Iurie
Darie – un artist polivalent
Cine
nu-l știe pe Iurie Darie? Talentat, frumos, carismatic, inteligent toate aceste
daruri dumnezeiești au făcut din el o personalitate artistică de netăgăduit.
Dar dacă majoritatea ne amintim de Iura fie de pe scena de teatru, fie din
numeroasele filme în care a jucat, puțin știu că el mai avea un talent... acela
de desenator. Actrița Anca Pandrea, cea care i-a fost alături până în ultima
clipă, se ocupă de memoria lui. Astfel că la 14 martie, când Iura ar fi
împlinit 95 de ani, Teatrul de Comedie a vernisat expoziția de grafică și
ilustrație de carte „Lumea mea”. Timp de o lună cei care l-au iubit pe artist pot
păși în universul lumilor lui. Cele peste 100 de desene expuse ne fac să ne
imaginăm lumi posibile.
Lumea care i-a admirat talentul actoricesc, glasul,
zâmbetul a fost prezentă la emoționantul eveniment, pentru că dincolo de
frumusețea desenelor lui, spiritul lui Iura era acolo, în foaierul teatrului,
unde aproape 40 de ani și-a desfășurat activitatea.
Și dacă filmele au rămas o mărturie nemuritoare – mai
ales Alo, ați greșit numărul!, Pe răspunderea mea, S-a furat o bombă,
Răutăciosul adolescent, Muschetarul român –, nenumăratele roluri din piesele
de teatru au rămas în memoria generațiilor mai în vârstă (Umbra, Troilus și
Cresida, Nic-Nic, O noapte furtunoasă, Alcor și Mona, Plicul, Don Juan,
Pețitoarea, Există nervi, Procesul, Colivia nebunelor).
Visa să aibă un atelier unde să deseneze nestingherit,
dar n-a mai apucat să-și împlinească
dorința.
După evenimentele din Decembrie 1989, i-am fost
partener într-unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte: crearea unui teatru
particular. Iura, Anca Pandrea, Radu Iftimovici și eu am înființat un teatru
particular: Teatrul Incomod. A fost o nebunie frumoasă de care
îmi voi aminti cu bucurie cât voi mai fi pe acest pământ. Iura a fost un
minunat coleg de scenă și un prieten rar.
Felicitări
Ancăi Pandrea, Iura a fost un minunat coleg de scenă și un prieten rar.
Felicitări Teatrului de Comedie pentru că știu să țină
vie memoria unui artist de talia lui Iurie Darie.
Fie-i
memoria binecuvântata!
17.03
2023
Teatrul
de Comedie
O
aniversare confiscată!
Aseară, 5 ianuarie 2024,
Teatrul de Comedie a împlinit frumoasa vârstă de 63 de ani. Ca de fiecare dată,
își aniversează ziua de naștere. Am fost prezent la mai toate aceste aniversări
și mereu m-am simțit minunat printre colegii mei de breaslă.
Nu credeam că la 33 de ani de
la revoluția din ᾽89 voi asista la un spectacol un iz ceaușist. Peste 25 de
actori ai teatrului erau pe scenă și scandau înflăcărați, ca în vremurile de
tristă amintire ale Împușcatului, numele directorului (care nu mai este):
George Mihăiță! Spun lucrul acesta pentru că George Mihăiță chiar nu mai este
directorul Teatrului de Comedie. Teatrul are un interimar, pe Victor Coman,
fost locotenent în Securitatea dinainte de 1989 (potrivit CNSAS), fost director
la T. Metropolis, fost director la Circ, fost director adjunct la Teatrul de
Comedie... și multe alte funcții pe care „omul zilei” le-a deținut, nu pentru
că ar fi vreo lumină în arta teatrală, ci pentru că a fost securist. Și ca
orice securist care se respectă, trebuia să „poarte” o funcție... Halal se ne
fie! Halal să-ți fie, Mihăiță, dacă ți-ai ales adjunct un securist și nu un om
adevărat de teatru!
Și acum, să vă povestesc cum
s-au sărbătorit cei 63 de ani de la ființarea Teatrului de Comedie. Dar ce spun
al teatrului, că n-a fost așa, așa am crezut eu că o să fie: Sărbătoarea
Teatrului. Ce să vezi, acolo era sărbătoarea lui George Mihăiță și ai celor 20
de ani de directorat. Ce mai încolo și încoace, Teatrul de Comedie nu există
decât de 20 de ani, mai precis de când a fost numit Mihăiță la direcție. Ce
Beligan, care Beligan, ce Ion Lucian sau Mircea Șeptilici, ce Sanda Toma sau
Lucian Giurchescu, care Iarina Demian sau Dan Nemțeanu, ce Vasilica Tastaman
sau Iurie Darie, care Ion Popescu-Udriște sau Valentin Plătăreanu, care Mihai
Pălădescu sau Cornel Vulpe, Care Amza Pellea sau Dem Savu, ce Titică Rucăreanu
sau Ștefan Tapalagă, și care Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Florin
Scărlătescu, David Esrig și de ce nu Gheorghe Dinică și Marinuș Moraru... Cine
sunt ăștia? Lăsați-ne, domnilor, în pace cu relicvele astea!
Miiihăăăiiiiițțțțțăăăăăă! Mihăiță! Mihăiță! Așa era scandat numele lui... pe
scena Teatrului de Comedie. N-a fost aniversare, a fost o confiscare.
A fost o tragicomedie la
Teatrul de Comedie. A fost ceva de-a râsul-plânsul... Probabil că cei care nu
mai sunt printre noi s-au bucurat că nu asistă la un asemenea bâlci. Numele lor
nu mai valorează nimic pentru generațiile de acum. Doar Mihăiță înseamnă
ceva... Mhăăăiițăăăă! Îmi răsună în creier numele scandat al fostului meu coleg
de scenă. M-a întors povestea asta în vremurile de care crezusem că am scăpat
și de care îmi amintesc uneori cu spaimă. De cumplitele vizionări, de frica de
securitate, de frica de frig, de mila față de spectatorii care stăteau cu
paltoanele pe ei în sala neîncălzită, de frica de delațiuni și de frica de a nu
fi trimiși să recităm poezii cu „Geniul Carpatin” și „mult iubita poporului”.
Seara aceasta mi-a reamintit de aplaudacii de serviciu ai tristelor timpuri pe
care le-am trăit mulți dintre noi... Strigătele tinerilor actori ai Teatrului
de Comedie și felul în care era scandat numele lui George Mihăiță m-au
înfricoșat. Oare cultul personalității a reînviat?
Cine a avut proasta inspirație
să facă un astfel de scenariu? Cum a permis George Mihăiță așa ceva? Îmi e greu
să cred că el nu a știut de desfășurarea acestui eveniment. Un artist talentat
ca el nu avea nevoie de atâta lingușire și obediență. Cui a folosit această
rușinoasă înscenare?! Și cine este autorul acestui mizerabil scenariu, care îmi
dă senzația că Ceaușescu n-a murit? Cum s-a lăsat păcălit George Mihăiță să dea
girul unui spectacol de tip ceaușist?
Candid Stoica
6 ianuarie 2024
