Trei actori în rolul lui El Fugitivo

Un triplu dezastru. După directorul Teatrului Masca Mihai Malaimare, înca doi colegi Cezara Dafinescu si Alexandru Arșinel, au părăsit UNPR. Dafinescu a declarat ca s-a înscris in partid doar la initiativa președintelui de atunci Gabriel Oprea si după ce Opera plecat din partid, a plecat și ea. La scurt timp si Ilie Nastase, senator UNPR, a declarat ca va pleca și el  din partid. Adevărat exod!

Simpaticul actor  Mihai Mălaimare, director al Teatrului Masca a anunțat pe pagina s-a de Face book că a demisionat din UNPR, ca urmare a faptului că a realizat asemenea celebrului acolit al lui Ceaușescu, Postelnicu, că a fost ''un dobitoc” ! Ca să vezi ce chestie! Dar când a fost declarat incompatibil pentu că a încasat  două lefuri cum era?

Împlinindu-se  un an de la plecarea dintre noi a lui SERGIU IONESCU, republic articolul apărut în ziaru Națiunea

A pleca dintre noi, prematur, anonim, modest, un excelent om de televiziune, poate tocmai atunci când ar fi avut ceva mai mult de spus. A făcut sute de emisiuni de varietăți, unele mai reușite decât altele. La viteza și la teroarea sub care lucra, cu nu știu câți informatori risipiți pe platou, se poate spune fără să-l jignim memoria, că unele au fost mai reușite decât altele. De formație actor, fire inteligentă, scolită, deși n-a avut mari mentori, aplecat lecturi și plăcerii muncii cu actorul în platou și-a descoperit de timpuriu sigur vocația, printr-o străfulgerare a soartei  și televiziuna în  primii ei pași de existență l-a îmbrățișat cu toată persuaziunea ei. Era lucid și știa că ultima emisiune, dacă greșește, cumva, cu ceva, dozajul de adevăr care se permitea și demagogia perpetuă sacrosantă, care  obliga pe aproape toți creatorii de artă să folosească un dublu limbaj, putea să fie în mod sigur, și ultima. Am realizat împreună mai multe emisiuni  având fiecare dorința de a înveseli publicul imens al varietăților, poate cea mai populară emisiune a mult hulitei televiziuni autoare a atâtor potlogării

Sunt sigur că a plecat dintre noi trist că n-a mai putut lucra din cauza unor legi stupide care calculează aportul artiștilor dup numărul anilor și nu după combustia interioară… Oamenii care conduc azi instituțiile de cultură fac parte dintr-o specie de oameni reci şi fără inimă. Colecţionează case, mobilă, maşini, dar nu şi bătrâni fiind convinși că sunt nişte suveniruri proaste. Vorbesc  mult, spun prea mult, arată ca viitorul pe care nu-l întrevăd. Ei, habar n-au că într-o bună zi se vor  alătura acestui trib, îmbătrânind. Problema este nu că viaţa e scurtă, ci că e prea lungă. Nu vor să se uite atent la oameni ca Sergiu Ionescu. Ei însă sunt, din păcate,  viitorul. Dacă generația tânără se va teme de viitor, se va teme de alți oameni ca Sergiu Ionescu. Nu vor reuși să-i ascundă. Bătrânii sunt supravieţuitorii. Ei ştiu ceva. N-au rămas în lume, printre oamenii tineri, doar ca să le strice petrecerea…. Dumnezeu să-i odinească sufletul sensibil …

                                                                                                

