epigrama amicala

Colegul meu Valentin Teodosiu mi/a cerut parerea despe cartea lui "Un clovn pentru eternitate" Teodosiu Valentin a scos cărticică Mică, mică, cât o firfirică O capodoperă cică Cu mici fitile futile Destul de facile Cu multe scene taxate ca obscene 123 de file ar avea Dacă am adăuga Şi coperta, nu-i aşa? Dar asta n-ar strica Dacă nu s-ar lăuda Pe unde se ducea Că a spart piaţa cu ea Ţipă în gura mare c-a făcut mare vâltoare Vânzând mii de exemplare Ca el altul n-a existat Cât este pământul de lat Fănuş Neaagu când a murit La Teodosiu s-a gândit Radu Beligan n-are somn cumva Dacă nu citeşte cartea sa. Dumitru Radu Popescu amar a plâns Că doar 123 de pagini ai strâns Deşi i-ai explicat grav Că o vreme ai fost bolnav Nicolaescu când a decedat Cartea lui se găsea sub pat. Şi când au coborât drapelul în bernă Cartea lui ajunsese sub pernă (din coşciug) Încontinuu perorează că Elevii-i memorizează Tot ce el debitează. De pe net. Bancuri răsuflate Glume deocheate. Anecdote consumate De pe internet luate Analizând după tipic Eşti clar un caz unic De imensă infatuare Pornită dintr-o disperare De dedublare A personalităţii tale. Cu blândeţe îi dau un sfat Cu totul dezinteresat: Potoleşte-te bădie că altfel o iei pe chelie şi o să ajungi la apogeu să crezi instantaneu că deodată şi subit un Tolstoi ai devenit un Tolstoi mai înghesuit în 123 de file destul de futile chiar facile. Sau având un nou fason îl încarnezi la unison pe „Soldatul fanfaron”