Carte de călătorii

Am avut odată ocazia să călătoresc cu  Puiu Călinescu într-un compartiment al unui  tren accelerat ce mergea spre Piatra-Neamț. Eram fericit gândindu-mă că voi avea o lungă conversație cu el, că voi asculta niște glume și bancuri grozave sau îmi va povesti niște întâmplări nemaipomenite din spectacolele la care a luat parte, pe care la rândul meu o să le povestesc colegilor, dar mare mi-a fost mirarea să văd cum  nea Puiu, cum îl alintă prietenii, cum a pornit trenul din gara de Nord, febril  a scos din geamantan o carte cu coperțile îmbracate într-o hârtie lucioasă și a început să citească  cu nesaț lăsându-se cu totul și cu totul absorbit de lectură. Până aproape de Ploiești nu și-a dezlipit ochii de pe carte
- Ce carte citiți, l-am întrebat curios, într-un moment când întorcea o pagină.
- O carte de călătorii mi-a răspuns el scurt dornic să-și reia  lectură.
- Ce carte de călătorii am însistat eu.
- Mersul trenurilor, mi-a răspuns el și mai scurt și iar s-a cufundat în lectura cărții...de călătorii