Fraterniteatru

Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint!                                                                                            Ascultând scandalurile şi acuzaţiile reciproce de corupţie din ultimele săptămâni îmi vine în minte o mărturisire a unui consilier din… opoziţie. Adrian Năstase nu mai era la putere. Ecourile scandalului Mugur Ciuvică se stinseseră şi la orizont apăreau primele semne ale afacerii Tamara. Chiar în perioada respectivă am fost invitaţi de consilier PSD să jucăm într-un orăşel din nordul ţări un spectacol. La final, după aplauze, trupa a fost invitată la un restaurat. Din întâmplare la masă am stat lângă un necunoscut care s-a recomandat vesel că e consilier din opoziţie.

- Cum este în opoziţie, după ce aţi fost la putere, l-am întrebat?.
- Am scăpat de multe griji. Să fii la putere e prosper, dar ai şi enorm de multe obligaţii…unele chiar nesuferite rău de tot
- Normal…trebuie să puneţi în practică ce aţi promis la alegeri…
- Asta-i o nimica toată…faci sau nu faci…dar sunt altele nasoale de tot…

Consilierul s-a uitat la mine, căutând să ghicească în ce parte a spectrului politic mă situez şi după ce s-a uitat în jur cu fereală, convingându-se că nu ne aude decât pereţi şi eventual minuscule microfoane instalate pe sub mese, cum citim că procedează pletora de servicii secrete finanţate de la bugetul de stat, mi-a spus: „Ce vă zic acum trebuie să-mi promiteţi că aicea va muri”…

Nebănuind deloc ce va urma, am dat din cap a aprobare

- Una din obligaţiile noastre era să trimitem lunar o valiză de bani…
- Cui?
- Şefului cel mare…
- Şeful cui?
- Al partidului.. Să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. La fiecare sfârşit de lună pleca de aici spre Bucureşti un om cu o valiză plină de bani. Dacă întârziam dădea imediat telefon.                                  
- Cine?
- Şeful ăl mare
- Şeful ăl mare, al cui?
- Al partidului
- Care partid?

- Ghiciţi…Ultima oară a durat cam mult până am colectat suma şi când a ajuns omul nostru cu valiza n-a mai găsit pe cel căruia i-o dădea întotdeauna în primire şi a fost preluat de altcineva, care la îndrumat spre o încăpere, unde a văzut ceva ce nu-i venea să creadă, ceva ce numai în basme se povesteşte: De la podea până la tavan erau teancuri cu bani. Bani şi iar bani…În devălmăşie…teancuri de bani unele peste alte…fără o ordine…fără să fie număraţi…fără să fie preluaţi de cineva, fără să primească o chitanţă. I s-a spus să descarce valiza şi să plece şi aşa a făcut…să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint!

- Şi l-aţi crezut? - E un om cu stagiu vechi în partid, să-l trăsnească Dumnezeu dacă a minţit. Dar am impresia că nu mă credeţi.                                                                                                                            - Nici o iotă, i-am răspuns eu sincer. Să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint..