candid Stoica

candid Stoica

sâmbătă, 19 septembrie 2015



Cenaclul de dramaturgie Dragon 2 își deschide stagiunea de toamnă, Luni 28 Septembrie 2015 ora 17 la Clubul Calderon cu parodia Procesul lui Othello de C. Turturică.
Își vor da concursul actorii Victor Yila, Doina Ghițescu, Vali Pena, Isabella Drăghici, Mircea N. Crețu,  Candid Stoica, C-tin Duicu: Regia: Candid Stoica
Întrarea liberă, discuțiile așișderea!

marți, 15 septembrie 2015



interviu cu un om care a împlinit 80 de ani

Am impresia că ați vrea să mă întrebați, distinse  d-le ziarist, cine sunt de fapt și nu îndrăzniți? Vă relatez pe scurt: M-am născut, oho, în 1935 în mahalaua Ferentarilor ca fiu a unor oameni modești  şi mânat de demonul teatrului am absolvit Institutul de Teatru în, oho, 1961 după ce am dat examen de 4 ori. Am avut colegi pe Gh. Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr și alții… de la care m-am ales cu diverse nume: Momâie, Molia, Candid, etc…Pe ultimul l-a păstrat devenit printr-o întâmplare fericită numele meu de afiș, numele meu de botez fiind de fapt, Dumitru. Mânat de acelaşi demon am ajuns actor de comedie la Piatra Neamţ şi apoi la Ploieşti, eşuând în 1969 ca actor de dramă la Teatrul de Comedie, la porţile căruia mai bat şi azi…                                                                                                                                        ÎÎnsă Evenimentele din Decembrie ’89, descătuşând în mine forţe creatoare am înfiinţat îîn 1996 împreună cu I. Darie, Anca Pandrea şi dramaturgul Radu Iftimovici, Teatrul IÎncomod,  realizând spectacolele Curve de Lux şi ulterior Patru pe o canapea plus valetul, pe care le-am jucat în capitală, în provincie, USA, Germania, Israel.                  Dar paralel cu activitatea de actor încep să dezvolt o activitate mai laborioasă: scrisul și în 2004 îmi apare în culegerea Desant 2, coordonată de prozatorul C. Stan povestirea, Lulu, iar în revista ”Harababura” o altă schiță intitulată ”Rudele de la Băilești.  În 2009 editorul I. G. Puşcă prin Editura ZIP îmi tipăreşte masivul volum de 530 de pagini intitulat: Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei. (de fapt un Jurnal cu notații care încep  imediat ce am fost angajat la Teatrul de Comedie, când am primit ”sarcina sindicală” de a înființa un stand de cărți pentru actori. Au urmat succesiv volumele ”Culise” și Ridi Pagliccio, precum și volumele de teatru: ”Mircea Șeptilici sau ultimile două ore din viața unui actor”, ”Dosarul Curvelor” și ” 6 piese în căutarea unui teatru”, care cuprinde cum spune și titlul, 6 șase piese.  În acelaşi an realizez pentru Fundaţia Cişmeaua Roşie spectacolul Gin cu scandal şi-mi pierd cel mai apropiat suflet: Soţia mea, Sara Dan!  După ce ai aflat toate astea, probabil, auzind de vârsta mea matusalemică, ai vrea să știi cum începe o zi de muncă din viața unui om care împlinește vârsta de 80 de ani?                                                              - Ca orice pensionar valid, dimineața după ce mă scol fac, așa, cum ne recomandă Ministerul Sănătății, timp de o jumătate de oră, gimnastică, apoi  beau o bună parte din cele două kg de apă care ne sunt recomandate de mai toate îndreptarele de sănătate, după care îmi iau medicația prescrisă de medicul meu iridolog, (citește afecțiunile în Iris), apoi îmi  consult agenda să văd dacă n-am  cumva spectaol la Teatrul de Comedie (joc în spectacolul Escu)…pentru că deși am memoria intactă mai și uit…după care mă așez în fața calculatorului și mă informez asupra situației politice la zi. Și după ce am aflat ce a zis Obama, ce mai zice  Putin, câți demnitari, parlamentari și miniștrii au intrat la închisoare, cine și ce a mai plagiat, ce cărți au mai scris în detenție penalii din diverse partide, ce mai zice Gigi Becali după ce a ieșit din închisoare și  cum a mai schimonosit limba română primarul sectorului 5 Marian Vanghelie mă apuc să scriu cronicile  pentru revista ”Viața Medicală și ”Bucureștiul literar și artistic” . Datorită neobosiților domni  ce conduc cele două reviste am devenit un aparat de scris cronici. În anul care s-a scurs am scris 8. Toate publicate: La grande Magia (Teatrul. Bulandra), Noul Locatar (Teatrul. Nottara),  Poveste despre tatăl meu (T. Odeon),  Spectacol Caragiale de N. Urs,  Sunt un Orb (H. Mălăiele), Funcționarul destinului (T. Nottara), Contra Democrației (T. Odeon), Titanic Vals (T. Odeon), Lecția de Violoncel (T. Metropolis), Început de Stagiune, Sfârșit de an.
