Interviuri la început de stagiune

A trecut vara cea fierbinte, a venit toamna care se anunţă şi ea destul de toridă şi actorii s-au întors la scândura scenei, iar directorii în birourile lor, apăraţi de vajnice secretare, cocând, ţesând planurile unor viitoare succese: piese inedite, teribile, regizori să transforme piese anoste în spectacole remarcabile, actori formidabili, care să poată face faţă spectacolului mediatic ce încă nu s-a încheiat şi mai ales a politicienilor improvizaţi în actori …
Primul meu interlocutor a fost, George Mihăiţă colegul meu de la Teatrul de Comedie, autor moral al redresării artistice a Teatrului de Comedie, întors de la Mangalia (de la festivalul tânărului actor) care m-a primit cu bunăvoinţă şi care, isteţ de felul lui, a intuit imediat ce vreau de la el : - Stagiunea va începe, conform obiceiului, cu o piesă românească: “Zăpezile de altădată” de Dumitru Solomon, pusă în scenă de Mircea Cornişteanu cu o distribuţie în care Gabriela Popescu realizează un rol excelent (alături de Sandu Pop, Aurora Leonte, Eugen Racoţi, E . Grumăzescu), care e deja gata. Primul spectacol va avea loc mâine…(am fost, am văzut, mi-a plăcut, întradevăr Gaby Popescu interpretează ca o veritabilă mare artistă, voi scrie o cronică specială, dar mă întreb unde sunt Zăpezile, vreau să zic, piesele de altădată?), va urma o premieră pe ţară cu Războiul Calicilor de Vaclav Havel (o piesă scrisă în 1995) care va fi pusă în scenă de Vlad Masaci…va urma Gelu Colgeag şi Victor Frunză…cu câte o piesă de Shakespeare neprecizată încă…Mă întrebi ce va juca actorul Mihăiţă…Ei bine, el joacă deja în destule spectacole Casa Zoikăi, Poker, Femeia care şi-a pierdut jartiera) şi mi s-a părut oportun să-i amân prezenţa în stagiunea următoare, în schimb am promis câştigătorului concursului tânărului actor de la Mangalia, un rol important în viitoarele spectacole…. Mă mai întrebi de buget, (banii de la primărie) care actalmente este mai mic ca cel de anul trecut, dar ne vom descurca, sunt optimist…
Discuţia optimistă, amicală a devenit subit anxioasă şi destul de vagă, din momntul când l-am întrebat ce gânduri are cu piesa mea “Mircea Şeptilici sau ultimile două ore din viaţa unui actor” (citită în primăvară la Cenaclul Dramaturgilor) pe care iniţial o programase în anul 2014 dacă cumva Cătălina Buzoianu o va pune în scenă aflând cu stupoare că că ar avea intenţia să se ocupe de ea în 2015!!!
- Dacă mai trăiesc până atunci, i-am replicat eu, şi ne-am despărţit sub zodiac serenităţi absolute, cu zâmbete de circumstanţă şi cu urări de sănătate reciproce. Aşa e în teatru: Câştigi un interviu dar pierzi o programare de…piesă în repertoriu curent.
Mi-am îndreptat paşii liniştit spre Teatrul Mic, unde n-aveam nici o piesă dată spre lectură, din cele cinci scrise şi două tipărite, şi unde l-am avut interlocutor benevol pe Mihai Dinvale. (pe Călinescu, recunosc, n-am avut curajul să-l derajez) care de mai mulţi ani păstoreşte cu modestie alături de mareale Flooooorin Căăăliiinescu destinele acestui teatru, care m-a primit cu bunăvoinţă, colocvial, amical, colegial, locvace dar şi puţin timorat de “greua sarcină” de a-mi comunica verbal cu ce piese va începe stagiunea, până nu are învoirea marelui Floriiin Călinescuuu, dar redresându-se, totuşi mi-a comunicatt că la Teatrul Mic problema e simplă: “Sala mare a teatrului va intra peste câteva zile în reparaţii generale, aşa că nu putem vorbi decât despre sala Teatrului foarte Mic unde va avea loc o premiră cu “Aventurile unui bărbat extrem de serios” de Teodor Mazilu (ale cărei repetiţii deja au început) cu Cristian şi Gabriela Iacob, Oana Albu, Avram Birău, Radu Zetu…de fapt un alt titlu pentru “Somnoroasa Aventură”, iar pe actorul Dinvale l-am lăsat deocamdată în suspensie pentru că am primit o invitaţie de a juca un rol important într-o viitoare producţie particulară despre care nu vreau să vorbesc. Colaborez foarte bine cu Florin care a reuşit să se înţeleagă excelent cu trupa…este omenos, îi ajută pe cei cu necazuri cu sporuri salariale, cu adausuri substanţiale din veniturile proprii, cu distribuiri în roluri la un “Sitcom” pe care îl produce la un canal de Televiziune.(n-a fost încă programat), dar în acelaş timp le pune în vedere să nu-l trimită cu căciula pe la primării pentru case, butelii de aragaz, sau alte aprobări. Despre o piesă românească inedită, e cam greu să-ţi vorbesc pentru că… nu se mai scrie, interesant, adevărat, tinerii dramaturgi fiind bântuiţi ori de schemele teatrului absurdului, ori de probleme politice la zi.
În final, i-am urat success iar el mi-a lăudat cartea mea “Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei”, mărturisindu-mi că în fiecare zi se distreză citind câteva pagini din ea (Am zărit-o pe biroul său), iar eu i-am oferit în contra partidă textul ultimei mele piese, dedicată generaţiei din care fac parte, intitulată: “Între două nu te plouă”