Teatrul C. Tanase la faliment

Unde sunt textierii de odinioară? Nori negrii şi grei de ploaie ameniţau de pe cer, sâmbătă 27 Iulie spectaolul Teatrului C. Tănase de la Teatrul de vară din parcul Herestrău. (actualul nume al fostului parc de cultură şi odihnă I. V. Stalin, din timpul adolescenţei mele) redat circuitului teatral de actualul edil al oraşului, ploaie care însă a ocolit până la urmă partea asta a oraşului ducându-şi acţiunea răcoritoare spre alte zone, lăsând artiştilor de la un teatru care poartă un nume atât de glorios, posibilitatea să se producă, iar spectatorilor să vizioneze în aer liber un spectacol ce se anunţa agreabil, cum ne informa cu surle şi tromboane Televiziunea Română, spectacol intitulat: “ O comedie pe Titanic” Satiră, umor, muzică şi balet cu artiştii Teatrului de Revistă Constantin Tănase : Stela Popescu , Alexandru Arsinel, Vasile Muraru, Nae Lazarescu, Cristina Stamate, Adriana Trandafir, Adrian Enache, Valentina Fatu, Alexandru Lulescu, Ana Maria Donosa, Cristian Simion, Mihai Alexandru Nicole , Liliana Mocanu, Nicoleta Floroni, Bianca Sârbu, Alin Gheorghisan, Radu Ghencea, Daniela Tanase. Coragrafia - Cornel Popovici; Dirijor - Dan Dimitriu; Regia Cezar Ghioca. Transmisiune directă de la Teatrul de Vară din Parcul Herăstrau Producător Carmen Movileanu Spectatorii plătitori din frumoasa grădină restaurată şi redată marelui public însă au avut o mică surpriză: Au trebuit să aştepte - privind decorul creiat de arhitecta Dinulescu care s-ar vrea să fie puntea unui vapor, nu a unui vapor oarecare, ci a celebrului Titanic - o jumătate de oră (de la ora 21 cum era anunţat pe afiş până la ora 21.30) când organizatorii s-au decis să înceapă spectacolul. Întârzierea respectivă punctată muzical de orchestra teatrului dirijată voiniceşte de Dan Dimitriu pe ritmuri din anii 45, cauzată, pe deoparte din cauza timpului incert, iar pe de altă parte de eventualitatea de a mai aduna ceva spectatori, dar mai sigur de posibilitatea de a strânge artiştii risipiţi în spectacole personale pe tot întregul scumpei noastre patrii care nu mai este populară, ci o o ţară europeană plină de milionari prosperi dar şi de multă sărăcie. Însfârşit când enervarea publicului ajunsese la maximum un gong care a asurzit spectatorii a dat impresia că spectacolul e posibil să înceapă. Şi chiar a început, dar… cu stângul cum se spune, pentru că un domn care s-a prezentat a fi căpitanul vasului, a anunţat o pasageră că are cabina 69!!! O glumă pentru care oricare bărbat din cei prezenţi în grădina de spectacol, presupun, că ar fi fost dat afară de la grădiniţă! N-ar fi fost mai nimic, se întâmplă şi la case mai mari, dar ce a urmat a fost o incredibilă avalanşă de glume, de poante, de scheciuri cu aluzii mai voalate, mai directe la sex, la soacră, la nevastă, la căsnicie, la adultery, nu deocheate, dar vechi, roase, de prea multe întrebuinţări vetuste, asezonate din vechile spectacole de succes de altădată care făceau parte din categoria de humor sănătos, curajos, pozitiv din spectacolele din timpul comunismului. Capac la toate s-a pus când un un solist s-a apucat să cânte, Marina, Marina un şlagăr de acum 50 de aproximaţie …Atunci spectatorii au realizat că ce se întâmplă pe scenă ar putea fi chiar de pe timpul Titanicului Dar nimeni n-a protestat şi spectacolul s-a derulat lent bătraneste cu mici hopuri mai vioae date de bâţîielile cu care dansatorii acompaniau un solist sau altul, ducândune lent spre o aţipire a spiritului Chiar peste monologul Stelei Popescu, chiar şi peste a lui Arşinel, (cu sau despre homosexuali) chiar şi peste scheciul lui Nae şi Murariu (cu ţigani) plutea umbra numelor celebre de altă dată: Tănase, Maximilian, Mircea Crişan, Alex Andy, Fred Firea. Poate oleacă de noutate a fost în monologul Adrianei Trandafir, dar noutatea era dată de interpretarea marei artiste care e Adriana Trandafir, de fapt singura achiziţie valabilă a cuplului Arşinel Murariu care de ani de zile au blocat apariţia unor adevărate şi reale talente la teatrul C. Tănase. Este incredibil, dar adevătat De ce se opun oare cei doi directori improspătării trupei, cu mari şi autentice talente, e pentru marea masă a spectatorilor şi pentru mulţi comentatori de neînţeles. De ce atâta opacitate de a promova texte noi? Scritorul Turturică, prof Alexandru Lazăr probabil şi alţi textieri le-au le-a pus pe tavă texte excelente cu subiecte noi, îndrăzneţe, pline de haz dar ei recurg tot la textele roase de vreme ale vechilor textieri care au avut epoca lor de glorie? D-nii Arşinel şi Muraru nu se uită oare ce ploaie de talente explodează în emisiunile concurs a câtorva canale Tv Te poţi întreba de ce se întâmplă ce se-ntâmplă. De ce teatrul de revistă nu mai străluceşte ca altă dată? Unde este vigoarea acidă a textelor de altă dată care pe timpul comunismului clamau: Fără mănuşi sau jos masca. Unde e unda revoluţionară din spectacolele de după revoluţie ale trioului stela P. Arşinel, Mihai Maximilian care atacau cu un curaj incredibil puterea nou instalată prin jertfa a sute de mii de tineri S-a dus, s-a evaporat? Citind distribuţiile teatrului de când Arsinel e director nu se observă aproape nici un nume nou răsunător. Nici un vârf artistic Aceleaş şi aceleas nume. Câteodată se recurge din motive comerciale la nume ca Tamara Buciuceanu, Ileana Stana Ionescu sau V. Teodosiu, care sunt personalităţi de teatru nu de spectacol musical, gen revistă. Unde sunt noii Dan Spătaru, Aurelian Andrescu sau Anda Călugăreanu? La sfârsit am aplaudat şi eu ca tot ceilalţi glumele nesărate şi am apreciat baletul care e întinerit (nici nu se putea altfel şi pe Adriana Trandafiir care in ciuda textlui firav a reusit să facă un moment de teatru adevărat, şi spre iesire mă gândeam că deşi se strigă că „revista” nu e-ncriză că la public are priză, aş adăuga: spectacolul oricât ar fi de plicticos este aplaudat voios, pentru că publicul este generos!. Oare nu-i oare păcat de grădina asta mare în aer liber, de scena generoasă, de noile instalaţii, de publicul doritor să se aerisească audiind un spectacol la înalţi parametrii artistici? Ar fi bine ca duetul Alex. Arşinel (director) şi Vasile Muraru (director artistic ) să mai lase deoparte alte preocupări (reclamele la musaca, şi farmacii, şuşanelele) şi să se ocupe de problemele reale ale teatrului C. Tănase. La spectacolul din 3 August s-a mai dres busuiocul cu firavul „Aoleu”! interpretrat de Liliana Mocanu, Ana Maria Donosa şi Aurelia Fătu şi cu prestaţia Hard Rock şi a derivatelor sale, a lui Adrian Enache, solist de talent, maestru în bâţâirea excesivă a picioarelor în ritmurile sus amintite, dar care a reuşit să mai dezmorţească pentru câteva clipe atmosfera adormitoare a spectacolului „Arşinel, parşivel, coadă de purcel, mândru cocoşel, marilor averi, fidel. Din Dolhasca pornit şi la Bucureşti îmbogăţit ” am auzit un cor de câţiva copii care se zbenguiau bucuroşi că s-a terminat spectacolul, sărind treptele teatrului de vară din grădina Herăstrău care purta în vremea adolescenţei mele numele tătucului atât de iubit de mulţi români, care au plâns cu lacrimi şiroaie la moartea lui, iar unii îl mai plâng şi astăzi.