  Operația asta am făcut-o după ce, în prealabil am vizionat  spectacolele respective. Pentru că trebuie să  mărturisesc, un lucru de bază: e absolut obligatoriu pentru cineva care  scrie cronică dramatică să vizioneze mai întâi spectacolele cu pricina și apoi să scrie cronica  respectivă, deși sunt cronicari care nu țin seamă de regula asta...            După ce am terminat de scris cronica  deschid Inboxul și iau cunoștință de e-mail-urile care îmi sunt adresate de pretutindeni pentru activitatea mea de cronicar dramatic, care  în marea lor majoritatea lor sunt  laudative, deși unele sună cam așa:  ”te treziși cronicar dramatic, renunță, până nu te faci de râs definitiv”. Unele e-mail-uri sunt însă încurajatoare urându-mi: ”calomniază, calomniază…până se alege praful!”                      După care deschid blogul meu personal (Frateniteatru) unde scriu  gândurile din ziua respectivă, nelăsând să se piardă mai nimic din tot ce cuget, ca de exemplu: ”Când am dreptate, vreau să fiu logic, când n-am, îmi propun să fiu evaziv”.
Mă întrebați de proiecte…N-am fire de păr în cap câte am. Enorm de multe. Pentru cea mai rămas din 2015  și pentru anul  următor. Ca să le realizez pe toate ar trebui să mai trăiesc încă 50 de ani, ceea ce, sincer,  nu mi-ar convenii, când mă uit la  modificările pe care le face vârsta în fizionomia unor oameni. În primul rând vreau să învăț să îmbătrânesc…Nu m-am obișnuit cu vârsta pe care o am. N-am fost un tânăr fremătător. Dar nici un molâu… De aceia mă feresc ca dracul de tămâie de tentațile alcolulului care a făcut atâtea ravagii în rândurile generației mele, sau ale gastronomiei și mai ales de abuzurile sexuale…
În luna Septembrie voi organiza lansarea pe piață a ultimului meu volum, Ridi Paliagci, deja apărut (ed. Tipo Moldova) care e al treia din ciclul Jurnal care  cuprinde, cum am mai spus și volumele Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei (anii 1971-89) și Culise (1989- 2000), care se vrea un fel de panoramă a vieții artistice teatrale autohtone. În altă ordine de idei ași dorii ca măcar una din cele șase piese pe care le-am scris, apărute deja în volumul 6 piese în căutarea unui teatru (Editura Tipo Moldova: 2013)   să vadă lumina rampei. Pentru aceasta zilnic, ceas de ceas, sunt angrenat într-o luptă nemiloasă și inegală cu directorii de teatre care s-au constituit în adevărate cazemate în care nu pot pătrunde decât prietenii lor, creatori de insipide piese care ocolesc cu bună știință realitatea, care le-ar putea periclita scaunul…Una dintre piese, Mircea Șeptilici sau ultimile două ore din viața unui actor este de 4 ani în vederea Teatrului de Comedie, al cărui director G. Mihăiță mi-a promis că o va pune în scenă în anul acesta, alta Alo, alo, alo Salvarea am dat-o spre lectură Teatrului Național din București și Teatrului Național din Iași, dar d-l Caramitru mi-a declarat telefonic că nu știe cum să o pună în scenă, iar directorul teatrului din Iași, de o jumătate de an mă roagă să mai aștept   că… se citește…A treia Dosarul curvelor, (un episod amoros din viața lui dramaturgului Teodor Mazilu) după ce  directoarea Teatrului Odeon, fosta mea colegă Dorina Lazăr mi-a declarat cu lacrimi în ochi că nu poate să citească piese de teatru, actualmente se găsește  la Teatrul Mic și era gata, gata să fie pusă în scenă, dar între timp schimbându-se  directorul (Fl Călinescu)  nu știu dacă cel nou, Mișu Dinvale, o să vrea să preia programul celui de dinaintea sa. Altă piesă, a cărei acțiune se petrece la Piatra Neamț, scrisă special pentru teatrul din orașul respectiv, Povestea unei trădări se află de mult timp în sertarele teatrului  pietrean, fără nici un ecou…Cu ultima piesă O Afacere sau tot tacâmul pentru tot românul sunt în discuții cu cei de la Radio, care s-ar putea s-o înregistreze anul viitor dacă se…aprobă! Ași mai putea adăuga că  de curând mi-a apărut la Editura Tippo Moldova un  alt volum cu titlul:  
         Cronici cu ȚEPI DE TRANDAFIRI
                 
