Statuia

Acum câtva timp  am observat în scuarul din faţa Teatrului Odeon ceva ce cu multă bunăvoinţă s-ar putea numi statuie. M-am  bucurat că în faţa unui teatru a fost amplasat  un monument al unui slujitor al Thaliei dar apropiindu-mă am descoperit că pe un soclu, se afla un cap de bărbat necunoscut.

- Cin’ să fie, l-am auzit  întreabându-se, pe un bătrânel…seamănă cu Mihăilescu-Brăila…

- Poate dintr-o parte... E Tănase...i-au pus statuia aici…să se uite  la teatrul care-i poartă numele, de peste drum, şi-a dat cu părerea un rotofei negricios.

- Ăsta n-are nasu’ lui…Tănase avea un nas de-i ieşise vorba că după colţ apare un nas, hop şi Tănase dup’un ceas, l-a contrazis rapid bătrânelul…

- E Arşinel, şi-a dat cu părerea o trecătoare tânără.  

- Spanac! Unde-i Stela? Că ei sunt nedespărţiti, ca şi Stan şi Bran. Nu putea să-i facă statuie lui şi pe ea s-o lase de izbelişte, a contrazis-o  un bodyguard dela hotel Majestic.

- E Bombonel toată ziua maică, s-a amestecat în vorbă o femeie între două vârste care strângea hârtii şi le aşeza într-un tomberon, că  are acasă la el o ghiotură de drăcii d’astea...mi-a spus o vecină care-i face curăţenie’n casă.

- Care casă că am auzit că are şase, s-a interesat bodyguardul.

- Şase, şapte, dracu’să-l pieptene... poa’ să aibă şi o sută, că  umblă vorba  că e coios rau

- Seamănă cu Năstase la figurat, s-a pronunţat cu glas de stentor un domn elegant care venea dela un meeting pentru ca avea o lozincă pe care se putea citii: Văcăroiu şi al lui, Fenei-işti neamului

- Adică cum la figurat, a cerut lămuriri bătrânelul.

- Adică la figură, l-a lămurit domnul elegant.

- Bag mâna-n foc că e Băsescu toată ziua, s-a repezit din nou rotofeiul negricios. E oţ mare! Le pune pe şestache...Azi una aici, în centru, mâine alta în Drumul Taberei, poimâne înca una în curte la Cotroceni şi peste un an umple tot Bucureştii cu mutra lui zbanghie, nu s-a lăsat mai prejos rotofeiul negricios.      

- Lăsaţi caterinca şi citiţi fraţilor ce scrie pe soclu, ce dracu...doar nu sunteţi analfabeţi, le-a strigat un tânăr suit  pe o scară   proptită de clădirea teatrului Odeon.

Ca la un semnal toţi s-au bulucit să citească.

- Mustafa Kemal Ataturk s-a auzit silabisund bătrânelul...ăsta a fost om mare la turci...mai ceva decât Tudor Vladimirescu şi Miron Cosma la un loc... 

- Uitaţi cum sta chestia, a continuat explicaţiile tânărul coborând de pe scară. Eu am instalat telefoane în zonă şi am aflat că blocul din stânga fost cumpărat de un barosan turc şi din stimă şi consideraţie pentru domn’ Mustafa,  a comandat ce se vede... Şi unde s-o fi pus omu’ dacă nu în faţa casei lui?

- La Călugăreni trebuia s-o pună ca să-şi amintească ce mamă de bătaie le-am tras noi româniii s-a răţoit bătrânelul.

