Fraterniteatru

Parafrazându-l pe Walt Withman
Stau la malul imensului ocean
planetar
O suflet al meu, acum tot mai singur departe de lumea în care am trăit, departe de Sara pe care o iubesc,
Care e lumina vieți mele
departe de cărți, atât de dragi inimii mele
Mă simt străin de ce e în jur și visez la ce-a fost,
La trecut, la anii studenției
La minunații oamenii pe care i-am întâlnit
și m-au făurit
Bumbești,
Sorana
Ghelerter
Henter
Beligan
Șeptilici
Giurchescu
Darie
Iar viitorul..
(o noțiune abstractă)
ziua de mâine și de poimâine
Spre care sboară sufletul meu
Îmi e necunoscut...
Putea-voi oare să ajut
Pe alții
Cum alții pe mine m-au ajutat?
Dumnezeule, ajută-mă

Nu vreau să spun cum sânt
Nu vreau să-mi înumăr ani Nu vreau să plec spre locul umbrelor în tihnă
În mine mai zvâcnește încă o lumină
Care se numește Sara
Spre ea se-ndreaptă tot ce mai e viu în mine
Și-o aștept tremurând ca ca un imberb
Când îi aud glasul melodios...
Strigându-mă de la fereastră: Maia! Dar mai ales cu speranță Că va apare