Gânduri despre Sara

Gânduri despre Sara (1)


Azi noapte te-am visat Dulce și târzie floare a sufletului meu Îngerul din mine,
m-a luat cu vorba încet, încet și m-a îndemnat
să fiu poet
să-n încerc să scriu ceva
Ce n-am făcut, jur, aevea
Niciodată.
Să așez pe hârtie
Fără nostalgie,
Sau poliloghie
Fiziologie și pornografie
Dar cu bărbăție,
Autografic,
Chiar biografic,
Cât mai serafic numai ce trupul tău îmi transmitea
Cumplite efluvii binevenite, necontenite și însuflețite
Numai ce ochi tăi mă-ndeamnau...
Numai ce buzele-ți freamătau
Te-am văzut mai demult!
De fapt Îngerul mi-a te-a arătat,
m-a dus spre tine
- Ea este, mi-a spus!
E palidă, ca pagina albă ce așteaptă
Cuvintele! E albă de ani de adăstare
Ca un palimpsest, care așteaptă să se scrie
Pe el o nouă poveste, o nouă istorie
Și ea te va vrea
Dar ea nu știe incă
Și ea te caută
Când te va găsi îți va da un semnal
Zâmbește-i
Tot ce este viu în ea te - așteaptă
Dar ea nu știe incă
Și ea e bolnavă de stele
Și ea simte din când în când o săgeată
Care-i seceră ființa.
Când se va lămuri îți va da un semnal
Ai curaj, întinde-i o privire
Și ea te așteaptă
Și ea e singură doar cu sufletul ei
Trupul ei te așteaptă de ani
Dar ea nu știe
Și ea e cuprinsă de febra stelei polare
Ca și tine care ai creierul
Fiert de simunuri...
Pe acest culuoar al nebuniei
Spune-i ceace vrei prin destin să-i spui,
Mi-a șoptit îngerul...
- Uite-te la tine, ești electric, ești albastru ciel
Ești lihnit de dragoste, ești o javră râioasă
Care te târăști spre clitorisul (inima) ei
Cu limba scoasă de un cot...
Dorind să te lăfăiești în măruntaiele ei,
Să-i umpli trupul curat cu balele tale
(Să-i despici cu limba vulvele vaginului),
Porc de câine ce ești,
Rupeți memoria și mărturisește-i,
Porc libidinos de câine ce ești!
- Îngere, dacă-mi rup memoria cu ce mai rămân, am urlat?
- Cu ea! E ultimul dar pe care ți-l dau. Iubește-o!
Mi-a mai spus îngerul
Și-a dispărut m-a părăsit
Lăsându-mă să găsesc singur
Culuoarul îngust spre trupul şi sufletul ei....
Dar Îngerul din când în când, revenea, îl vedeam mereu
Când mă pierdeam privind în ochii ei
Când ciocul de barză al inimi
Începea să-mi ciugulească secundele
Când năvăleam peste trupul ei
Ca un barbar, ca un hotentot
Și când buzele ei se împreună cu ale mele
Amândoi regăsind într-o clipă,
Fără efort nectarul și misterul pierdut al iubirii...


Fi binecuvântată ființă
Care mi te-ai oferit
Cu atâta bunăvoință!
Șimțeam că spre mine ai să vii
Cu buzele-ți arămii
Și simțeam că nu mă minți
Cu cei zece dinți
Cu care m-ai sărutat
Și pe sub sprincene
m-ai evaluat
Și deși nu m-am jurat solemn
Pe icoanele de lemn
I-am promis lui Dumnezeu
C-am să te iubesc mereu.