Lucian Giurchescu, venit de la Copenhaga,  întreținându-se  amical cu Radu Iftimovici  la lectura piesei  Curve de Lux, la Clubul Calderon Luni 13 Iunie 2016.

Un mesaj disperat de sincer al colegei Dorina Chiriac                                     Dragi colegi și artiști, vă rog respectuos ca atunci când vă manifestați public susținerea electorală pentru vreun candidat la alegeri, să vă amintiți că nu ați fost desemnați purtători de voință ai artiștilor. Mă doare să aud "noi, artiștii, credem" sau "noi, actorii, susținem" sau "candidatul ne-a susținut pe noi, artiștii". Vă rog, ba nu, vă invit să vorbiți în nume extrem de personal. "eu cred", "eu susțin", "candidatul m-a susținut pe mine". nu mai vorbiti politic in numele unei bresle de la care nu aveți mandat. vorbiti ca cetățeni in nume personal. Sunt artist. nu aveți acordul meu să vorbiti in numele artiștilor.
Mă supăr.

Cu ocazia împliniri a 10 ani de la premieră

Luni 13 Iunie 2016 ora 17                                                     la Centrul Calderon al sectorului 2

           Va avea loc lectura piesei

     Curve de Lux

        de Radu Iftimovici

Își vor da concursul: Mircea Crețu, Monica Ghiuță, Maria Rotaru, Candid Stoica, Mircea Constantinescu

     Regia: Candid Stoica.

Invitați: Dinu Grigorescu, Emil Lungeanu, Marilena Dumitrescu, C. Turturică, Adina Stoicescu, Dan Puican, I. G. Pușcă, Claudia Voiculescu, Denis Dinulescu, Florentina Tănase, C-tin Capița, Puși Dinulescu.

Intrare liberă, ieșirea de asemenea, loc de parcare, bufet asortat, discuții  cât se poate de libere.  

O imagine sfâșietoar de adevărată (blog Moise Guran)

Coperta a IV-a a cărții de teatru a prof. Radu Iftimovici Ah, ce bine e să faci amor pe ploaie. Imagine din spectacolul cu piesa Curve de Lux cu Iurie Darie și Candid Stoica

De curând a apărut la editura Curtea Veche cartea profesorului Radu Iftimovici, Ah, ce bine e să faci amor pe ploaie, care cuprinde patru excelente piese

Luni 25 Ianuarie a. c. ora 18 va avea loc la Institutul Cultural Român, în cadrul Cenaclului de Dramaturgie, lectura piesei REVOLTĂ LA CASTEL de Marilena Dumitrescu. Își vor da concursul actotii Mircea N. Crețu, Doina Ghițescu, Florentina Tănase, George Grigore, Violeta Berbiuc, C-tin Duicu. Regia: Candid Stoica.

Discuții și controverse absolut libere, bufet sigur, loc de parcare dezăpezit, ieșirea pe aceiși stradă. Precis nu va ninge.

Dublu eveniment comic

                                                                                                                                                 Cu puțin timp în urmă, în holul Teatrului de Comedie, actorul scriitorul, dramaturgul (încă nejucat), cronicarul dramatic la două reviste bucureștene ”Viața Medicală” și ”Bucureștiul literar și artistic”), Candid Stoica, cu prilejul lansării noilor sale cărți, ”Ridi Pagliacio” și ” Cronici cu spini de trandafiri”, și-a sărbătorit serios, stând încă în picioare, fragila vârstă de 80 de ani de la naștere.                                                          Au fost prezenți, fără a se da în stambă, prieteni, viitori academicieni (Radu Iftimovici), dramaturgi (Dinu Grigorescu, S. Ungureanu), autori (Vera Molea), profesori (Zizi Munteanu, George Grigore), satirici (Denis Dinulescu),  directori de trupe ( Adrian Fetecău), funcționari bancari (A. Silberman), actori colegi (Eugen Racoți), cunoștințe mai noi și mai vechi (Fl. Tănase, Sonia Negu, Rodica Dobre, Marina Panait), radiofoniști (Violeta Berbiuc) pensionari anonimi încă valizi, pișcotari, nelipsiți de la asemenea manifestări (nomen odiosa), militari în civil (Kuki Borislavski), poeți (A. Capița)…și canalul Tv 2 care a și transmis ulterior evenimentul                                       Au vorbit destul de serios despre activitatea ”tânărului” sărbătorit, (în comparație cu vârstele matusalemice a altor colegi de breaslă (R. Beligan, Carmen Stănescu) mai toți cei menționați cu nume mai sus și chiar cel în cauză îmbrăcat în costumul personajului lui Traian Necșulescu din piesa Escu de T. Mușatescu (care urma să se joace), relevând atât talentul neobișnuit, indiscutabil al  actorului și interpretului a atâtor roluri interesante, dar și calitățile deosebite ale cărților respective adevărate istorii (în anecdote) a vieți teatrale românești din ultimul timp. Unul dintre vorbitori, mai șugubăț încercând o figură de stil mai neobișnută, la numit chiar ”Smângălici”, dar asistența n-a reacționat, neînțelegând ironia.        Actorul, autorul și cronicarul dramatic în micul său discurs, după cea mulțumit cuviincios celor prezenți, n-a uitat să-i amintească pe cei câțiva care l-au ajutat în carieră, în special pe Lucian Giurchescu, fostul director al teatrului de Comedie, care l-a angajat, ulterior  lansându-se într-un atac destul de  virulent, deloc comic, la adresa directorilor (managerilor) de teatru care ezită încă să-i joace piesele strânse în volumul ” Șase piese în căutarea unui teatru”, piese care, la rândul lor spun întâmplări reale,  interesante, chiar dramatice, trăite de autor, despre lumea teatrului care nu este, de multe ori, chiar atât de feerică, cât se spune.                                          După care cei prezenti s-au împărțit în două: o parte a intrat la spectacol în care joacă de 11 ani o echipă de elită în cap cu Vl. Găitan, Gabriela Popescu, Ion Chelaru, Mihaela Teleoacă, etc, iar alți s-au împrăștiat în orașul  bubuind aproape ca de explozii, de reclame, de invitații la  întense manifestări culturale cum ar fi ”Străin în noapte” cu infatigabilul Fl. Piersic și mai ales de meetinguri politice împotriva lui Băsescu (deși Băsescu nu mai e demult la conducerea țării), fiecare rumegând în tăcere posibilele adevăratele sentimente, pro, dar mai ales contra, despre manifestarea respectivă, destul de ciudată la care au asistat, fluturând pe buze zeflemeaua tipică a românilor: ”Mai dă-l în brânză. Face atâta caz pentru niște cărți în care a copiat, ce-a văzut și el în bătătură”

Un posibil epitaf pentru cei ce m-au felicitat întrebându-mă ce mai fac.                                                Iar eu fac ce-am mai făcut

De când mama m- a născut

și viața am început

 nimănui nedând tribut.

Teatru fac și teatru joc

fără să am pic de șoc.

Teatru joc și teatru fac

fără să am pic de trac

Și tot așa m-am menținut

Chiar din ziua de debut

O clipă nu m-am abătut

De la al meu sfânt statut

De a face ce mi-a plăcut

Nimănui nu m-am vândut

Dar oricât m-am zbătut

Oricâte roluri am țesut

Oricâte piese am străbătut

Tot n-am devenit cunoscut

Dar am fost recompensat

Pentru tot ce-am îndurat

Cel de sus m-a premiat

Cu o iubire de invidiat

Cu o femeie unicat

Ce m-a iubit nelimitat

De aceia nu-s  abătut

și din Bolintin până-n Sascut

cu mare  bucurie vă salut

când încă n- am dispărut

04. 12. 2015                                    Candid Stoica

Dăm ca sigură știrea că în comunele limitrofe al orașului București se strâng adeziuni pentru înființarea partidului omunist român. Nu e nici o greșală. Nu Comunist ci OMUNIST! Din surse tot atât de sigure se estimează că după ce va fi înființat PARTIDUL OMUNIST va fi cel de al treilea partid numeros din țara noastră după PSD și PNL. Deja foarte mulți membri ai celor două partide și-au exprimat adeziunea de a face parte din noua formațiune politică căruia i se prevede un viitor strălucit

CANDID STOICA                 VĂ INVITĂ VINERI 4 deceMBRIE ac. ORA 17.30 În foaierul teatrului de comedie LA LANSAREA noilor SALE VOLUME:                                                                  RIDI PAGLIACCIO

(Jurnal vol. 3) ȘI

Cronici cu spini de trandafiri.

Tipărite la Editura Tipo Moldova

Vor fi prezenti personalităti ale teatrului românesc, (care își vor aminti) ziaristi, poeți, profesori, dramaturgi, militari în termen, pensionari, colegi, civili, amici si prietene,  admiratori loiali, precum si adversari înrăiți. Tinuta lejeră. Buna dispozitie obligatorie. Va urma  spectacolul Teatrului de Comedie cu piesa ”...escu” de Tudor Musatescu unde artistul cu ”două vocatii” va juca pe scenă  rolul lui Traian Necsulescu. (comitetul de organizare)

