Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Hai sa va repar!
candid Stoica
Insignă Facebook
Candid Stoica
Hai sa va repar!
Autobiografie
M-am născut, oho, în 1935 şi mânat de demonul teatrului am terminat institutul de teatru în, oho, 1961. Mânat de acelaşi demon am ajuns actor de comedie la Piatra Neamţ şi apoi la Ploieşti eşuând în 1969, ca actor de dramă la Teatrul de Comedie, la porţile căruia mai bat şi azi… Evenimentele din Decembrie ’89, descătuşând în mine forţe creatoare am înfiinţat împreună cu I. Darie, Anca Pandrea şi dramaturgul Radu Iftimovici, Teatrul Incomod, pentru care am realizat spectacolul Curve de Lux şi ulterior Patru pe o canapea plus valetul, pe care le-am jucat în capitală, în provincie, USA, Germania, Israel. În 2004 îmi apare prima povestire în culegerea Desant 2, coordonată de prozatorul C. Stan, iar în 2009 editorul I. G. Puşcă prin Editura ZIP îmi tipăreşte masivul volum de 530 de pagini intitulat: Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei. În acelaşi an realizez pentru Fundaţia Cişmeaua Roşie spectacolul Gin cu scandal şi-mi pierd cel mai apropiat suflet: Soţia mea, Sara Dan!
Arhivă blog
-
►
2022
(35)
- ► septembrie (2)
-
►
2021
(15)
- ► septembrie (4)
-
►
2020
(53)
- ► septembrie (1)
-
►
2019
(25)
- ► septembrie (1)
-
►
2018
(52)
- ► septembrie (2)
-
►
2017
(107)
- ► septembrie (6)
-
►
2016
(63)
- ► septembrie (6)
-
►
2015
(109)
- ► septembrie (4)
-
►
2013
(59)
- ► septembrie (5)
-
►
2012
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(27)
- ► septembrie (1)
Sponsori
Cu muţumiri
Excelenta ideea e a publica Jurnalul !!! Timpul petrecut in Teatru, in Romania anilor 1971 - 1989, cu tot ce inseamna actorul - om NU CA TOTI OAMENII - si totusi OM, reprezinta pentru public, pentru tanara generatie de artisti, un documentar foarte valoros si extrem de rar. Tiparituri despre teatru scrise de oameni ai teatrului sunt putine si in general scrise cu zgarcenia impusa cand de orgolii cand de false modestii. In cazul Jurnalului dumneavoastra, stimate maestre Candid Stoica, suntem invitati fara prea multe protocoale dantelate sau plecaciuni baroce, direct in scena, deseori in scena ramasa goala unde actorii mai zabovesc schimband impresii despre dureri de cap sau de sale, despre vreo bauta promisa si nepermis amanata, despre inaltari incredibile datorate inspiratiei de moment, etc. Actorul-Om cu tot ce are in el bun sau nu, este vazut "de aproape". De sub fardul proaspat sters apar liniile expresiei permanente - luminoase sau terne, dar mereu acolo. Acest chip al actorului pe care nu-l intrezaresti niciodata in lumina reflectoarelor, este "selectat" pentru un "Ciné Vérité" de neuitat - intitulat "Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei." Multumiri si felicitari !!!
RăspundețiȘtergere