(publicate în revistele ”Viața Medicală și în ”Bucureștiul literar și artistic”), care va apărea, probabil, în toamnă  cu subtitlul: 80 de ani, 80 de cronici .                               Ca să nu dau impresia că lâncezesc, în cadrul Cenaclului de dramaturgie Dragon 2 (dramaturgi goniți) pe care l-am înființat în urmă cu doi ani, împreună cu UN GRUP DE dramaturgi, (C. Turturică Puși Dinulescu, Dinu  Grigorescu) am organizat la Clubul Calderon al sectorului 2 al capitalei, lecturile   mai multor piese ale unor autori români nejucați (Fl. Iordache) și a altor deja consacrați (Dinu Grigorescu, C. Turturică, Denis și Dumitru Dinulescu, Marilena Dumitrescu) precum  și a piesei mele O afacere cu tot tacâmul  pentru tot românul….                                                                             De asemenea la Cenaclul Dramaturgilor de la ICR am citit piesa lui Radu Iftimovici despre revoluția din Decembrie 89, Ah, ce bine e să faci amor pe ploaie, (cu care ulterior, în toamnă, vom pleca la Paris) și piesa mea Prologul sau o repetiție cu o piesă interzisă de cenzura comunistă. (un episod absolut autentic de la reluarea piesei ”Concurs de frumusețe”)
Prologul sau o repetiție cu o piesă interzisă de cenzura comunsto- ceaușistă,  este o piesă cu iz pirandelian, care prezintă  în fapt, ”teatru în teatru”, o întâmplare dramatică adevărată, în care protagoniștii, interpreții piesei ”Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu, se războiesc cu trecutul și mentalitățile comuniste încă existente în conștiința multora dintre ei.    Deși majoritatea au urât în fundul sufletului lor regimul comunist și ideologia lui, ca o furtună într-un pahar cu apă, trecutul năvălește peste ei și sechelele Cântării României, a ideologiei de partid, și a învățământului de partid, cu totul neprevăzut, izbucnește în conștiința lor generând drame…divizândui, învrăjbindu-i…
  Să mai spun că acum repet cu excelenta actriță Floretina Tănase piesa lui Denis Dinulescu Legea locatarului universale a cărei premieră va avea loc, probabil, în toamnă pe scena de la Green Hours.
 Mai lucrez de zor, zilnic, la un roman intitulat: Isprăvile lui Mitică Marafet, căruia în spațiul Româno-Dunărean i se mai spunea Molia, care se vrea un roman de colportaj, un fel de panoramă comic dramatică a vieții artistice a ultimului deceniu … dar nu mai deconspir alte  planuri că îmi e teamă să nu apar ca un bătrân lăudăros…Îmi e și rușine de câte planuri și proiecte am și mă întreb ce se va întâmpla cu ele dacă, doamne ferește, din varii motive, nu voi mai avea timp de ele, sau… nu voi mai fi.   De aceia, asemenea marelui meu coleg de peste ocean, Woody Allen, mă gândesc asiduu, bineînțeles în glumă, nu la intenția de a deveni nemuritor după ce voi dispărea, ci la posibilitatatea de a evita la nesfârșit moartea. Deși  dealungul vieții am avut nenumărate succese  am fost toată viaţa un actor modest ocolit de premiii şi de publicitate, singurul interviu pe care l-am dat dealungul timpului fiind cel de față, avavând  mereu dorinţa de a sta în teatru şi de a juca împreună cu marii mei colegii,  alături de mmarile nume ale teatrului românesc, dorinţă care mi s-a îndeplinit şi pentru care îi mulţumesc Ccelui de Sus.
Mă mai întrebați cum îmi explic refuzul teatrelor de a-mi juca piesele? Nu e nici măcar un refuz în care să mi se spună  clar că piesa respectivă nu le place sau că e slabă, sau pu proastă, ca cei de la secretariatul literar al Teatrului Național cărora le-am cerut un răspunsns scris de ce nu înscriu în repertoriu ”Dosarul Curvelor”! Răspuns pe care l-au refuzat să mi-l-l dea. Aici e vorba de frică și de birocrație. Pe vremuri dacă un secretar literar greșea eraa criticat. Acum e dat pur și simplu afară. Un post de secretar literar la un teatru  a devenit u fel n fel  de sinecură oferită prietenilor, iubitelor, cunoscuților apropiați.
Și mai este ceva: sunt pur și simplu uluiți de noutatea și îndrăzneala temelor abordate de mine. În Piesa ”Mircea Șeptilici sau ultimile două ore din viața unui actor”  apar personaje din elita teteatrului românesc, colaboraționiști notorii ai regimului comunist ca de exemplu d-na Lucia Sturza Bulandra descrișă nu encomiastic, ci conform principiului: despre morți numai de bine, dar adevărat.  De o asemenea reevaluare etică le e frică, la fel ca pe timpul împușcatului....(chiar  directorul Teatrului Bulandra mi-a declarat că nu poate pune în scenă la teatrul care poartă numele marei artiste, a un text în care o arată, după părerea lui, destul de...neavantajos)  . Exemplele pot continua: piesa care stă în sertarele biroului directorului de la Piatra Neamț se ocupă de un caz care s-a întâmplat acolo, în teatrul respectiv, în anii împușcatului când un coleg de al nostru a fost infierat cu mânie proletară pentru o crimă imaginară, o scrisoare interceptată și predată autorităților în care se vorbea despre viața grea pe care o trăiam toți, despre frigul pe care-l suportam, despre teroarea morală la care eram supușii...Trebuie să spun un lucru f. important. Eu nu scriu pentru bani sau din imaginație. Eu scriu despre lucruri și fapte trăite de mine sau cum s-a exprimat o distinsă critică literară: ca să opresc și reînviu timpul  
Mă întrebi de Distincții? Am una singură oferită de Teatrul de Comedie  care mă condamnă la prietenie pe viaţă, să fiu amic cu această instituţie

