luni, 30 martie 2020
duminică, 29 martie 2020
Sileanu. Nu l-am cunoscut ca persoană particulară. I-am văzut o parte din spectacolele
și filmele sale. L-am văzut chiar în spectacolul cu care a absolvit Institutul
de Teatru: Ana Christi (piesa lui O Neil, asolvent în 1965 având ca profesor pe
G. Dem. Loghin). Avea peste ceilalți studenți
și mai târziu peste ceilalți actori din colectivele unde a evoluat un plus de maturitate și un glas profund care
te învăluia creind în jurul său un halou
de adevăr și de mister. În viața
particulară era de o discreție aproape desăvârșită
care creia mirare, chiar stupoare. Nu se
știa cu cine e căsătorit, dacă a avut iubiri ascuse sau afaceri și învârteli
necurate. Nu a avut pagină de Facebook
și nici Blog cum este acum moda. Persoană rezervată nu făcea mare caz de
personalitatea sa fiind de o modestie excesivă. Ar fi putut relua cu succes rolurile
marelui actor George Calboraeanu dar ări el s-a ferit de ele sau viața l-a
ferit de ele...Nu era vorbăreț, locvace, nu se lăuda cu performanțele artistice
sale bahice sau în alte domenii.....Figura lui va rămâne multă vreme lipită de
portretul celui mai sângeros domnitor român: Vlad Țepeș. Avea totuși un ”viciu”:
picta! Se pare că pictura îi absorbea mai toate forțele creatoare făcându-l
fericit. Dumnezeu să-l odihnească!
joi, 19 martie 2020
sâmbătă, 14 martie 2020
Carmen Galin
De curând a plecat dintre noi o mare artistă care și-a adus aportul său
artistic cu maximă generozitate și în teatru și în film arzând ca un filament
incandescent. Era născută la Iași, a fost școlită de profesori temeinici, având
colegi de promoție (1967) pe Irina
Mazanitis, Ilie Gheorghe, Sybilla Oarcea, Eusebiu Ștefănescu, Mitică Popescu, Cristina Stamate, .a debutat cu mare
succes pe scena teatrului din Piatra Neamț
și și-a continuat realizările artistice pe scenele teatrelor Național
din Cluj, Mic și Național din București dovedinnd un talent viguros cu totul și cu totul deosebit uimind publicul
prin performanțele sale, regizorii luptându-se din răsputeri să-i obțină colaborarea. De
fapt plecase mai demult din atenția publicului, din 1996, în urma unui
nefericit încident cu directorul
Teatrului Național, Fănuș Neagu, plecat și el în lumea umbrelor, dându-și
demisia și retrăgându-se din viața artistică, refuzând orice colaborare trăind
într-un cvasi anonimat, ocupându-se de acțiuni umanitare. A
avut mai toate darurirle date de cel de
sus dar mai presus de ele vocația de dreptate și absolut. Dar nimeni n-ar fi
bănuit că în spatele unei fericiri personale
bătea o inimă tandră și fragilă. Nimeni n-a
crezut că se poate retrage în culmea
succesului artistic și conjugal. Și totuși a făcut-o! Am văzut-o cu ani în urmă,
cu o jumate de secol în urmă în
spectacolul lui Andrei Șerban de la Piatra Neamț cu Omul
cel bun din Seciuan, am văzut-o și în ultimul ei spectacol la Teatrul Național cu Steaua fără Nume de Mihail Sebastian în regia lui Alexa Visarion
(1994) admirându-i realizările și bineînțeles i-am văzut filmele ei de mare succes...strălucind la nivelul
înalt al distribuțiilor făcând în jurul ei un halo de adevăr artistic. Carmen Galin era altfel fără efort
un altfel tulburător de mare cu acea unicitate a creației care redă
spectatorului satisfacția deplină. A
mărturisit că nu a fost de multe ori o persoană agreabilă, dar cine poate fi
perfect în lumea ambițiilor nemăsurate și că a chinuit mai mulții regizori cu
exigențele ei pe unul dintre ei luându-l chiar de soț. A practicat desenul și
pictura, a scris poezii și scenarii de film...Frumoasă, elegantă,
inteligentă, bine proporționată, suplă
sveltă și armonioasă, cu un farmec feminin special, veselă și entuziastă, bună și
câteodată și rea, sensibilă și capabilă de emoții zguduitoare, capabilă să
farmece și să vrăjească pe orișicine așa va rămâme în memoria celor ce au
cunoscut-o și au admirat-o. Nu împlinise 74 de ani!
luni, 9 martie 2020
Discuție despre corupție la 133.
La 133 se discută intens despre corupție. -
Tu, dacă ai fi ministru, senator sau director n-ai
fura, l-am întreb pe prietenul meu C. Turturică? - Nu, mi-a răspuns el vehement
și sigur de sine, pentru că atunci când eram copil am furat de la un vecin un
briceag și mama mea m-a obligat să îl duc înapoi și să-mi cer iertare pentru
fapta mea propietarul briceagului și de atunci am învățat că nu e necesar să-mi însușesc bunuri prin
înșelăciune. - Dar șpagă, ai lua? -
Da, recunosc, dacă mi s-ar da, am luat de multe ori...pentru
că am observat că cei ce îmi dădeau șpagă le făcea plăcere lucru ăsta și doar
nu eram nebun să stric plăcerea omului
sâmbătă, 7 martie 2020
Apropo de bâlbâiala șefei medicale de la Timiș.. Cu
ani în urmă o distinsă colegă la un reciral de poezie s-a trezit spunând când
i-a venit rândul: - Eu am să vă spun nu o poezie ci o proză...A fost odată o tânără care trăia
într-un sat...scrisă de....nu, nu am să vă spun totuși o poezie... Mișu Șt.
