candid Stoica

candid Stoica

joi, 30 mai 2013

D'ale gazetăriei!

Scriu, de câtva timp, cronică teatrală la o revistă săptămânală despre care s-a zvonit că plăteşte, nu bine, ci foarte bine. După prima cronică publicată am fost chemat să ridic onorariul de la caserie. M-am dus. Dar mai înainte am cumărat o cutie de bomboane de ciocolată pentru a o face cadou celor de la contabilitate, care m-a costat 25 de lei.

Onorariul meu a fost de 28 de lei!
Cine m-o fi pus să mă iau după zvonuri.
Dracul!

duminică, 26 mai 2013

Bancuri...

*Soacrele au fost inventate deoarece diavolul nu ispraveşe peste tot!


*Intrebare de logică: Ion castiga 2000 pe luna. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000. întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?

*Să-ti planifici concediul e foarte simplu: şeful iţi spune când, iar soţia - unde.

*Şeful intra la lucratorii săi:
- V-am spus: in timpul lucrului să nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitându-se la sef:
- Dar cine lucrează?

*Doi beţivani notorii se întâlnesc ziua in amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseară treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!

*Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, incat sa nu ramana nimic pentru amanta.

*Sa-i multumim lui Columb. Daca nu exista el, toti americanii ar fi trait in Europa!

*-Mama, e adevarat ca pe mine m-a adus barza?
- Da, comoara mea mica! E adevarat.
- E adevarat ca Bunul Dumnezeu ne da painea cea de toate zilele?
- E adevarat, puiule!
- E adevarat ca Mos Craciun si Iepurasul ne aduc cadourile?
- Da, dragul mamei.
- Atunci, de ce il mai tinem pe tata?

*Savanţii au descoperit, însfârsit ce vrea femeia. Dar aceasta s-a răzgândit...

*Alcoolul ucide celulele nervoase... Răman doar cele liniştite.

*Doctorul îsi intreaba pacienta:
- Ce vârsta aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?

*In iad, Stalin primeşte ca insoţitoare o frumoasă actrită suedeză, blondă şi cu picioare lungi. Lenin protestează:
- Dar nu e corect. A fost cel puţin la fel de păcătos ca şi mine.
Dracul îl linişteşte:

- N-ai inţeles! Ceea ce vedeţi este pedeapsa ei!

*- De ce-mi cereţi sa achit nota de plată înainte de a lua masa?
- Problema e că dumneavoastra aţi comandat ciuperci.

*Bunico, nu mi-ai vazut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy?
-Dă-le dracului de pastile, tu nu ai vazut că e un dragon in bucătărie?!

*Toţi iti vor binele!!! Nu-i lăsa să ţi-l ia!!

















marți, 21 mai 2013

MOARTEA LUI CARAGIALE

Moartea lui Caragiale n-a fost aşa cum ne-a povestit-o Zarifopol. Dar de ce să ne mai mirăm?! Nu i-a spus tot el socrului său, Gherea, ca să-l inducă în eroare: „Cînd te gîndeşti ce strălucit a murit Caragiale!“ ? În realitate, adevărul e cu totul altul. Dibuit în cele din urmă, ingeniosul spion de pe „frontul din umbră pro-unionist“ a pierit de mîna agenţilor cesaro-crăieşti. Că a fost găsit mort pe stradă, în data de 21 iunie 1912 (stil nou), la căderea nopţii, ne-o spune chiar o gazetă nemţească (cotidianul berlinez Vossische Zeitung), într-un articol semnat cîteva zile mai tîrziu de un alt posibil agent acoperit, complice cu victima (sau poate adversar): Adolf Flachs… Sau Flasch… Sau Last. În fine, de traducătorul în limba germană al dramei Năpasta, pomenit şi el de Georgeta Ene în cartea din 1992.


Să nu-ţi vină să crezi! Din iunie 1912 şi pînă astăzi s-a scurs un întreg secol, şi în tot acest lung răstimp, adevărul ne-a fost ascuns cu bună ştiinţă, iar atenţia ne-a fost abătută în altă direcţie. De Şerban Cioculescu, de Tudor Vianu, de G. Călinescu (activi şi ei în cine ştie ce altă reţea ocultă) şi mai ales de Paul Zarifopol. Dar, la urma urmei, nu e niciodată prea tîrziu să spunem lucrurilor pe nume. Nu-i aşa?
(Florin Manolescu: Viaţa Românească nr. 5-5 din 2012: Caragiale în exil)