Revista Bucureștiul literar și artistic publică un interviu cu un proaspăt octogenar, polivalentul actor Candid Stoica, căruia cu această ocazie îi trimit mesaje călduroase Radu Beligan, George Bălăiţă, Dinu Grigorescu. Despre cel care pe vremuri fusese invitat să întregească excelenta echipă a Teatrului de Comedie de sub directoratul marelui Radu Beligan, prietenul lui Candid Stoica, prozatorul George Bălăiţă scrie o mică şi ataşantă perlă prozastică: „Am citit, cu delicii, falsele lui memorii. De fapt cronici ale culiselor. Care înseamnă lumea largă şi nu numai jungla de carton din văpaia reflectoarelor. Cred că, în sfârşit, Candid şi-a găsit rolul vieţii sale: autor al acestor cărţi. Prin anii ’30 apărea o carte, Cartea de la San Michele, autor: Axel Munthe. Un personaj fabulos. Medic şi aventurier. Cartea lui a avut milioane de cititori, generaţii succesive, pe întreg mapamondul. Curios şi intrigat de faima lui, G.B. Shaw i-a trimis un mesaj: «Dragă dle Munthe, ţi-am citit cartea. N-am găsit în ea nici urmă de literatură, dar mor de invidie că n-am scris-o eu»… Schimbând ce este de schimbat, pot spune şi eu la fel despre cărţile amicului meu din tinereţe, Candid Stoica, actor născut iar nu făcut, librar de plăcere, scriitor de duminică, bun de citit în fiecare zi a săptămânii“. Când un mare scriitor ca George Bălăiţă scrie cu peniţa de aur câteva rânduri ca acestea, parcă-ţi vine să simţi că ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: nu-ţi mai trebuie altceva, doar cititori să fie! Însă dramaturgul Candid Stoica şi-ar dori spectatori pentru piesele de teatru pe care le-a scris: teatrele promit şi uită să-i răspundă. Directorii de teatre – spune el – „s-au constituit în adevărate cazemate în care nu pot pătrunde decât prietenii lor, creatori de insipide piese care ocolesc cu bună ştiinţă realitatea ce le-ar putea periclita scaunul“. O directoare, fostă prietenă şi bună colegă îi spune, „plângând“, că „nu poate să citească piese de teatru“: piesa se cheamă Dosarul curvelor. O altă piesă a dlui Candid are ghinionul că nu ştie cum (şi dacă) va fi privită (citită) de noul director al teatrului respectiv (care vine cu preferaţii săi); cu altă piesă e „în discuţii cu cei de la Radio“. Încurajat şi optimist, dl Candid Stoica scrie mai departe: scrie piese de teatru şi „lucrez de zor la un alt volum cu titlul: Cronici cu ţepi de trandafiri“.                                                         (Articol semnat de C. Stănescu pe site-ul Cultura din 10. 01 2016)

Actorul George Ivașcu, care este directorul Teatrului Metropolis din București, s-a prezentat marți la sediul Direcției Naționale Anticorupție. Potrivit unor surse judiciare, actorul a fost citat în calitate de martor într-un dosar de corupție.

 Actorul a afirmat la ieșirea de la DNA, unde a stat mai puțin de o oră, că a dat declarații în calitate de martor, în dosarul "cuiva", fără a preciza despre cine este vorba.

"Știți cum e. Totul e bine, când se sfârșește cu bine, în ceea ce mă privește. Sunt martor, dar pentru mine ăsta a fost episodul", a spus Ivașcu. Incet, încet, DNA ajunge și la Teatre. Azi martor, mâine, cine știe...s-au mai văzut cazuri..(din Cotidianul).

Bună dimineata Candid,

Astăzi,  este o zi deosebită, când gândurile o iau înaintea vorbelor, când amintirile de tot felul ne invadeaza sufletul și mintea.

Mă gândesc cu multă dragoste și respect la ființa spirituală si plină de întelegere a Sarei, mi-e cumplit de dor de ea, pot numai să mă rog pentru Binele ei etern, pentru tot ce înseamna credința adevarăta in ființele rămase aici si care o iubesc și o pomenesc.

Să-i fie amintirea Binecuvântată !

Să odihneasca în pace și liniște veșnică ! Amen!

In semn de recunoștintă să aprindem luminile și să ne reculegem prin rugaciuni și pioșenie pentru sufletul Sarei, care dealtfel se află cu noi in fiecare clipă !

Te pup și te imbrațisez cu drag,

Marina

Plagiatele au împânzit lumea politică românească. S-au extins ca o plagă. Nu există politician care se respectă  cât de cât, care a ajuns ministru sau parlamentar să nu aibă la activ un plagiat.                                                                         Tinere ce plin de visuri / urmărești un post titrat / într-un solid aparat / Bine plătit de stat / voind să fii ”doctorat” /  Probabil ai uitat / că un adevărat bărbat / îl dă dracu de plagiat / care nu-i decât un surogat / după ceva adevărat /   Plagiatul nu-i nici crez, nici decalog / plagiatul e…plagiat / adică e ceva profund  necurat / pentru că e  identic copiat / după cel adevărat / care e un unicat / iar autorul va fi judecat / chiar renegat / declarat / neliterat / pentru că... a copiat /     ca un nerușinat / Neobrăzat / făcându-se de rahat!