Fraterniteatru

În timp ce eruropenii mai căutau să sape în fundul curții pentru noi weceuri, englezii zgâriau fața pământului cu calea ferată apoi cu locomotivele cu abur. În timp ce în Europa se mai ardeau cărți pe rug, englezii brăzdau mările pentru a aduce ceai, piper sau nu știm mai ce din Indii. În timp ce fotbalul englez, muzica rock engleză, Heathrow, canalele de irigații, manufacturile de bumbac, America cucereau lumea, europenii îi aveau pe Stalin, Lenin și mai târziu pe Ceaușescu sau Brejnev. În timp ce Anglia ne trăgea după ea spre secolul 21, noi, europenii, mai ales cei din vestul estului o tot trăgeam înapoi spre secolul 19. În timp ce Anglia trăiește bine mersi fără nicio Constituție, multe țări europene, cum am fi noi, încă o mai bălmăjesc. În timp ce Pink Floyd, Rolling Stones, Beatles, Who, Yes sau Genesis au schimbat pentru totdeauna fața lumii, noi o înfundam cu Holograf, cu formații maghiare sau sovietice care trebuiau tunse că altfel nu suna chitara ca lumea. Nu mai continuăm, este clar ce vrem să spunem. Și după toate astea, Anglia să iasă din Europa? Să se despartă de partenera ei vioaie, imposibilă, dragă și deseori iubită Europa? Noi credem că nu. Anglia va ieși, dar va rămâne, va fi semnat acolo un act, o scrisorică, care, evident, va fi pierdută prin biroul lui Trahanache de la Bruxelles.(Text de pe blogul Călimara cu cerneală al lui Denis dinulescu)