D ale lui Toca 2

În anul 2001 când a primit premiul UNITER  pentru ”O Scrisoare Pierdută” pe scena Teatrului Național a declarat: ”Un om mic mi-a interzis un spectacol mare”

I-am dat cartea mea ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” unde sunt peste o sută de pagini despre el.

- Trebuie să fie un om nebun să scrie o carte despre teatru de peste cinci sute de pagini în format mare, mi-a spus după ce  a luat-o, a cântărit- o fără s-o răsfoiască
- Dar cum se numește regizorul ale cărui spectacole țin patru ore ca Oblomov și Casa Zoiki?
- Sifilitic, mi-a răspuns fără echivoc Toca.

După o lună de repetiții pe scenă cu ”Concurs de Frumusețe” a declarat că decorul respectiv, o sufragerie elegantă, nu-l mai satisface și vrea… o piscină! O piscină adevărată cu apă în ea și acțiunea piesei să  se desfășoare în jurul piscinei.

Am rămas siderați.
Zeci de împotriviri: Nu se poate, nu s-a mai făcut, e anti teatral. Va fi prea mare. Din ce material? Va fi o cantitate mare de apă, etc.
- Nu știu, nu mă interesează, nu e problema mea, găsiți soluții, eu am fost angajat să fac spectacolul, le-a spus Toca și a plecat.
A revenit peste o săptămână când s-au adus cuvele. Șase cuve albastre. În jurul lor o bordură înaltă de o jumătate de metru care imită marginile unui bazin. S-au umplut cuvele cu apă.
- Cornele intră în scenă l-a strigat Toca pe Vulpe.
- Nu pot.
- Dece?
- Din cauza bazinului. Ocupă toată scena. Ca personaj principat trebuie să intru prin mijloc.
- Intră prin mijloc, intră prin piscină, cine te oprește?
- Ești nebun? Cum să intru prin piscină dacă e plină cu apă. O să mă ud.
- Aduceții niște cisme de cauciuc. (I-au adus. Le-a încălțat, a intrat și a alunecat)
- Nu e bine alunec cad, a protestat Vulpe.
- Foarte bine, va fi comic,
- Și cum am să joc un act întreg ud?
- Te privește, i-a răspuns Tocilescu.
- Și dacă n-am să mai alunec ce fac?
- Dacă nu cazi n-o să mai ai aplauze!

La una din repetițiile cu ”Concurs de frumusețe” i-am spus că nu e bine să stau pe marginea bazinului că s-ar putea să alunec și să cad în apă.

- Dacă ai să cazi în apă nu o să fie bine, o să fie grozav.
- Și cum o să joc mai departe?
- Ud, a răspuns Toca.
- Și o să arăt…
- Ca un rahat în ploaie!
- Totuși nu e bine, mi-a spus după câteva repetiții.
- Ți-am spus eu…
- Nu e bine o dată. De trei ori e cel mai bine
- De ce de trei ori?
- Pentru că orice poantă ca să prindă bine la public trebuie făcută de trei ori.
De trei ori am căzut în bazinul cu apă inventat de el de la ”Concurs de Frumușețe” și de trei ori luam aplauze.

La altă repetiție cu ”Concurs de frumusețe” majoritatea colegilor au invocat un blocaj. Vor să li se arate cum trebuie interpretat fiecare personaj.

La așa ceva nu se așteptase. Se uita năucit la noi.
- Cu toată experiența pe care ați acumulat-o de-a lungul anilor, nu știțiți să vă descurcați cu rolurile respective?
- Cu toată experiența pe care am acumulat-o de-a lungul anilor nu știm cum să ne descurcăm în rolurile respective, am mărturisit noi spășiți.
- Atunci nu sunt  decât două soluții: ori schimb distribuția aducând actori care să poată să se descurce, sau vă mai explic încă odată școlărește ce se-ntâmplă în piesă, dar azi nu prea am chef așa că fiecare să se descurce cum poate, a declarat Toca.

- Îmi ceri să fiu rea și eu simt că ori cât m-ași strădui nu pot să fiu rea și nu-mi place să fiu rea, i-a spus Liliana Țicău la o repetiție cu ”Concurs de Frumusețe”,  lui Toca.

- Sunt convins că puteți fi rea. Vă spun un secret. De asta v-am distribuit. Cu figura d-voastră blajină trebuie să fiți odioasă., să scoateți la suprafață tot ce-i mai abject în d-voastră…Nu vă închipuiți câtă răutate se găsește în fiecare dintre noi
- Dacă vorbești serios mă sperii, i-a răspuns Liliana Țicău.                               - Nu vă înșelați că aveți un suflet milos și că în consecință trebuie să jucați numai personaje blânde. E fals. Dacă sub această figură blândă, angelică s-ar ascunde un suflet cavernos, izbânda d-voastră ca actriță va fi mare.. Aș vrea să arătați în acest rol ca regina din ”Albă ca Zăpada și cei 7 pitici!”

La altă repetiție cu ”Concurs de Frumusețe” ne-a întrebat dacă avem chef să repetăm.

- Dacă n-aveți chef, n-are rost să ne prefacem. Vă declar fără pic de rușine că azi n-am chef de repetiție. Consider că o repetiție e un act de iubire, de dăruire. Gândiți-vă la un act sexual din obligație. Aduce a prostituție. Am impresia însă că că vă e teamă să mărturisiți.
- Nu ne frică, dar dacă se află s-ar putea să ne ”cânte”, i-a răspuns colegul Aurel Giurumia.
- Cine și unde dacă directorul e de față, a întrebat regizorul?
- Sunt destui, dintre noi care pot turna la sector, la minister, la partid și înalte locuri acreditate
Pe nesimțit, uitând de frică, n-am repetat și am stat la taclale povestind, timp de câteva ore regizorul aflând cu această ocazie lucruri aproape incredibile despre noi…
                                                                                                                                               ( Din Din volumul Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei apărut la editura Zip)