Festivalul Național de Teatru

 Festivalul Național de teatru.

America e în criză, Europa e în criză, lumea e în criză și totuși în România s-a desfășurat un mare festival Național de Teatru, după ce cu două luni mai înainte se desfășurase un alt mare festival național: George Enescu”                                 De unde se poate naște concluzia, că România este, a fost și va fi o țară a festivalurilor în ciuda tuturor vicisitudinilor… Nu există municipiu, oraș, localitate, sat care se respectă să nu aibă un festival. Dacă nu are, sigur va avea în viitor. Încununarea lor pare să fie însă pe bună dreptate   festivalul național de teatru. Împotriva tuturor condițiilor grele, de criză, deșii au fost amputate  salariile și pensiile, deși se anunță insistent că, criza n-a trecut,  32 de producții au stat timp de zece zile, la dispoziția  sutelor, miilor de spectatori, care au părăsit cafenelele, bistrourile, bibliotecile, discotecile, băncile parcurilor și mai ales televizoarele, luând cu asalt sălile de spectacolele ale festivalului deciși să,  vizioneze cele 32 de producții selectate dintr-o multitudine de alte producții, era să scriu iar spectacole, termen care nu se mai folosește când vrei să denumești un act teatral. Un bilanț cu care se poate mândri organizatorii, selecționerul unic, (Alice Georgescu), directorul executiv (Aura Corbeanu), și zecile de  ”furnicuțe” care au robotit anonime și bineînțeles sponsorii. (Nu-i mai numesc, au fost trecuți în toate programele festivalului) ….                                                                                       

Cred că s-a întâmplat un miracol spun optimiștii printre care mă număr și eu.               Pe timpul acesta de criză s-a găsit de toate: un titlu generic faimos, ”Omul acest animal ciudat,” (cuvinte ale lui A. P. Cehov),  s-a găsit o personalitate importantă,  faimoasă, care a reuși în climatul de criză să facă un tur de forță și să realizeze 4 (patru) spectacole, (dar mai ales teatrele respective au găsit banii necesari să-l plătească) s-au găsit sponsori curajoși  și în final s-a găsit, bineînțeles și marfa fiecărui festival: spectacolele!
Fiecare director de teatru, sau maneger cum i se spune acum, care se respectă și în subsidiar teatrul pe care îl managerizează,  uneori ca o proprietate personală,  a pregătit, măcar un spectacol care să rupă gura târgului la…București.                Cei mai harnici și probabil cu mai mulți bani, a fost  managerii teatrelor maghiare din Cluj și din Sfântul Gheorghe care au realizat cele mai multe producții (Dacă adăugăm și producția Teatrului național din Budapesta cu ”Trei Surori” în regia lui Andrei Șerban și cuvântarea în limba maghiară a ministrului culturii Kelemen Hunor, la deschiderea festivalului, care a lăsat nedumerită multă lume, putem spune că a fost un festival de…limbă maghiară..(”Strigăte și șoapte”,”Unchiul Vania” ambele în regia lui Andrei Șerban, ”Leonce și Lena” în regia lui Tompa Gabor, toate trei  producții ale Teatrul Maghiar din Cluj, precum și” Neguțătorul din Veneția” în regia lui L. Bocsardi la Teatrul ”Tamasi Aron” din Sf. Gheorghe)                   Urmează managerul Alex. Darie cu 3 producții (”Îngropați-mă pe după plintă” în regia lui Y. Kordonski.” Însemnările unui necunoscut” în regia lui Alex Darie, ”Ivanov” în regia lui Andrei Șerban). Vin la rând manegerii cu două producții:  I. Caramitru de la  Teatrul  Național, (”Purificare” de Peter Zelenka, regia Alex Mâzgăreanu, ”Macbeth” de W. Shakespeare, regia R. Penciulescu) Constantin Chiriac, de la Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu (”D ale carnavalului” în regia lui S. Purcărete, ”Felii” de Lia Bugnar), și Marcel Iureș de la teatrului Act  (”Absolut” în regia lui Alex. Dabija și ”9 grade la Paris” în regia lui Peter Kerek)  
Ultimii, dar nu și ca valoare sunt cei care au prezentat doar un singur spectacol (Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova,” Caligula” în regia lui L. Bocsardi, Teatrul de Comedie cu ”Cântăreața Cheală și Lecția” în regia lui V.I. Frunză, Teatrul Dramatic ”Sică Alexandrescu” Brașov cu ”Despre Iubire la om” în regia lui Alex. Dabija, Teatrul Țăndărică cu ”Galaxia Sveik” în regia lui Alex. Hausvater, Teatrul ”Andrei Mureșanu” Sf. Gheorghe cu ”Mai întâi de naști” în regia lui Radu Afrim, Teatrul Nottara cu ”Metoda” în regia lui Cr. T. Popescu, Teatrul German de stat din Timișoara cu ”Mountainbikers în regia lui Radu Alex. Nica, Teatrul foarte Mic cu”Crazy stories in the city” un spectacol de Arcadie Rusu, Teatrul Metropolis cu ”Nevestele vesele din Windsor” în regia lui Alex. Tocolescu, Teatrul de mișcare studio M di Sf. Gheorghe cu ”Othelo și prea iubita lui Desdemonă în regia lui M. Mănuțiu, Teatrul Tineretului din P. Neamț cu ”Yerma” în regia luiLazlo Beres, teatrul  Odeon, (maneger Dorina Lazăr cu ”Blifat” de G. Pintilei în regia lui Alex Mihail, Teatrul ”Club Scena” cu ”Emigranți”)
După numărul de          spectacole prezentate se poate spune că festivalul a stat și sub ”steaua” lui Andrei Șerban care contrar aparențelor se simte destul de bine la lucru în România       
Deși  este criză, deși schemele se împuținează, subvențiile la fel, deși onorariile scad și salariile când nu sunt amputate, stagnează, avem un festival național de teatru care  în ultimă instanță e în beneficiul marelui public…În ciuda  crizei, în ciuda pauperizării majorităților oamenilor de teatru, în ciuda sau din contră a zecilor, sutelor de absolvenți pe care institutele de teatru îi scot anual, ca pe bandă rulantă, 32 de producții considerate valoroase pe anumite criterii nu sunt de ici de acolo,  ci reprezintă o zestre inestimabilă  pe care au consumat-o miile de spectatori dornici de a sta într-un scaun și de a asculta vrăjiți cuvintele și mesajele care vin dinspre scenă sau cu alte cuvinte… dramele și comediile…
Orice festival are momente de vârf și momente mai slabe care nu au lipsit nici în actualul festival. Spectatorii și spectacolele au fost partea frumoasă. Dar într-un studiu realizat cu câțva ani în urmă de către Fundația Cultural Europeană, România era poziționată pe ultimile locuri în Europa Centrală și de Est privind măsurile pentru susținerea artei și artiștilor, alături de Moldova și Albania. Nu e prea plăcut să auzi asemenea lucruri, nici să scrii
Dar nici nu s-au stins încă ecourile festivalulul Național și deja s-a anunțat că la Ploiești va începe un alt festival de teatru, iar un grup de organizatori caută infrigurați fonduri pentru a organiza, atenție, a treia ediție a festivalului teatral al deținuților la care vor participa probabil în cătușe sau asistați de gardieni nouă trupe din 9 penitenciare, cu 109 deținuți și 30 de voluntari.

Probabil că sarabanda va continua. Probabil că se pregătesc festivalurie de la Oțoțoaia, Gheboaia, Pătârlagele și Chiajna