O PRODUCTIE ORIGINALA

 O rețetă de succes garantat

Vrei să ai succes în teatru? Cauți o piesă neapărat de Neil Simons. Găsești regizorul care va alcătui viitoarea distribuție cu actorii cei mai potriviți, cei mai talentați și mai ales cei mai liberi la ora respectivă și...încă cineva foarte important: Omul cu banii, adică sponsorul. Restul vine de la sine. O reclamă inteligent susținută prin ziare tabloide și prin canalele Tv. și publicul va da năvală. E ceace se-ntâmplă actualmente la Teatrul de Comedie cu cooproducția Un cuplu ciudat.
Să o luăm metodic.
Autorul născut în 1927, cum am mai spus, este un fabricant de succese sigure. Are zeci, dacă nu sute de piese. (mii nu, mii n-are, scriu istoricii, decât Lope de Vega) Mai noi și mai vechi. Dar, lucru ciudat, deși are puzderie de piese, o istorie al literaturi americane apărută anii trecuți nu-l menționează (Peter Conn: O istorie a literaturii Americane: Ed. Univers 1996) A avut nenumărate și sigur va mai avea nenumărate premii de toate categoriile: Pulitzer, Tony, Mark Twain, Golden Globe, Emy și a avut nenumărate nominalizări la Oscar, dar niciodată n-a câștigat efectiv...(e și acolo o mafie...) În vremea ”împușcatului” maestrul Beligan i-a jucat la Național ”Prizonierul din Manhattan”
Odd Cuple (scrisă în 1965), jucată în acelaș an pe Brodway, ulterior ecranizată cu doi ași ai comediei, (Jack Lemmon și Walter Mathaw) a fost considerată de responsabilii de marketing teatral ca ”e cea mai faimoasă comedie americană a secolului XX. O poveste frumoasă despre prietenie, despre tabieturile bărbaţilor, despre problemele de cuplu, despre diferenţele esenţiale de percepţie a vieţii dintre oameni.”
Autorul, la cererea publicului, a scris și o variantă femenină a ”ciudatului cuplu”, care deja se joacă atât în teatrele din țară cât și de unele trupe particulare din capitală. (Teatrele românești au luat obiceiul de a relua succese vechi dar sigure din urmă cu peste cinzeci de ani de pe întreg mapamondul și în special de pe Brodwway)
Spectacolul care se joacă la Teatrul de Comedie, are o distribuție excelentă în care evoluează cu mult aplomb, cu mult farmec, cu excesivă inteligență, amintind de marii juni primi comici ai teatrului românesc antebelic, doi reprezentanți ai noii generații de actori, Alex Conovaru și Angel Niculescu, de care sigur vom mai auzii, care reușesc un tur de forță uimitor de a nu plictisii publicul nici o clipă pe toată durata spectacolului (2 ore și zece minite).... Sunt secondați de G. Georgevici, Marius Drogeanu și Bogdan Ghițulescu...(prietenii celor doi protagoniști), fiecare căutând, ca adevărați profesioniști, să-și portretizeze succint, dar adecvat, prin mici ticuri de comportament, fiecare personaj în parte. Desigur, fiecare cronicar după ce vede un spectacol, are preferințele sale. Fără să diminuiez sau să minimalizez performanțele celorlalți, simpatiile mele merg spre celălalt cuplu al piesei, cuplu feminin, care apare în partea doua, înterpretat de Delia Nartea și Gloria Găitan, (ce nume fabulos) care, jucând ca două mari actrițe, au reușit deodată să creieze un halou de inedit în amalgamul de locuri comune ale piesei...propunând atît prin diferența de statură a interpretelor cît și prin vioiciunea și istețimea cu care sunt spuse replicile, un cuplu original care ar trebui valorificat și în alte situații.... Spectacolul este regizat de Liviu Lucaci, cunoscut, până acum publicului în primul rând ca actor, căruia îi reușește performanța de a lăsa impresia că a lăsat atât piesa cât și pe interpreți să se desfășoare în voie (deși sunt indicii că a lucrat atent mai fiecare detaliu, nestigherind însă prin truvaiuri regizorale sau amputări desfășurarea acțiunii obținând la final un rezultat excelent pentru care-l felicit...
Dar, până la urmă, trebuie să recunoaștem, că toate strădaniile tinerilor artiști, nu s-ar fi materializat plenar fără susținera financiară a grupurilor Tam – Tam, Balantaine s și Rocheta și fără mărinimoasa găzduire a teatrului e Comedie.
Toată producția spectacolul este o întreprindere temerară și poate fi un exemplu, de cum se poate construi cu succes pe un segment în care concurența este la ordinea zilei
În final vreau să asigur cititorii revistei Bucureștiului literar și artistic că rândurile entuziaste despre spectacol nu au fost generate în nici un caz de o sponsorizare nici în valută, nici în Balaintaine s juice de asociații Tam-Tam și respectiv Balentaine s...
Candid Stoica
.(articol apărut în revista Bucureştiul literar şi artistic nr.4 Aprielie 2012.