- Aoleu, doamne mâncaţi-a-şi curul, peste ce pacoste dă om am dat, a început rotofeiul negricios să se jeluiască. Ce ai domne cu turcii, ce vrei dela ei?                                                                                    

- Vreau să ne dea sabia lui Ştefan cel Mare, a sărit ca ars bătrânelul întreptându-se ameniţător spre avocatul turcilor.                                                                                                                                                        

- Hristosu’ şi mama ei dă viaţă, şi-a trântit de asfalt pleaşca de şapcă, rotofeiul negricios Uitaţi-vă, moartea il caută pe acasă şi el vrea dela turci sabia lu’ Ştefan cel Mare! Păi, pă sărăcia asta sabie ne trebuie? Ce să facem cu ea? Poate doar să ne-o băgăm în cur...                                                                                     

- Facem ce vrem că e a noastră, s-a auzit o voce ca de megafon care venea dintr-un Cielo negru  parcat lângă trotuar. Dacă o să le-nstrăinăm pe toate se duce de râpă ţărişoara asta. Cu ani în urmă ne-au luat sabia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt,  ne-au şterpelit Basarabia şi insula Şerpilor, mâine va venii  şi rândul Ardealului...că străinii ăştia pe care voi  îi pupaţi în cur şi le trageţi limbi de un cot, ne vor lua tot...

Ca la un semn toată lumea adunată s-a întors spre locul de unde venea vocea                                                

- Că turcu’ a pus statuia  aici e una, dar eu întreb cine i-a dat voie. Acum nu mai poţi trage un pârţ fără impozit  la Primărie, a continuat aceiaşi voce aparţinând unui bărbat ale cărui trăsături erau ascunse de un guler ridicat şi de nişte ochelari mari negri.

- E anarhie, au strigat aproape toţi în cor...

- Nu e anarhie, e mânărie, s-a auzit glasul subţirel al bătrânelului...  

- N-aţi auzit de lozinca: Nihil sine şpaga, s-a auzit iar glasul din Cielo, în timp ce demara în trombă stârnind  înjurăturile participanţilor de trafic de pe bătrâna Cale a Victoriei... 

....De atâta agitaţie mi se uscase gura, aşa că am părăsit terenul de luptă şi am intrat în primul bufet din apropiere....Sigur, poate ar fi fost minunat, ca după o viaţă sbuciumată, în goana lor neostenită după himera gloriei, ar fi fost bine ca actorii să-şi  găsească liniştea în încremenirea unei statui mă gândeam  eu cu tristeţe după primul pahar de bere...

După următoarele pahare situaţia nu mi se părea  atât de dramatică şi chiar am întrezărit o luminiţă. S-ar putea să-i se aducă la cunoştinţă barosanului că a existat un actor român de origine turcă cu numele de Hamdi Cerchez (D-zeu să-l odihnească) căruia, dacă i-ar comanda şi lui o statuie, ar putea s-o amplaseze în partea dreaptă a scuarului, creind în felul acesta un echilibru atât arhitectonic cât şi etnic îndubitabil.

După alte pahare...în geamul bufetului au apărut pentru câteva clipe chipurile mustrătoare ale lui Ştefan Bănica, Mihăilescu-Brăila, Corado Negreanu, pe care i-am cunoscut, i-am iubit şi care ar merita cu prisosinţă o statuie în acest loc.

- Ştiu fraţilor, le-am şoptit eu, ar trebui să protestez, ar trebui să mă leg cu lanţuri de soclul statui, ca să aveţi şi voi satisfacţia că nu v-aţi irosit viaţa în zadar, că lumea nu va uitat încă, dar după cum vedeţi acum...turcul plăteşte...şi  românul se... ploconeşte..

După ultimul pahar de la...ultima sticlă nu  s-a mai întâmplat nimic. M-am dus acasă şi m-am culcat, gândindu-mă că pe sărăcia asta ar fi destul de greu să cumpăr lanţuri...dracu ştie cât or costa...şi totul ar fi în zadar. Cu  statuie sau fară statuie tot săraci....murim...

...Am trecut pe acolo de curând. Situaţie era schimbată radical. S-a pavat cu marmură, s-au pus lumini, iar soclu şi bustul au fost aşezate în centrul scuarului. Mai mult. S-au amplasat lumini fosforescente şi reflectoare care...luminează aceiaş meschină statuie..a unui mare om de stat, amplasată după părerea mea, într-un loc nepotrivit...

Oare cei dela Primărie care răspund de amenajarea oraşului chiar nu observă  anomalia

  

                                                                               Candid  Stoica