A plecat dintre noi ultimul artist boem

Ne-a părăsit ultimul artist boem…

S-a dus dintre noi un… rispitor…un fel de pasăre rară. Cu totul aparte. Nu semăna cu nimeni. Era unicat. Era conştient de lucrul acesta şi se purta ca atare. A avut două mari plăceri: Viaţa şi Teatrul! Când se alinta îi plăcea să spună că şi-a greşit cariera: trebuia să se facă muzician.
Într-adevăr avea o ureche cu un înalt grad de percepere şi mânuia acordeonul ca un acrobat. Ciudat: în viaţă se cam bâlbîia, ceea ce pe scenă nu se-ntâmpla: Nnu mmă bâl bâl bâi, am o exex pri vorbire mai lentă, el explica el, cui se nimerea. Restaurantele Berlin, Athene-Palace, Cina, Capşa, Ambasador, Mon Jardin, Carul cu Bere, Singapore, Peştera, Pescăruş, Mărul de aur, Podgoria, Mignion sau Fraţii Chivu, Mc. Monis, Şarpele Roşu, au fost sediile unde trona, oficia, cânta împreună cu prietenul său Gigi Dinică, duios acrişorul şlagăr, unde recunoştea, fără să-l oblige nimeni că: “Am mai făcut câte-o beţie / am mai iubit nişte femei / m-am vândut la galerie / pentr-un bilet de câţiva lei” Nu frecventa bombele. Avea oroare de sordid. Părea şi era deasupra coteriilor, bârfelor, intrigilor. Părea că n-are ambiţii. Da impresia că nu-l intersează succesul. Era singurul care lângă Mircea Şeptilici nu părea şofer sau electrician. Deşi era din Ghimbav, avea o eleganţă înnăscută englezească. A făcut în tinerereţe o pasiune devastatoare pentru o tânără olteancă năbădăioasă ce l-a părăsit pentru un superb gay, ceea ce i-a distrus pentru o periodă de timp moralul, găsind uitarea în alcool. Nu scria poezii, dar ar fi putut. Îi plăcea să joace rolul cinicului. A avut de toate: haine elegante, conturi bancare, roluri, femei, prieteni, bicicletă, motoretă, chiar şi o puşcă, cu care se lăuda că îl aşteptă pe propietarul apartamentului unde locuia, dar mai ales simpatie unanimă ceea ce nu l-a făcut să fie nici sufficient, nici îngâmfat. Părea comod şi totuşi a fost extrem de autentic intr-un rol ingrat: Solonâi din Trei Surori” şi a făcut un mare success cu un rol ce până la el părea ingrat: Arzăreanu din Plicul de L. Rebreanu. Şi-a cheltuit, cu zâmbetul pe buze, talentul în nenumărate emisiuni efemere Tv. unde cânta cu nonşalantă, alteor patetic diverse efemeride, iar în nenumărate şi neintersante filme şi-a arătat mustaţa
Ai plecat, te-ai dus Titică
fără nici un pic de pică
pe buze cu un zâmbet cinic
care părea că spune cam şoltic
- Nu trebuie să regretăm nimic
într-un loc aparte ne vom întâlni
Toţi ce teatrul l-am iubit
Si viaţa lui ne-am dăruit
Să ştiţi că nu v-am părăsit.
Dar un mesaj am primit
De la Gigi, Ahoe şi Stănculescu
de la Rauţchi, Amza, Niţulescu,
de la Pâcă, Pucă şi Nicolaescu
La apel să fiu prezent La un spectacol permanent
În al cerului departament
De aceia vă las testament
Beţi, cât timp mai aveţi \
Viaţa e frumoasă băieţi
Să nu aveti un aer afanisit
De gânduri triste bântuit
Să ştiţi că v-am iubit!

S-a dus ca un domn de viaţă plictisitNu pot să cred că ne-a părăsit