Modele artistice? Generaţia mea a fost marcată de prezenţa pe scenă a lui Radu Beligan cu care toată generaţia mea dorea să semene: să aibă firescul şi inteligenţa lui artistică care şi acum la vârsta venerabilă pe care o are dă dovadă de vigoare artistică. Am avut multe modele artistice în special marii actori ai Teatrului de Comedie, dar oamenii care mi-au influenţat viaţa au fost Radu Beligan şi Lucian Giurchescu, care cu generozitate m-au angajat la Teatrul de Comedie…

Cu mulțumirile de rigoare pentru interesul arătat, Candid Stoica, prin voința celui de sus, actor, scriitor, dramaturg, cronicar teatral.                                                                            


Celor ce m-au felicitat la împlinirea vârstei de 80 de ani                                                                                                                                                          Iar eu fac ce-am mai făcut
De când mama m- a născut
și viața am început
 nimănui nedând tribut
teatru fac și teatru joc
fără să am pic de șoc
teatru joc și teatru fac
fără să am pic de trac
Și tot așa m-am menținut
Chiar din ziua de debut
O clipă nu m-am abătut
De la al meu sfânt statut
De a face ce mi-a plăcut
Nimănui nu m-am vândut
Dar oricât m-am zbătut
Oricâte roluri am țesut
Oricâte piese am străbătut
Oricât de mult am combătut
Tot n-am devenit cunoscut
Dar am fost recompensat
Pentru tot ce-am îndurat
Cel de sus m-a premiat
Cu o iubire de invidiat
Cu o femeie unicat
Ce m-a iubit nelimitat
De aceia nu-s  abătut
și din Bolintin până-n Sascut
cu mare  bucurie vă salut
și vă doresc să aveți de străbătut
aceilași drum neprevăzut, neabătut    
  de necrezut                                                                                                                                     împlinind  aceeași vârstă absolut

joi, 10 septembrie 2015

BUNA DIMINEATA CANDID,

ITI MULTUMESC MULT PENTRU ZIUA DE IERI, PENTRU CADOURILE PRIMITE, PENTRU ATENTIA PRIMITA, PENTRU TOT. 
MA GANDESC, IN CONVINGERILE MELE, CA PE LANGA POMENIREA CUVENITA, INTR-UN FEL, I-A FOST INCALZIT SI BUCURAT SPIRITUL INAINTE DE ANUL NOU EVREIESC.
SA FIE TOTUL PRIMIT SI AMINTIREA BINECUVANTATA ! AMEN !
IMPORTANTA ESTE POMENIREA SUFLETEASCA, FAPTUL CA AICI RAMAI IN CONTINUARE PREZENT, FARA A FI CA O OBLIGATIE, CA I SE ASIGURA ECHILIBRUL INTRE SUS SI JOS, INTRE ACASA SI AICI, TU FIINDU-I TATAL DE JOS, ASIGURANDU-I-SE EI VESNICIA, IAR TIE VIATA DE AICI LUNGA ! 
ESTE FOARTE IMPORTANT !
CHIAR DACA NU-MI TRANSPAR SENTIMENTELE, DE MULTE ORI REUSESC SA PAREZ, SUNT FOARTE STRICTA INTR-ALE SUFLETULUI, RESPECTAREA 
CELUI SFANT, IMPLICIT A CELOR INTORSI "ACASA", CACI AICI SUNTEM 
INTR-O SCURTA VIZITA DE LECTII SI PLATI. 
SA-TI FIE NUMAI BINE, SA PRIMESTI O VIATA BINECUVANTATA !
AMEN !
SA NE VEDEM CU BINE IN CURAND,
TE PUP SI SA AI O ZI LUMINATA,
CU DRAG,
MARINA