Un teatru nou în plină criză

(articol scris pentru revista Bucureștiul literar și artistic, unde răspund de rubrica de Teatru)

Pentru că Bucurestiul literar și artistic este o revistă nouă, pentru că și eu sunt nou în ipostaza de cronicar, mi-am propus să scriu, bineînțeles, despre un teatru absolut nou  în peisajul artistic bucureștean lăsând, cu bună știință,  deoparte  deocamdată, spectacolele teatrelor consacrate  care au deja cronicarii lor ”en titre”, bine stipendiați, care le laudă din plin succesele și mai abitir insuccesele!                                                                

Deci în plină criză, când teatrele  și alte instituții de cultură își micșorează activitatea, iar altele chiar o întrerup, în centrul orașului, în fosta sală a clubului facultății de arhitectură din strada Blănari, complet renovată și reamenajată cu mult bun gust, s-a deschis  un teatru neobișnuit cu un nume la fel de insolit: Teatru cafe Godot (aluzie la binecunoscutul personaj din piesa Așteptându-l pe Godot de Samuel Becket)                                                                                                                                       Cronica mea de început va fi  despre acest teatru care și-a serbat de curând un an de activitate cu un palmares de zeci de spectacole, cu un repertoriu variat, mare parte din spectacole fiind producții proprii - de la comedii cu umor intelectual în stilul lui Woody Allen (Bullet over Lipscani) de Eugen Gyemant,  la radiografii ironice ale relațiilor amoroase ca Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt pe Venus, trecând prin titluri ca Cupluri, Dragostea durează 3 ani, Norway Today, Ce ne spunem când nu vorbim, Un cuplu ciudat, Monoloagele Vecinului, Cinci rande-vous-ri mortale, Marea iubire a lui Sebastian, Mici crime conjugale…(am înșirat doar câteva titluri ale spectacolelor pentru ineditul lor) De asemenea spațiul din str. Blănari a fost gazda unui mare număr de artiști care au susținut spectacole ca Vlad Ivanov, Dorina Chiriac, Mihai Călin, Anca Sigartău, Lia Bugnar, Ada Milea sau Florin Piersic Jr.      Au concertat trupe și nume importante ca Zdrob și Zdup, Otros Aires, A. G. Weinberg, Shukar Colective, Șue Paparude, Irina Sârbu și Marius Mihalache, Teodora Enache…   Nu am numărat  toate spectacolele dar dacă facem o simplă socoteală că anul are 360 de zile și spectacolele au fost aproape în fiecare zi s-ar putea să iasă o cifră cu două zerori în coadă. Asta în vreme ce celelalte teatre dacă abia reșesc să scoată câteva spectacole noi într-un an…Totuși, ei finanțatorii, sau patronii, încă nu s-a aflat cine de fapt sunt, (Se șoptește că ar fi actorul Geo Remeș, fiul fostului ministru al finanțelor) vorbesc de un concept nou, neștiind că a mai existat un asemenea local pe strada Transilvaniei, colț cu Virgiliu, înființat în anul 1998 de scriitorul, dramaturgul și regizorul Puși Dinulescu intitulat ”Teatrul cafe bar Robert Calul”, dar care n-a putut viețui, din varii motive decât câteva luni…                                                                                                                       Nu toate spectacolele au fost proectele teatrului Godot care de fapt nici nu are trupă de actori. Godot, un nume mit pentru oamenii de teatru de pretutindeni preia proecte de peste tot fiind în ultimă instanță, de fapt, o rampă reală de lanasare a tinerelor talente

Din multitudinea de producții am remarcat  un spectacol absolut original, jucat  de  o echipă de actori cu totul și cu totul excepționali.                                                               ”Bărbații sunt de pe Marte, Femeile de pe Venus” este  este  un colaj de 9  texte a unor scriitori americani (David Auburn, Johnatan Rand, Sharon E. Cooper, Mark Harvei, Lauren Wison, Paul Doodley, etc)  realizat de Doina  Antochi, cu concursul tinerilor actori - absolut remarcabili - Andreia Grămoșteanu, Mirela Zeța, Ioana Barbu Andreia Samson, Constantin Diță, Alex. Conovaru, Pavel Bârsan, Andrei Mateiu, Șerban Gomoiu și chiar semnatara regiei și a colajului Doina Antohi. M-au impresionat absolut toți cei care alcătuiesc distribuția - și intuiesc că vor ajunge mari personalități - și nu aș vrea să citez pe unii în favoarea celorlalți, dar prin alegerea textelor, prin distribuirea actorilor și chiar prin interpretarea celor două roluri, în două momente de vârf ale spectacolului în care evoluiază ca actriță trebuie s-o citez pa Doina Antohi, un nume de care probabil vom mai auzi.                                                                                                                                            

Maestrul Radu Beligan a spus odată că la un spectacol de teatru nu numai actorii trebuie să fie talentați dar și publicul, ceace cel de la Teatrul cafe Godot a reușit cu prisosință, urmărind atent spectacolul, ascultând cu mult interes textul, reacționând prompt în momentele de haz și apaudând frenetic la final, deșii majoritatea se aflau în fața unui pahar de bere sau eventual de vin.

În declarația de pe interesantul site al localului se spune  că Godot Cafe așteaptă proecte noi din partea celor interesați de teatru independent, de spațiu neconvențional, din partea tinerilor cărora astfel li se oferă un loc de afirmare generos dotat tehnic. Spectatorii cu o cafea sau un suc, eventual o țigare vizionînd un spectacol ori de teatru ori un concert, ori proecții de film sau lansări de carte vor uita pentru două ore  de greutățile vieți, de corupția din jur care a cuprins ca o caracatiță și mediile teatrale și mai ales de criza care persistă.

                                                                                                                            
Ca unul care am înființat împreună cu colegii Iurie Darie, Anca Pandrea și cu dramaturgul Radu Iftimovici, imediat după evenimentele din Decembrie 89, unul dintre primele teatre independente – Teatrul Incomod - nu pot decât să-i să-i felicit pe cei care l-au înfințat și să-i urez Teatrului cafe Godot mult succes în viitor!