a absolvit mai întâi Facultatea de Istorie, apoi pe cea de Teatru, fiind studentul marelui regizor Mony Ghelerter și al actriței Zoe Anghel, avându-i colegi pe Emil Hossu, Melania Cârje, Peter Paulhofer, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru sau Alexandru Bocăneţ, părea o pasăre rară printre studenții IATC-ului, majoritatea de extracție rurală. A colindat prin câteva teatre până s-a stabilit la Teatrul Nottara ‒ la invitația directorului și dramaturgului Horia Lovinescu, o întâlnire decisivă pentru cariera sa ‒ unde a desfășurat de-a lungul timpului, aproape o jumătate de secol, o  activitate densă, considerabilă și progidioasă, jucând nenumărate roluri principale în zeci de spectacole, înnobilându-le cu prezența sa catalizatoare. Shakespeare, Molière, Schiller, Dostoevski, Cehov, Matei Caragiale, Oscar Wilde, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Anuilh, Bulgakov, G.M.Zamfirescu și bineînțeles Horia Lovinescu au fost autorii pieselor în care a jucat. A fost George din Cui e frică de Virginia Wolf de Albee, Alceste și Don Juan de Molière, Claudius din Hamlet,  Prințul Henric din Henric a IV-lea de Shakespeare și bineînțeles Ivan Karamazov din  Frații Karamazov de Dostoievski. A jucat sub bagheta regizorilor Dan Micu, Dan Nasta, L.Giurchescu Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Claudiu Goga etc. Un punct maxim al carierei sale este realizarea spectacolului on man show cu microromanul lu Matei Caragiale, Craii de curte veche, unde în timp de două ore, ce treceau pe neobservate, el , actorul Alexandru Rrepan se diversifica în celebrele personaje Mateine, Pantazi, Pașadia, Pârgu și Pena Corcodușa, oferind un recital, un adevărat miracol imagistic, evocând prin prezența sa elegantă, sobră, prin tonalitățile sale învăluitoare, prin privirea sa  cu o luminozitate specială, cu surâsul său discret, ușor obosit magia înaltă a creației mateine, vraja ei inconfundabilă atât de aplaudată în epocă de fani autorului                                                                                                         Dar paralel cu activitatea teatrală a desfășurat o harnică activitate în zeci de filme de diverse facturi, mai bune, mai rele, dar mai toate infestate de ideologia partidului comunist care controla toată activitatea artistică din țară, inclusiv producțiile cinematografice. În filmul Ciprian Porumbescu l-a întruchipat pe Mihail Eminescu. Un rol realizat minunat a fost Dimitrie Cantemir din filmul Cantemir, realizat în 1973 de Gh. Vitanidis, pe un scenariu de Mihnea Gheorghiu, cu o distribuție din care făcea parte tot ce era mai bun în lumea actorimii române. Timpul însă i-a oferit ocazia să revanșeze jucând după evenimentele din Decembrie 89  într-o altă serie de filme realizate de noii cineaști români sau străini, filme libere de orice constrângere și ideologie: Trahir (regizor Radu  Mihăileanu), Amen (regia Costa Gavras), Faimosul Paparazzi (regizor Nic. Mărgineanu), Tinerețe fără bătrânețe (regizat de Francisc Ford Copola), Sindromul Timișoara sau  Manipularea (regizor Marius  Barna) și Cardinalul (regia Nic. Mărgineanu unde Al. R. îl  înterpretează pe Iuliu Maniu în închisoare). De o modestie aproape exemplară a stat deoparte de marea reclamă, de tabloide, de experiențe bahice în care excelau mulți colegi ai săi, viața artistică acaparându-i toată activitatea. A fost și profesor, iar o vreme a cochetat și cu regia de teatru, dar n-a insistat. Cu toată prețuirea personală pentru artistul Repan, nu se poate trece cu vederea că în 2017 CNASAS a făcut cunoscut că din 1973  Alexandru Repan a fost colaborator al securității sub numele de Hans. CNSAS susţinând că activitatea informativă a lui „Hans” nu s-a limitat la motivul recrutării sale iniţiale, ci a cuprins şi informaţii referitoare la colegii de serviciu şi la cunoştinţele sale, iar Curtea de Apel a stabilit indubitabil că Alexandru Repan a fost colaborator al Securităţii, actorul nemaifăcând recurs.                                                                                       Revăzându-i biografia te poți întreba pe bună dreptate ce demon l-a îndemnat să facă pactul cu diavolul?  Pact pe care l-au făcut mulți în vremurile de tristă amintire. Acum, desigur sunt întrebări retorice, la care nu poate răspunde decât conștiința individului. Se poate afirma însă, fără a face ”teoria chibritului”, că de multe ori adevăratul talent n-are nevoie să fie impulsionat de ideologie care de multe ori îi poate dăuna și că tentațiile notorietăți cu orice preț sunt  extrem de periculoase                                                                                                       Căsătorit la 50 de ani, după o matură gândire, are doi copii reușiți și încă o postfafă de viață de urmat. Le urez ani mulți împreună, iar lui Alexandru Repan încă vânt în pupă pentru a realiza unul din visurile sale: Prospero din Furtuna, capodopera marelui Wili.

14. 03.2021.                                                                                        Candid Stoica