Cazul Năstase

 Ascultând scandalurile și acuzațiile reciproce de corupție din ultimile săptămâni şi mai ales toată tevatura în urma condamnării la închisoare, îmi vine în minte o mărturisire a unui consilier din… opoziție… Adrian Năstase nu mai era la putere. Ecourile scandalului Mugur Ciuvică se stinseseră și la orizont apăreau primele semne ale afacerii Tamara. Chiar în perioada respectivă am fost invitați de consilier PSD să jucăm într-un orășel din nordul țări un spectacol. La final, după aplauze trupa a fost invitată la un restaurat. Din întâmplare la masă am stat lângă un necunoscut care s-a recomandat vesel că e consilier din opoziție.

- Cum este în opoziție, după ce ați fost la putere, m-am simțit obligat să-l întreb, așa ca să fac conversație .
- Am scăpat de multe griji. Să fii la putere e prosper, dar ai și enorm de multe obligații…unele chiar nesuferite rău de tot
- Normal…trebuie să puneți în practică ce ati promis la alegeri…
- Asta-i o nimica toată…faci sau nu faci…dar sunt altele nasoale de tot…
Consilierul s-a uitat la mine, căutând să ghicească în ce parte a spectrului politic mă situez și după ce s-a uitat în jur cu fereală, convingându-se că nu ne aude decât pereți și eventual minuscule microafoane instalate pe subt mese, cum citim că procedează pletora de servicii secrete finanțate de la bugetul de stat, mi-a spus: Ce vă zic acum trebuie să-mi promiteți că aicea va muri…
Nebănuind deloc ce va urma, am dat din cap a aprobare
- Una din obligațiile noastre era să trimitem lunar o valiză de bani…
- Cui?
- Șefului cel mare…
- Șeful cui?
- Al partidului.. Să mă trăznească D-zeu dacă mint. La fiecare sfârșit de lună pleca de aici spre București un om cu o valiză plină de bani. Dacă intârziam dădea imediat telefon. - Cine?
- Șeful ăl mare
- Șeful ăl mare, al cui?
- Al partidului
- Care partid?
- Ghiciți…Ultima oară a durat cam mult până am colectat suma și când a ajuns omul nostru cu valiza n-a mai găsit pe cel căruia i-o dădea întodeauna în primire și a fost preluat de alcineva, care la îndrumat spre o încăpere, unde a văzut ceva ce nu-i venea să creadă, ceva ce numai în basme se povestește: De la podea până la tavan erau teancuri cu bani. Bani și iar bani…În devălmășie…teancuri de bani unele peste alte…fără o ordine…fără să fie numărați…fără să fie preluați de cineva, fără să primească o chitanță. I s-a spus să descarce valiza și să plece și așa a făcut…să mă trăznească D-zeu dacă mint!
-Și l-ați crezut?
- E un om cu stagiu vechi în partid, să-l trăznească Dumnezeu dacă minte. Dar am impresa că nu mă credeți.
- Nici o iotă, i-am răspuns eu sincer. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint..
(Cu una na în urmă am mai postat pe blog materialul de mai sus dar n-a avut nici ecou fiind considerat inactual. Acum s-a dovedit, dacă mai era nevoie, absoluta lui actualitate)