CLUBUL CALDERON

În loc de cronică teatrală

                                                                                                                                          La Clubul Calderon al sectorului doi a avut loc  cea de a treia ședință pe anul în curs  a Cenaclul dramaturgilor numit și Dragon 2, (dramaturgi refuzați) când s-a prezentat în lectura unor cunoscuți actori piesa  D-l fost tovarăș Vakarm divorțează a profesorului în științe chimice, Florin Iordache. Stimabilul profesor  de-a lungul timpului odată cu activitatea universitară specială a fost sedus și de muza teatrului semnând   numeroase volume de teatru dintre care semnalăm: ”Teatrul politic” (2004), ”Unora le place sexy” (2008), ”Vipușcă S.R.L” (2010), ”Criminalii”

(2013). Volumele respective conțin piese  foarte diverse cu o problematică    extrem de interesantă care s-ar fi putut bucura de un succes garantat dacă ar fi fost reprezentate   pe scenele teatrelor. Dar având în vedere dezinteresul și disprețul pe care îl arată noii directori manageri de teatru față de dramaturgia autohtonă,  n-au văzut niciodată lumina rampei, în ciuda subiectelor care reflectă crud realitatea imediată. Sau poate tocmai de aceia. Mult mai interesantă li se pare celor ce conduc astăzi destinele teatrelor, de fapt în majoritate foștii secretari de partid din vremea ceaușismului, orice piesuță, care n-au nici o legătură cu realitatea românescă, care n-au un minim conflict ca de exemplu ”Șefele” de Werner Schwab  și ”Contra democrației” de Esteve Soler la Teatrul Odeon sau ”Hoți” de  Dea Loher la Teatrul Național, sau ”Femeia care și-a pierdut Jartierele” de Labiche la Teatrul de Comedie, deși sunt jucate de mari actori (H. Mălăiele, G. Mihăiță. Coca Blos) și sunt puse în scenă de  mari regizori, (Purcărete, Afrim, Dabija), tot niște  piesăuțe sunt  în fond   

 Au contribuit la succesul lecturii  infatigabila Doina Ghițescu, minunata în modestia ei, Florentina Tănase, interesantul, misteriosul C-tin Duicu și neobositul și neliniștitul Candid Stoica, fără modestie, sufletul acestui cenaclu, care ca și altă dată în alte lecturi ale cenaclului, au dovedit o deosebită vigoare în caracterizarea  personajelor piesei respective, personaje care caută să se acomodeze, să se plieze cu succes pe noile realități sociale constituite  după așa zisa revoluție din Decembrie 89, numită de unii buluceala din Decembrie 89, folosindu-se de aceleași trucuri din timpul comunismului: demagogia și minciuna. A fost o surpriză mai mult decât plăcută prezența actriței Sonia Neagu care cu eleganță și cu un timbru clar a descifrat un caracter voios de femeie care-și caută cu obstinație un partener. La fel extrem de plăcut și la obiect, citind atent un rol destul de dificil de nou arivist provenit din rândurile vechii securități dar care s-a asezonat, disipându-se în alte îndeletniciri mai eficiente, a fost dramaturgul Denis Dinulescu într-o ipostază inedită de actor.                                                              Au fost prezenți și au comentat la obiect opera dramatică dramaturgii Dinu Grigorescu și Marilena Dumitrescu,   poetul și editorul Ioan Gabriel Pușcă care în ținuta sa de țăran neaoș a fost aproape de nerecunoscut. De asemenea  a impresionat prin prezență frumoasa poetă Coca Popescu, autoarea volumului ÎNCERTITUDINE. Au mai luat cuvântul poetul Constantin Kapița, autorul a nenumărate volume de poezie care a intrat în polemică cu  dramaturgul și cu alți vorbitori, S-a observat lipsa lui C. Turturică, unul din stâlpii cenaclului, care a telefonat disperat că este  într-o mașină pe șoseaua Ogrezeni București, căruia una dintre roți a luat-o la vale.

Autorul a declarat fără sfială că asemenea lui Hamlet, care în piesa cu același nume a marelui dramaturg englez Shakespeare a vrut ca în spectacolul înscenat la curtea regelui Danemarcei să prindă conștiința regelui, tot așa el, Fl. Iordache, cu piesele sale vrea să prindă sau să aprindă conștiința publicului.                                                                           Intrarea deși a fost liberă, discuțiile au fost extrem de animate, dar fără îmbrânceli sau înjurături, deși a  luat cuvântul un debateur literar de alura d-lui Ioan Gabriel Pușcă. Ieșirea a fost așișderea, liberă, iar bufetul  asortat cu vin de la Bolintinul din vale, reședința autorului.                                                       A impresionat asistența luarea de cuvânt a d-lui Dinu Grigorescu care cu un simț critic deosebit a despicat liniile majore ale textului scoțând în evidență mai ales calitățile lui: actualitatea temei corupției, excelenta realizare a caracterelor personajelor, humorul crâncen al unor situații cum ar fi  aceia a cercetătoarea care se ocupă de realizarea unor vaccinuri contra cancerului care  moare de…cancer, propunând și un nou titlu piesei, mult mai adecvat, Acul de cravată, dedus din faptul că soțul îl găsește în patul comun. Considerații expuse năvalnic cu un ritm precipitat, chiar trepidant în care ideile parcă atunci se nasc, dovedind un talent oratoric neobișnuit, lăsând auditorul fără respirație.    

   L-am cunoscut pe autor cu ani în urmă când mi-a dăruit cu  frumoase autografe câteva cărți care conțineau piese de teatru (Unora le place sexul, Teatrul vesel și trist. Vipușcă SRL, Criminalii, (Hitler și Stalin), dar cunoscând peisajul teatral din interior, de care mă lovisem odată cu realizarea spectacolului cu piesa ”Curve de lux” a lui Radu Iftimovici am fost sceptic că vreuna dintre piese ar vedea lumina rampei.