Presa atacă  Curge transpiraţia pe la toate ţâţânile statului de drept. Pe unde te uiţi pe la încheieturile sale picură spaima de pierdere a dulcii puteri stăpânite în chip bizantin. Tot felul de miniştri, goarne, trompete, ofiţeri acoperiţi şi rahaţi închipuiţi se chinuie să demonstreze că n-a fost decât iresponsabilitatea unor cârciumari. Eventual şi a unui primar stupid, răsărit din paznic de piaţă şi dintr-un caraghios ghicitor în tigăi. Câteva zile, Ponta, Oprea şi Piedone au făcut ciocul mic şi au apărut cu modestie şi umilinţă în faţa oamenilor. La vorbitorul cu poporul au fost împinşi Bănicioiu şi Arafat, cu bruma lor de credibilitate rămasă pe la periferie. Că facem totul, că este caz special, că avem tot ce ne trebuie, că efortul medicilor, ca şi cum medicii ar fi fost membrii guvernului. Primele zile de spaimă ale lumii politice s-au tradus în declaraţii penibile. Să fie găsiţi vinovaţii, să pornim o schimbare radicală. Dacă şi Elena Udrea, pe drumul ei spre DNA cu ale sale multe milioane învârtite dubios, s-a gândit să ceară pedepsirea vinovaţilor! Şi Zgonea, un soi de simbol al gândirii politice neputincioase, s-a grăbit să propună schimbări de atitudine. Până şi caraghiosul acela de Piedone şi-a imaginat că poate păcăli România cu un proiect de statuie. Micimea lui de pieţar speriat de moarte ne arată cam ce gândesc politicienii români. Impostorii şi idioţii naţiei încă mai cred că pot linişti populaţia cu două trei-vorbe de complezenţă. Mărim amenzile, dăm câteva sute de lei la salarii, trimitem ajutoare familiilor îndoliate, plătim coşciugele, ridicăm statui şi ne vedem de putere. Până şi Ludovic Orban a dat fuga în faţa camerelor de luat vederi (foscotindu-se sau fiind considerat cel mai credibil din ce-a rămas în PNL) să ne anunţe că se impun ”măsuri radicale”, lăsând să se înţeleagă că ele îl privesc pe Victor Ponta şi UNPR-ul lui Gabi Oprea. Bine că măsurile radicale n-au fost invocate de tripleta Gorghiu-Blaga-Predoiu! Bietul Orban, mandolinar exersat, dansator şi voce de spot politic român, nu a priceput că ar fi vorba în egală măsură şi despre el, şi despre mai mult de jumătate din PNL. În fapt, toţi mahării politicii româneşti s-au înghesuit să ne anunţe că vor schimbare pentru căţei, dar nu şi pentru dulăii din structurile de putere!

