Părinți și copii la Teatrul Național

 

Romanul  lui Turgheniev „Părinți și copii” apărut în 1862 a avut mare vogă la timpul respectiv impresionând profund generații de tineri cititori...Scris la Paris despre nihilismul rusesc, curent astăzi aproape dispărut, de fapt o poziție filozofică care susținea negarea radicală a oricăror sistem de valorie            Prestigiosul dramaturg  Brian Friel (decedat la 86 de ani în 2015) numit și „Cehov al teatrului Irlandez a dramatizat romanul   oferind teatrelor și mai ales publicului un text  de mare încordare întelectuală iar regizorului Vlad Masaci și implicit trupei Teatrului Național la final de stagiune, realizarea unui excelent spectacol tensionat, amplu  cu multe realizări actoricești, de trei ore și jumătate. O distribuție amplă cuprinzând actualele capete de afiș ale teatrului într-nu decor care folosește insalația tehnică cu care e înzesrată scena ne prezintă ca o frescă viața unor intelectali ai Rusiei secolului 19-lea. În ”Părinți și copii” autorul se oprește asupra conflictuluii dintre viziunea idealistă a vechilor generații și niihilismul tinerertului, doctrină, ideologie care începea să se răspândească în cercurile intelectualități ruse. Protagonistul cărții și implicit al dramatizări Bazarov-omul nou de acțiune, tribunul idealurilor celor tineri este de fapt un tip brutal, arogant și lipsit dr maniere care neagă orice autoritate  reclamând inutilitatea artei. Mai toată distribușisa începânc cu Mihai Călin, Alex. Potocean, (un un actor tot mai frecvent pe scenele teatrelor din capitlă, Richard Bovnoczi, Tomy Cristin, Diana Dumbravă întregesc o distribuție  compactă care reușește fiecare în frlul să să ne ilustreze, bineînțeles, cu ajutorul inspirat a regiziorulul lumea descrisă de autor, desigur astăzi dispărută

                                                                                                         

 

O încercare de resuscitare

a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”

Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” a fost încă de la începuturile sale un teatru extrem de popular, gustat de aproape toate categoriile sociale. Pentru marele public care venea să se distreze ascultând melodii  la modă, cuplete îndrăznețe, dar mai ales să vadă dansatoare sumar îmbrăcate, era o desfătare și în ultimă instanță o ... defulare de la grijile și necazurile vieții obișnuite... Urmaș al celebrele spectacole ale lui Const. Tănase, rămase în legendă, teatrul de divertisment cu timpul s-a modernizat, încercând să imite în spectacolele  sale pe cele de pe Brodway sau pe cele ale celebrului cabaret parizian „Moulin Rouge” sau cele prezentate de Bruno Cocatix, la sala Olimpia din Paris (unde a evoluat și Stela Popescu).

În epoca comunistă teatrul de revistă a luat forma teatrului satiric de estradă, la spectacolele cărora regimul, cenzura închidea ochii la atacurile nevinovate la adresa chelnerilor sau frizerilor care lua bacșis, a celor care consumau alcool și bineînțeles se criticau anumite furtișaguri mai mici sau mai mari. Capul acestor îndrăzneli era marele actor și cupletist N. Stroe, care a adus pe scenă un spectacol ce părea pe vremea aceea destul îndrăzneț: Fără Mănuși, care se mai ocupa și de a anuminte dereglări de morala proletară.La fel s-a întâmplat și cu marele comic Mircea Crișan din ake cărui texte teatrul C. Tănase trăieșt și astăzi

Haine strălucitoare, lumini orbitoare, sunete maxime scoase de boxe de mare capacitate, multe paete, cortine colorate aurii, argintii și actori cu înfățișări agreabile capabili să cânte și să danseze melodii la modă.... și multe, dansatoare cu picioare neapărat lungi, aproape goale, cu sânii evidențiați de sutiene minuscule, care le acoperea din când cu mari evantaie confecționate din pene de struț, după moda celebrelor cabarete pariziene și bineînțeles nelipsita scară strălucitore pe care coboară lasciv recitând sau cântând divele spectacolului. A fost o vreme când  extraordinarii artiști ca Stela Popescu și Alexandru Arșinel - pe texte acide scrise de Mircea Crișan și M. Maximilian și alți nenumărați textieri (N.Kanner, Eugen Mirea, Aurel Felea, Jack Fulga, F. Firea și N. Stroe însuși), care atacau unele aspecte ale noul regim proaspăt înstalat după evenimentele din  Dec. 89.

Dar, la un moment dat, teatrul a intrat într-un con de umbră și nu trăia decât din zestrea trecutului, noii directori neavând apetitul marilor spectacole originale și nici posibilitatea de a aduce de a crește artiști cu renume, cu real talent pentru teatrul de revistă.

Actualul spectacol intitulat: „Asta la Revistă” ‒ regizat de Cezar Ghioca, pe texte semnate de Sorin Petrescu, Mihai Maximilian, Claudiu Pop și Cezar Ghioca ‒ e o încercare meritorie de a resuscita spectacolul de revistă clasic. Cristian Simion și Nae Alexandru fac prezentări și spun cuplete mai noi și mai vechi, cu real aplomb,  cucerind aplauze la scenă deschisă.(bune și talentate achiziții)  Iese în lumina reflectoarelor, într-o apariție vivantă, cu humor și antren Oana Ghioca (o foarte bună achiziție)

O surpriză extrem de plăcută este apariția în rol de mare vedetă a unei actrițe de dramă, Liliana Mocanu (vedeta serialului „Las Fiebinți”) care, în cele patru monologe pe care le spune, reușește să creioneze cu real talent patru personaje diferite, recognoscibile, făcând dovadă că poate deveni un star de succes al  teatrului de revistă . Felicitări din toată inima.

 Finalul spectacolului a fost exploziv, plin de ritm și antren, susținut de doi profesioniști de marcă: Ovi Jacobsen  și Iulia Mayaya din Iași (care a câştigat în urmă cu ani al doilea sezon al emisiunii Vocea României, fiind activă în muzică încă din anul 2000). Cu o voce amplă bine timbrată cu o mișcare a corpului vioae, amintind de de celebra Tina Turner, a obținut  aplauze binemeritate.

 Orchestra a fost condusă cu aplomb și profesionalism, umplând pauzele dintre tablouri, de Dan Dumitru și „a mișcat” balerinele de la stânga la dreapta și uneori le-a întors și cu „spatele” Cornel Popovici, iar decorul și costumele au purtat semnătura scenografei Ana Iulia Popov.

Îi urez d-lui Ghioca succes în continuare, totuși... neputând să nu mă întreb: undeși de ce nu mai sunt marii artiști ca odinioară?

18. 06. 2022                                                                                   Candid Stoica