joi, 5 aprilie 2012
Ne-a părăsit un monstru sacru,
A plecat de lângă noi trist, agitat, revoltat, cu grijea zilei de mâine în buzunar un mare şi autentic actor. Personalitate plurivalentă, proteicâ a acaparat cu talent mai toate genurile artelor: dramaturg, poet, regizor, traducător, director şi făuritor de teatre, repet, actor al unor roluri de referinţă, unele antologice,în film şi în teatru, prezent în zeci, sute de emisiuni Tv, animator, deschizător de drumuri spre alte zări de la Tokio la Sao-Paulo, a fost un neobosit călător obţinând succese ori unde juca, pe orice scenă, fiind ca la el acasă: Paris, Bruxelles, Moskova, Roma, Osaka, Tel-Aviv, Caen circulând cu o viteză ameţitoare…Are deasemenea o colecţie de decoraţii şi de aprecieri impresionante din partea contemporanilor şi autorităţilor de toate nuanţele: ordinul munci, ambele clase, artist emerit, societar de onoare a Teatrului Naţional, ordinul serviciu credincios şi în sfârşit distincţia la care ţinea foarte mult: ofiţer al legiunii de onoare
A muncit ca un salahor scriind şi traducând zeci de piese, jucând sute de spectacole şi a fost iubit de public şi mai ales de copii poate ca nimeni altul
Cu o lună înainte de a se îmbolnăvii am jucat împreună la T. de Comedie în „Escu” de T. Muşatescu şi, în ciuda unui baston care-l ajuta la mers, părea perfect, dar de multe ori actorii ştiu să pară ceace nu sunt. Ştiu să pară şi prinţi şi regi şi câteodată şi… sănătoşi…
maestre scump n-ai părăsit
A plecat trist şi dezamăgit
D-ta care alergai neobosit
De la polul sud la polul nord
De la tropice la Ecuator
Fiind un adevărat ambasador
Al artelor
Nerămânând cu nimic dator
Micilor spectatori
Pe care atât de mult i-ai îndrăgit
Şi încontinu i-ai înveselit
Într-un moment de exaltare
Ai declarat că Teatrul pentru mine a fost mai mult decât viaţa
Şi iată că te-a auzit D-zeu
care Te-a chemat la el
Să-l înveseleşti niţel
Să-i povesteşti de Moliere
amândoi râzând în cor
De Cocoşelul neascultător
Şi de teatrul Excelsior
Care în viitor
va purta nume de actor
pentru că e inuman
să dispară Ion Lucian
05.04. 2012
A muncit ca un salahor scriind şi traducând zeci de piese, jucând sute de spectacole şi a fost iubit de public şi mai ales de copii poate ca nimeni altul
Cu o lună înainte de a se îmbolnăvii am jucat împreună la T. de Comedie în „Escu” de T. Muşatescu şi, în ciuda unui baston care-l ajuta la mers, părea perfect, dar de multe ori actorii ştiu să pară ceace nu sunt. Ştiu să pară şi prinţi şi regi şi câteodată şi… sănătoşi…
maestre scump n-ai părăsit
A plecat trist şi dezamăgit
D-ta care alergai neobosit
De la polul sud la polul nord
De la tropice la Ecuator
Fiind un adevărat ambasador
Al artelor
Nerămânând cu nimic dator
Micilor spectatori
Pe care atât de mult i-ai îndrăgit
Şi încontinu i-ai înveselit
Într-un moment de exaltare
Ai declarat că Teatrul pentru mine a fost mai mult decât viaţa
Şi iată că te-a auzit D-zeu
care Te-a chemat la el
Să-l înveseleşti niţel
Să-i povesteşti de Moliere
amândoi râzând în cor
De Cocoşelul neascultător
Şi de teatrul Excelsior
Care în viitor
va purta nume de actor
pentru că e inuman
să dispară Ion Lucian
05.04. 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu