Bibanu' şi învăţământul

Zilele trecute, văzând emisiunea Profesioniştii a d-nei Eugenia Vodă (în reluare), cu marele actor Dem Rădulescu, mi-am amintit că a fost o vreme când mai toată lumea îl ocolea că-i ieşise vorba că e tuberculos (boală contagioasă pe vremea aia) zvon pe care îl lansase chiar el, ca să scape cu faţa curată că întârziase la o repetiţie cu monştri sacri de la Naţional. (A inventat ca să nu scriu minţit că are o cavernă). Pentru că intuia că o întârziere se iartă dacă la bază are un motiv serios.
Păstrând proporţiile şi eu am folosit un cuvânt care la fel făcea ca lumea să se risipească numai la auzul lui…. Era în anul 1969, deabia fusesem angajat la Teatrul de Comedie şi deja repetam în piesa ”Comedia Întrebărilor”! Deşi epoca prolectultismului trecuse şi obsedantul deceniu era doar subiect de literatură totuşi mai existau temeri şi demagogia de partid era în floare
- Mâine la ora 9 dimineaţa te duci la operă, mi-a trasat sarcină Amza Pellea care era secretar de partid.
- Ce se cântă, l-am întrebat.
- Nu face pe prostul. Te duci la învăţâmântul de partid.
- La 10 e repetiţie.
- Le-am spus s-o puie la 11 când mort copt vei veni şi tu. Lucrul acesta e stabilit. Ai înţeles?
- De ce eu?
- De aia!
M-am dus, a fost distractiv, m-am întâlnit cu mulţi colegi, sârguincios am luat notiţe şi la unsprezece fix eram înapoi la teatru unde am avut surpriza să constat că toată distibuţia în păr mă aştepta.
- Aşa vrei să faci d-ta meseria asta, m-a luat în primire regizorul tehnic (un edec în vârstă) Aşa crezi d-ta că se face meseria asta făcând să te aştepte actori de mare valoare ca d-na Nineta, maeştrii Mircea Balaban, Mircea Constantinescu şi ceilalţi colegi ai d-tale? Cine te-a trimis pe d-ta acolo unde ai întârziat.
Instantaneu m-a podidit plânsul şi am fugit la toaletă. Acolo m-am întâlnit cu Amza.
- Sunt întrebat cine m-a trimis la Operă, i-am spus cu lacrimi în ochi.
- Dacă te mai întreabă răspunsul e simplu: Partidul!
Lămurit m-am întors în scenă.
- Nu vrei totuşi să ne spui cine te-a trimes pe d-ta acolo unde zici că ai fost, nu s-a lăst bătrînul regizor citind în ochii celorlalţi admiraţie.
- Vreţi să ştiţi neapărat, am îngăimat eu.
- Da, ca să nu cumva să rămânem neinformaţi
- Partidul, am spus eu după ce am tras aer în piept
În urmăroarele secunde scena s-a liberat, toţi fugind ca potârnichile.
De unde se poate trege concluzia că de multe ori nevoia te împinge la…neghiobii…