Toamna 5

Toamna și-a intrat în drepturi                                                                                                                                                          plouă rar, dar plouă                                                                                                                                                        aud streșinile curgând                                                                                                                                                 frunzele cad îngălbenite                                                                                                                          tapetând asfaltul alelor                                                                                                                                                                      e rece, dar nu e frig                                                                                                                                                             Parcul e gol                                                                                                                                                               cele 34 de bănci sunt goale                                                                                                                                                                  dar nu mă mai întristează                                                                                                                                                     ca ieri și alaltăieri                                                                                                                                                              pentru că am fost la teatru                                                                                                                                                                     pasiunea din copilărie                                                                                                                                          și am râs, m-am distrat                                                                                                                                                             ca în vremurile de altădată                                                                                                                                                           la o veche comedie                                                                                                                                                           jucată de actori tineri                                                                                                                               care a  alungat din sufletul meu                                                                                                                                               nostalgia anilor și a amintirilor!

 

O piesă românească resuscitatată

Două vedete actuale autentice din generații diferite Rodica Mandache și Marius Manole precum  și actorul și regizorul moldovean (născut la Chișinău) adoptat de Teatrul Național din Iași,  Radu Ghilaș au descoperit într-um text din 1983 scris de băcăuannul Viorel Savin (n. în 1941), ”Bătrâna și Hoțul” au avut  excelenta idee de a  realiza un spectacol care să intereseze publicul spectator de azi sub firma Ateneului Național din Iasi, tema fiind poate și mai actuală,  dar  neavând aspecte care să supere autoritățile de care se feresc înstituțiile de cultură, recte teatrele. Texrul a mai fost juct la teatrul Mic în vremea comunismului având girul unei mari actrițe, Irina Răchițeanu -  Șiruanu creatoarea a zeci de roluri, (profesoara a zeci de studenți) și a tânărului Sorin Medelani la început de carieră..(din păcate dispărut prematur) Deasemenea  spectacolul a fost televizat. Intriga piesei e devoalată de  la început de titlu. Un hoț „amator”„ intă prin efracție în casa unei bătrâne cu intenția de a fura un tablou valoros. Dar lucrurile nu merg așa cum a plănuit hoțul care nu este atât de priceput, iar. bătâna nu e atât de pasivă și speriată  împotrivindu-se cu mijlocele ei simple, unele șirete. (povești împresionante care să-l convingă să renunțe, leșinuri, și unele amenițări care înfrâng întucâtva dorința de furt a hoțului, care până la urmă, după câtva timp, (evident, cât durează de fapt piesa) va fi descoperit  și arestat  pentru că,  nu-i așa, oameni legi ajung la timp, nu numa mai în filme) ca să împiedice o fărădelege și să o elibereze pe sărmana bătrână,                                                                                           Regizorul într-un decor semnat de Viorica Petrovici destul de simplu dar frumos colorat (de fapt o cameră) realizează un spectacol agreabil nici prea dur, dar nici prea ușurel care să dea acțiunii un iz derizoriu, punctând corect intriga piesei, actorii evoluând în nota lor obișnuită, (excelentă de fapt) sub care au mai realizat cu succes și alte roluri, oferind în sala mare a Teatrului Național (10000 de locuri) un spectacol în alte spectacole, agreabil cu o piesă românească scrisă pe timpul   comunismului, în vreama asta caniculară. Mi-a făcut plăcere să văd o sală arhiplină aplaudând frenetic doi actori de mare talent.

16. 07.2023.                                    Candid Stoica

 

O PIESĂ POLIȚISTĂ

Dramaturgul american Neil Simon (1927- 2018) este pote cel mai jucat autor de de succes de către aproape toate teatrele din lume, piese  mai toate inspirate din viața reală de toate zilele, și a numeroase scenarii de filme, Extrem de numeroasele piese jucate mai întâi pe scenele din Brodway, au fost traduse și reprezentate în întreaga lume, dobândind un loc de frunte în repertoriul teatral universal din secolele al XX-lea și al XXI-lea.          Poate nici una din toate piesele care s-a scris și se vor scrie nu sunt mai savurate de marele public decât o piesă polițistă. ….„Desculț în parc” este piesa cea mai jucată la noi în țară mai ales de trupele particulare                                                                      În Bârfe zvonuri și minciuni. o întâmplare ciudată se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei acestuia. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Mister, care trebuie elucidat pe loc de către invitații la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera. Regretatul Ion Caremitru în calitate de regizor ajutat de scenograful Anghel Ionescu Arbore (care a construit o sufragerie în stil american) și de Ștefania Cenan, autorea unor costume adecvate,  a înțeles foarte bine mecanismul piesei polițiste  și a alcătuit o distribuție exactă cu false piste și bineînțeles cu un final deschs în care spectactorul după ce a încecat în gând să găsească vinovatul pleacă acasă satisfăcut dacă a dibuit făptașul.. Monica Davidescu. (Chris Gorman), o extrem de  agitată invitată, Rodica Ionescu (Cookie Cusac, Cecilia Bârbota (Clare Glanz), o bârfitoare de mare clasă, Florentina Tilea (Casie Cooper) , o frumoasă apariție feminină,   Marius Bodochi  (Ken Gorman), Silviu Biriș, (Leny Glanz, atunci  când nu slujește la o biserică pentu că în timpul liber e preot), Armand Calotă (Ernie Cusak, Gavil Pătru (Glen Cooper) reușesc  compoziții elegante, uneori pline de haz alteori doar zgomotoase, nervoase care au rolul de a ține spectarorul sub presiune.                                                                                                                       Cu ocazia aniversării primarului, (de fapt absent) invitții descopără adevăruri reale sau false a relațiilor dintre ei, deja cunoscute de majoritatea celor prezenți, pe care  le  comunică unii altora cu mare satisfacție  comentându-le sarcastic cu un soi de humor englezesc uneori de bună calitate. Foarte elegant în îmbrăcămine și prezență fizică se prezintă cuplul Cooper, foarte exotic este cuplul Cusak. Una peste alta este un spectacol bine rodat (se joacă de câțva ani ) și pare la fel de proaspăt ca la premieră. A fost o reală plăcere să vezi atâția actori de calitate strânși la un loc. Desigur că textul (traducere a regretatei Oana Ioachim) ar fi trebuit prin unele locuri mai strâna pentru că uneori spectacolul în sine se lungește ...

19. 02. 2023.                                                     Candid Stioca

 

Galerie -video

 

Tur virtual

 

.

                                Mihai Șora

Zilele trecute ne-a părăsit un reper moral: filozoful și eseistul Mihai Șora A plecat spre alte zări și ne simțim mai săraci, mai singuri și mai oropsiți fără ființa lui. El și viața lui ne era multora dintre noi un îndreptar și un imbold de a fi cutezători, de fi sinceri cu noi și cu cei din jur. Va rămâne viu în amintirea noastră vorbele lui de duh totdeauna calde și încurajatoare și cele din cărțile lui. Martor al istoriei acestei țări, a fost un cărturar cum apar doar odată la zeci de ani. A fost decorat de familia regală și soția sa a lăsat pe facebook un mesaj sfâșietor .Când era ministru mergea cu…metroul ! Mihai Șora nu mai este printre noi. dar ne-a transmis să fim buni și ne-a lăsat atâta înțelepciune, încât va fi mereu parte din noi.       Avea 106 ani pe care i-a străbătut cu demnitate și inteligență. Cel de sus să-i ocrotească sufletul.

26.02. 2023                                       Candid Stoica

 

 

                 George Banu, un împătimit al artei teatrului

Iarăși timpul neîndurător, neînduplecat   ne răpește un mare artist. A plecat dintre noi fulgerător, când aproape nimeni nu se aștepta, în floarea vieți și a creației, teatrologul, profesorul, criticul  de teatru, doctor Honoros Cauza a Untc.  George Banu, lăsând pentru mult timp locul de „decan” în lumea critici teatrale, liber. Era cam peste tot. Nu exista un spectacol interesant, pe care să nu-l comenteze doct cu frenezie, cu simpatie găsindu-i conexiuni cu marea artă europeană. Nu exista un festival de teatru în țară sau în străinătate  care să nu se bucure de  prezența sa și să nu-le comenteze cu zeci de epitete glorioase arătându-le importanța, găsindu-le unicitatea. Iubea teatrul cu o pasiune nedisimulată, S-ar putea putea spune că și-a oferit viața ca „ofrandă” teatrului pe care l-a iubit la superlativ. Avea câțva idoli pe care i-a adorat încontinu cu pasiune fără să-i trădese vreodată; Peter Brook și A. P. Cehov și bineînțeles Andrei Șerban cărora le-a închinat zeci, sute de pagini de comentari pline de adevăr în cărțile sale cum aproape nimeni nu a făcut-o. Era nelipsit, om de bază, de la festivalul de de teatru de la Sibiu pe care îl deschidea și-l închidea în fiecare an și pe care l-a comentat în fel și chip pe unde avea posibilitatea. Despre regizorii și actorii români avea păreri extraordinare asemuindu-i și pe unii și pe alții cu marii actori europeni ai timpului. Cărțile sale despre Shakespeare, despre Cehov și despre teatrul modern vor rămâne pentru mult timp repere și un îndreptar pentru cei ce iubesc și admiră arta teatrului. Vor găsi în ele un izvor de inspirație și mai ales de iubire pentru că deseori declara că fără iubire nu se poate ajunge la marea artă!                                                                                                                                                        Se pregătea în adolescență să fie actor dar unul din mari noștri profesori de teatru, I. Fintrșteanu observându-i posiblitățile l-a îndrumat spre...Teatrologie descoperindu-i cu ocazia asta adevărata sa vocație!

Scria pentru oricine iubea teatrul, specialist sau cititor de rând într-un limbaj  simplu și în același timp, fără emfază, fără pretenții de autoritate supremă, dar cu o iubire totală. Articolele, cărțile luările  sale de cuvânt nu conțineau nici un pic de răutate sau ironie, totul fiind acoperit de marea lui pasiune pentru arta teatrului și pentru talentul fenomenal al marilor creatori de teatru. De multe ori comentariile sale era ascultate cu reliigiozitate pentru că veneau de la un om care își dedicase viața iubiri teatrului ca artă supremă. Dacă ceilalți care scriu despe fenomenul teatral sunt într-un fel doar cronicari...el era, iată că deja vorbim despre el la trecut, ceace se numește un critic adevărat și avizat de teatru. Într-un fel el a fost, neoficial,  ambasadorul Artei teatrului româneasc în spațiul european. Era Român, trăia la Paris dar vorbea și gândea ca un European. Titluli cărți sale este edificator: „Viața și teatru pe scena lumiii”!  Cel de sus să aibă grijă de sufletul său.

22. 01.2023.                                                             Candid Stoica