Fraterniteatru

 

Gertrude 2

Scriind imediat după spectacolul de avan-premieră, (adică la ”cald”) am trecut cu vederea mai multe fapte și  idei pe care la conține piesa și spectacolul Gertrude, de Radu F. Alexandru regizat de Silviu Purcărete, care acum, (după câteva zile) reflectând, mi se par  idei esențiale al piesei reputatului dramaturg Radu F. Alexandru. În primul rând  piesa respectivă nu este  o parafrază, cum aș fi lăsat impresia în cele ce am scris, ci ar putea fi considerată  o piesă independentă bazată doar pe câteva personaje din piesa lui Shakespeare, (Hamlet, Claudius, Polonius, Ofelia, Horațio și în primul rând Gertrude, mama lui Hamlet)  și pe una din poveștile principale: ale piesei: crima care s-a petrecut în palatul Elsinore la care, descoperă autorul contemporan nouă, au participat toți cei enumerați, care formează cu voia lor sau fără voia lor, un nucleu al unei crime odioase. Și cu această ocazie aflăm spre finalul piesei  un fapt surprinzător: Hamlet nu este fiul defunctului rege, ci al lui Claudius și al Gertrudei, urmare a unei legături trădătoare (a unui adulter)  ipoteză îndrăzneață pe care Radu F. Alexandru o susține și spectacolul regizat de Silviu Purcărete o reia cu succes. Autorul sau inspiratorul acestei crime ținută bine ascunsă peste 20 de ani nu este altcineva decât Gertrude, mama lui Hamlet, (regina mamă) care a fost mintea diabolică din spatele unui scenariu despre adulter. Piesa și spectacolul conține multe alte ”inovații” ce ar necesita o noua vizionare din partea mea, inovații care, probabil, vor fi taxate pozitiv sau negativ de comentatori avizați.

05. 11. 2023                                                                               Candid Stoica