Un om tăcut

Azi cînd fiecare vrea să vorbească, să-și expună părerile, să arate unde greșește guvernul, dar mai ales opoziția, când logoreia națională a atins cote alarmante, am cunoscut un om care nu vorbeste, fără să fie mut. E unul din cei mai liniștite și mai enigmatice personaje de la rotonda ”Boema 133” Deși mă duc de multe ori acolo și câteodată stăm la aceiași masă încă nu știu cum îl cheamă. În gărăiala generată de eferfescența ideilor, de matrapazlâcurile guvernanților, de jugulațiile și jubilațiile opoziției, de presiunea alcolurilor și a berei, el tace. Din când în când vorbește. Când, de exemplu, cineva îl întreabă cît e ceasul, atunci răspunde lapidar: ”Nu știu, n-am ceas. Intrebat de un negustor ambulant dacă nu vrea să cumpere o carte a răspuns dând negativ din cap: ”Mai am acasă una!” Intrebat de cineva unde e Piața Romană, n-a mai pierdut timpul cu vorbe și a arătat doar cu mâna în direcția respectivă. Cîteodată având chef de conversție spune: ”Eu, plec. - Da, da, da, răspunde când îl sună mobilul după care îl închide calm și…tăcut.


- Am lucrat la Scânteia, i-a spus el o dată, într-o zi cu soare când a fost luat la zor de un cherchelit care a vrut să știe de ce tace…

Dacă sglobiul general în retragere, cumnat cu un fost prim ministru îl întreabă ce zi e, la data respectivă răspunde corect: Marți dacă e marți, Joi dacă e joi. Duminică nu răspunde că nu vine la local fiind ocupat cu nepotul. Nu știu cum îl cheamă, dar asta cred că am mai spus-o

- Apă minerală! răspunde, dacă e întrebat ce bea,

Fără să-mi spună un cuvânt într-o zi mi-a pus în față lânga sticla cu bere cu care mă delectez de câte ori mă duc acolo, un volum: Călae, scria pe copertă

- E de mine , mi-a spus el și a tăcut scurt

- Văd că e de Ștefan Dorgozin, i-am spus eu

- Eu sunt ăla, a continuat el discuția.

Am luat volumul și l-am răsfoit la început plictisit, dar la un moment dat scrisul molcom de povestitor s-a iuțit și m-a prins, m-a captivat și până în final nu l-am mai lăsat din mână descoperind astfel în tăcutul personaj de la Boema 133 un povestitor redutabil și o carte exepțională rivalizând cu cele mai bune cărți care s-au scris despre țărani.