miercuri, 15 iulie 2015
S-au împlinit cinci ani de la plecarea spre alte zări a iubitei mele Sara Dan-Meerovici. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul ei luminos
Când nori
negri s-au adunat asupra mea
Am crezut
că te pot uita
Iubita
mea, iubita mea !
N-am știut
că dragostea
Când se
abate asupra ta
Viața
nu-ți mai aparține
Ci deodată
devine
Ceva ce
mereu revine
Cu înverşunare
Cu
încrâncenare
Fără
alinare
Ceva ce
sfântul Dumnezeu
m-a
pedepsit pentru vecie
ca să nu
te pot uita
iubita
mea, iubita mea !
duminică, 12 iulie 2015
Sergiu Ionescu
NU
M-AM ASTEPTAT LA ACEST MESAJ DE SUFLET.DAR ASTA-I REALITATEA TRISTA A
TARII NOASTRE. NOI, CEI '' BATRANI'', NU NE MAI RECUNOASTEM IN ACEST
SISTEM , CE NE EXCLUDE,, CA FIIND NEFOLOSITORI. DAR NOI AM DUS GREUL IN
ANII TRECUTI. ERAM TINERI, PLINI DE VIATA SI MAI ALES SUFLETISTI.CU
MUUUUULTA SIMPATIE, PUSA LIPAN, DESTUL DE TRISTA IN ACEASTA ZI DE DOLIU.
sâmbătă, 11 iulie 2015
SERGIU IONESCU
SERGIU
IONESCU
A pleca dintre noi, prematur, anonim, modest, un
excelent om de televiziune, poate tocmai atunci când ar fi avut ceva mai mult
de spus. A făcut sute de emisiuni de varietăți, unele mai reușite decât altele.
La viteza și la teroarea sub care lucra, cu nu știu câți informatori risipiți
pe platou, se poate spune fără să-l jignim memoria, că unele au fost mai
reușite decât altele. De formație actor, fire inteligentă, scolită, deși n-a
avut mari mentori, aplecat lecturi și plăcerii muncii cu actorul în platou și-a
descoperit de timpuriu sigur vocația, printr-o străfulgerare a soartei și televiziuna în primii ei pași de existență l-a îmbrățișat cu
toată persuaziunea ei. Era lucid și știa că ultima emisiune, dacă greșește, cumva,
cu ceva, dozajul de adevăr care se permitea și demagogia perpetuă sacrosantă,
care obliga pe aproape toți creatorii de
artă să folosească un dublu limbaj, putea să fie în mod sigur, și ultima. Am
realizat împreună mai multe emisiuni având fiecare dorința de a înveseli publicul
imens al varietăților, poate cea mai populară emisiune a mult hulitei
televiziuni autoare a atâtor potlogării
Sunt sigur că a plecat dintre noi trist că n-a mai
putut lucra din cauza unor legi stupide care calculează aportul artiștilor dup
numărul anilor și nu după combustia interioară… … Oamenii
care conduc azi instituțiile de cultură fac parte dintr-o specie de oameni reci
şi fără inimă. Colecţionează case, mobilă, maşini, dar nu şi bătrâni fiind convinși
că sunt nişte suveniruri proaste. Vorbesc
mult, spun prea mult, arată ca viitorul pe care nu-l întrevăd. Ei, habar
n-au că într-o bună zi se vor alătura
acestui trib, îmbătrânind. Problema este nu că viaţa e scurtă, ci că e prea
lungă. Nu vor să se uite atent la oameni ca Sergiu Ionescu. (bătrâni) Ei însă
sunt, din păcate, viitorul. Dacă generația
tânără se va teme de viitor, se va teme de alți oameni ca Sergiu Ionescu. Nu
vor reuși să-i ascundă. Bătrânii sunt supravieţuitorii. Ei ştiu ceva. N-au rămas
în lume, printre oamenii tineri, doar ca să le strice petrecerea…. Dumnezeu
să-i odinească sufletul sensibil …
marți, 7 iulie 2015
sâmbătă, 4 iulie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)