Anunţul lui Liviu Dragnea cu depunerea mandatului s-a auzit ca o şoaptă vinovată. A ieşit el, nu premierul, ca să mai dea o şansă PSD-ului, de parcă ar fi spus, priviţi, tovarăşi, că noi suntem responsabili! Cică au avut discuţii şi au stabilit că Victor Ponta îşi ”depune mandatul” pentru că ”aliaţii noştri” nu îşi asumă nici o responsabilitate. Ştiţi ce înseamnă asta? Că Gabriel Oprea a ţinut-o langa că el nu este vinovat cu nimic! Şi că speră ca tot el să conteze şi să decidă negocierile pentru noul guvern. El n-a înţeles nimic din enormul sictir scandat de manifestanţi în faţa sediului MAI! El a rămas pe lozinca ”interesul naţional” fără să se simtă nici ridicol, nici inutil în repetarea discursului său găunos (chestiune de potenţial intelectual). Eventual să demisioneze Piedone, că tot a venit recent în UNPR, după ce a fost pudrat şi parfumat vreme de vreo 10 ani de Antena 3 şi de Dan Voiculescu.
Curge transpiraţia pe statul mafiot şi pe structurile serviciilor secrete descinse din fosta securitate. Probabil că unii s-au dus la Piedone şi l-au strâns cu uşa cerându-i să demisioneze.
- Eşti nebun! Vrei să ne nenoroceşti pe toţi? Demisionează, dracului, că dacă nu îţi scoatem pe nas toate afacerile şi te înfundăm la DNA!
Şi Piedone, sărac de înger şi speriat de mesajele divine din tigăile sale, şi-a anunţat şi el demisia, bucuros că mai are o şansă să scape de o condamnare.
De la gloria candidatului la Primăria Sectorului 4, gata să preia şi conducerea campaniei de alegeri pe Bucureşti, la un prăbuşit politic însoţit de fluierături şi înjurături până la uşa DNA-ului şi a arestului central, iată că n-a fost decât un pas. Şi pentru Piedone, şi pentru Elena Udrea, şi pentru Sorin Oprescu, şi pentru mulţi alţii. În aceste zile se fac pulbere încă vreo două grupuri importante de putere. Cel mai periculos, cel al lui Gabriel Oprea, alcătuit din generali, ofiţeri din armată şi din serviciile secrete, membri ai guvernului plus un serviciu secret întreg, se clatină şi este pe cale să dea ortul popii. Şi PSD-ul este pus la mare încercare şi s-ar putea să treacă prin clipe şi mai grele. Grupul Elenei Udrea şi al lui Cocoş geme şi el din răsputeri. Mai e un pas până la Traian Băsescu şi se duce dracului şi acest clan diabolic. Abia acum se vede prăpastia dintre succesele de paradă ale mandatelor lui Traian Băsescu şi furturile uriaşe din buget, dintre succesele Guvernului Ponta, construite pe măsuri grăbite, dar şi pe ignorarea cancerului din instituţiile publice şi din economie, şi falimentul instituţiilor statului.
Demonstraţia tinerilor rămâne semnul revoltei şi al unui început de schimbare. Morţii din clubul bucureştean precum şi toţi ceilalţi nevinovaţi pieriţi în prostia, neglijenţa şi incompetenţa instituţiilor româneşti din ultimii ani impun o socoteală mai serioasă. Mă refer la o schimbare profundă pe care nu prea avem cu cine o face şi pe cine să ne bazăm în demararea ei. Din nefericire, zecile de mii de tineri nu au un program clar. Şi nici un partid în care să se regăsească dorinţa lor de curăţire a societăţii româneşti. O vreme, ei s-au putut regăsi în varianta Iohannis. În acest moment, mă îndoiesc. Iohannis, în primul rând din felul său de a fi, nu mai arată decât ca o soluţie de salvare temporară şi de tranziţie spre altceva. Nici alţii şi nici eu nu ştim spre ce.
Cel mai periculos lucru însă ar fi ca acest elan al schimbării, răbufnit în mai multe oraşe din ţară, să încapă pe mâna unor forţe extremiste, a unor nemernici sau să fie preluat tot de structurile de forţă ale statului român. Adică de SRI, SIE şi DGIPI (fostul 02015). Să înceapă schimbarea gestionată tot de băieţii care sub diferite acoperiri şi denumiri conduc şi dezastrul de acum. Nu se poate recurge nici la un guvern construit pe susţinerea UNPR-ului şi nici pe unul iniţiat de liberali, după cum nici o relansare pe baza unui guvern PSD nu reprezintă o soluţie.
 Cornel Nistorescu

Să trăiești într- țară în care.....

Să trăiești într- țară în care.....

Să trăiești într-o țară în care s-a întâmplat cea mai frumoasă poveste de dragoste din toate timpurile: În toiul sinistrului de la Colectiv, ea reușește să iasă afară, să se salveze. Își dă seama că este singură, fără iubitul ei. Se întoarce în club, pentru că fără el nu poate concepe viața și rămân acolo împreună. Pentru totdeauna.

Să trăiești într-o țară în care pe TVR, luni 2 nov, se discută o seară întreagă despre minutajul ambulanțelor lui Arafat și nimic despre vinovatul principal, Piedone.

Să trăiești într-o țară în care prim ministrul, Viorel Ponta, promite că face autostrada Comarnic Brașov, iar dacă nu, își dă demisia imediat.

Să trăiești într-o țară în care Gabriel Arafat îl spală pe Gabriel Oprea spunând despre el că: Domnul vicepremier a făcut și a dres și că din cauza lui sinistrul din Colectiv își va reduce victimele.

Să trăiești într-o țară în care un tren face de la București la Arad 16 zile, iar de la București la Constanța la fel, încât îți e indiferent dacă te duci la mare sau te duci să tai frunză la câini în Arad.

Să trăiești într-o țară în care o anexă a spitalului Floreasca, specială pentru arși, este nefolosită din nu știm care cauze.

Să trăiești într-o țară în care dacă sinistrul se producea la ora 19 n-aveai cum să ajungi la Colectiv, întrucât orașul este blocat.

Să trăiești într-o țară în care Rareș Bogdan ne chiamă în stradă ca să-l dăm jos pe Piedone.

Să trăiești într-o țară în care în ciuda acestor evidențe poporul tot pe ei îi votează.

Să trăiești într-o țară în care o autostradă nouă trebuie dată jos.

Să trăiești într-o țară în care, probabil, nu se mai poate schimba nimic.

Să trăiești într-o țară în care dacă aprinzi teveul pe orice canal recunoști impostura.

Deci să trăiești într-o țară în care din cauza lucrului bine făcut trebuie s-o părăsești, luând drumul migrației siriene.

(De pe blogul Călimara de cerneală al lui Denis Dinulescu)