Popescu vrea să divorțeze lung prilej de vorbe și de ipoteze..ăă...nu, nu, nu
totuși am să vă spun o proză ...o proză scrisă ...cu un bătrân care trăia
ântr-un sat...nu, nu până la urmă că spun o poezie...Mișu Șt. Popescu vrea să
divorțeze, lung prilej de vorbe și de ipoteze....nu , nu totuși am să spun.. - E cazul
să nu mai spui nimic, i-a zis Virgil Ogășanu care urma să recite și el o poezie...
joi, 5 martie 2020
Resurcitarea unei glume vechi
Pe multitratul profesor Șerban Calan un emul al celebrului G. Palade l-am
cunoscut prin Iftimo. Stă pe o străduță din cartierul Floreasca și se ocupă după ce a renunțat la activitatea
științifică cu comercializarea vinului din podgoriile proprii redobândite după
evenimentele din Dec 89. - L-a
chemat Palade la el și a refuzat să se ducă, mi-a șoptit Iftimo care a fost de câteva ori la Palade scriind și
o carte despre el. L-am
vizitat des pe prof. Calan schimbând cu
el amintiri, mărturisindu-mi că în tinerețe a cochetat cu actoria, că a
cunoscut mulți oameni de teatru fiind prieten la cataramă cu Tudor Mușatescu și
bineînțales am schimbat anecdote despre
autorul Titanicului Vals. Era tare simpatic dar era cam surd și trebuia
să vorbesc mai tare, chiar să strig. Ne-am amuzat împreună amintindu-ne gluma cu mama
lui Mușatescu pe care o întreba invariabil dacă l-a căutat cunva Anton -
Care Anton întreba mereu bătrâna. -
Care ți-a turnat în fund beton îi răspundea invariabil Mușatescu... Asta de mai multe ori până
într-o zi bătrâna i-a spus: -Te-a
căutat Anton. - Care
Anton, a întrebat-o mirat Mușatescu -
Care ți-a turnat în fund... ciment, i-a răspuns bătrâna. Într- zi prof Calan mi-a telefonat.: -
Alo, aici profesor Calan, a țipat el în
telefon -
Care Calan? Cel ce va turnat în fund catran, l-am întrebat eu, vrând să refac
instantaneu vechea glumă a lui Mușatescu... -
Ha, ha e bună de tot, a zis el! Dar peste o oră mi-a telefonat rugându-mă- să-i repet poanta că a utat-o: Cum ai zis? Calan care mi-a umplut fundul cu...smoală? Parcă
așa mi-ați spus? Fără comentarii....
luni, 2 martie 2020
Cine mai trece pe drum
Al lui Fleţu,
Ai lui Fleaşcă,
A lui Gârlă,
A lui Tiugă,
Al lui Băşină,
Ionete-al lui Făsui,
Al lui Deşca,
Roncioaica,
Coadă a lui Ceapă,
Sandu lui Ciurel,
Tăgărâlă,
Ai lui Mitrofan,
Ai lui Modârlan,
Al băiatului Măriei lui Didu,
Traşcă,
Ai lui Corniţă,
Brânzanii,
Roască,
Ai lui Ghirea,
Ai lui Birău,
Delieştii,
Fata lui Dincă Gâscă,
Ai lui Patentă,
Miţăle,
Petrică şi Cătălina lui Căşănete,
Ai lui Zgoidea,
Nătărău ăl bătrân...
Şi ăştia sunt.
- Ei,... Dar Nătărău parcă murise.
- Atunci nu fu el. Atunci mi se păru.
- Atunci ţi se păru.
Ori pe-ai lui Zăbic îi ziseşi?
Rău e când te lasă vederea.
Atunci cine-o fi fost?
- Acum n-o să fug după el.
- Şi unde se duc toţi?
- Unde să se ducă? Trec pe drum...
Să ştii tu că ăla o fi fost a lui Gâfotă.
Ori de-ai lui Sfoiag.
Ai lui Fleaşcă,
A lui Gârlă,
A lui Tiugă,
Al lui Băşină,
Ionete-al lui Făsui,
Al lui Deşca,
Roncioaica,
Coadă a lui Ceapă,
Sandu lui Ciurel,
Tăgărâlă,
Ai lui Mitrofan,
Ai lui Modârlan,
Al băiatului Măriei lui Didu,
Traşcă,
Ai lui Corniţă,
Brânzanii,
Roască,
Ai lui Ghirea,
Ai lui Birău,
Delieştii,
Fata lui Dincă Gâscă,
Ai lui Patentă,
Miţăle,
Petrică şi Cătălina lui Căşănete,
Ai lui Zgoidea,
Nătărău ăl bătrân...
Şi ăştia sunt.
- Ei,... Dar Nătărău parcă murise.
- Atunci nu fu el. Atunci mi se păru.
- Atunci ţi se păru.
Ori pe-ai lui Zăbic îi ziseşi?
Rău e când te lasă vederea.
Atunci cine-o fi fost?
- Acum n-o să fug după el.
- Şi unde se duc toţi?
- Unde să se ducă? Trec pe drum...
Să ştii tu că ăla o fi fost a lui Gâfotă.
Ori de-ai lui Sfoiag.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977) 86 de ani dela nașterea lui Marin Sorescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)