candid Stoica

candid Stoica

luni, 30 martie 2020

                                                     NOUL JAMES BOND

duminică, 29 martie 2020


Sileanu.                                                                                                                                                             Nu l-am cunoscut ca persoană particulară. I-am văzut o parte din spectacolele și filmele sale. L-am văzut chiar în spectacolul cu care a absolvit Institutul de Teatru: Ana Christi (piesa lui O Neil, asolvent în 1965 având ca profesor pe G. Dem. Loghin). Avea peste ceilalți  studenți și mai târziu peste ceilalți actori din colectivele unde a evoluat  un plus de maturitate și un glas profund care te învăluia  creind în jurul său un halou de adevăr și de mister.                                                               În viața particulară  era de o discreție aproape desăvârșită care creia  mirare, chiar stupoare. Nu se știa cu cine e căsătorit, dacă a avut iubiri ascuse sau afaceri și învârteli necurate. Nu a avut pagină de  Facebook și nici Blog cum este acum moda. Persoană rezervată nu făcea mare caz de personalitatea sa fiind de o modestie excesivă. Ar fi putut relua cu succes rolurile marelui actor George Calboraeanu dar ări el s-a ferit de ele sau viața l-a ferit de ele...Nu era vorbăreț, locvace, nu se lăuda cu performanțele artistice sale bahice sau în alte domenii.....Figura lui va rămâne multă vreme lipită de portretul celui mai sângeros domnitor român: Vlad Țepeș. Avea totuși un ”viciu”: picta! Se pare că pictura îi absorbea mai toate forțele creatoare făcându-l fericit. Dumnezeu să-l odihnească!


                                                 Ștefan Sileanu: Autoportret

vineri, 27 martie 2020

                         Ne- părăsit Costică Drăgănescu actorul solitar. Dumnezeu să-l odinească!
                                       Martie 2020. ARMATA PE STRĂZI ÎN BUCUREȘTI

joi, 26 martie 2020

                    IERI A MURIT ÎNTR-UN SPITAL PARIZIAN INFECTAT  CU CORONAVIRUS
        IERI 25 .03. 2020 A MURIT ÎNTR--UN SPITAL PARIZIAN INFECTAT CU CORONAVIRUS

joi, 19 martie 2020

Număr morți în lume între 1 ianuarie 2020 – 10 martie 2020: 
        3.310 – coronavirus
     85.925 – gripa sezonieră
   884.152 – fumat
   442.355 – alcool
    238.749 – accidente trafic
7.516.249 – avorturi.
 

sâmbătă, 14 martie 2020

                                                            CARMEN GALIN

Carmen Galin

De curând a plecat dintre noi o mare artistă care și-a adus aportul său artistic cu maximă generozitate și în teatru și în film arzând ca un filament incandescent. Era născută la Iași, a fost școlită de profesori temeinici, având colegi de promoție (1967) pe Irina MazanitisIlie Gheorghe, Sybilla  Oarcea, Eusebiu ȘtefănescuMitică PopescuCristina Stamate, .a debutat  cu mare succes pe scena  teatrului din Piatra Neamț și și-a continuat  realizările artistice  pe scenele teatrelor   Național din Cluj, Mic și Național din București dovedinnd un talent viguros  cu totul și cu totul deosebit uimind publicul prin performanțele sale, regizorii luptându-se din răsputeri să-i obțină colaborarea.                                                                                                                          De fapt plecase mai demult din atenția publicului, din 1996, în urma unui nefericit încident  cu directorul Teatrului Național, Fănuș Neagu, plecat și el în lumea umbrelor, dându-și demisia și retrăgându-se din viața artistică, refuzând orice colaborare trăind într-un cvasi anonimat, ocupându-se de acțiuni umanitare.                                                                                                                              A avut mai toate  darurirle date de cel de sus dar mai presus de ele vocația de dreptate și absolut. Dar nimeni n-ar fi bănuit că în spatele  unei fericiri personale bătea o inimă  tandră și fragilă. Nimeni n-a crezut  că se poate retrage în culmea succesului artistic și conjugal.                                           Și totuși a făcut-o! Am văzut-o cu ani în urmă, cu o jumate de secol în urmă  în spectacolul lui Andrei  Șerban  de la Piatra Neamț  cu Omul cel bun din Seciuan, am văzut-o și în ultimul ei spectacol  la Teatrul Național cu Steaua fără Nume de Mihail Sebastian în regia lui Alexa Visarion (1994)  admirându-i realizările  și bineînțeles i-am văzut  filmele  ei de mare succes...strălucind la nivelul înalt al distribuțiilor făcând în jurul ei un halo de adevăr artistic.  Carmen Galin era altfel  fără efort  un altfel tulburător de mare cu acea unicitate a creației care redă spectatorului satisfacția deplină.                                                                                                                    A mărturisit că nu a fost de multe ori o persoană agreabilă, dar cine poate fi perfect în lumea ambițiilor nemăsurate și că a chinuit mai mulții regizori cu exigențele ei pe unul dintre ei luându-l chiar de soț. A practicat desenul și pictura, a scris poezii și scenarii de film...Frumoasă, elegantă, inteligentă,  bine proporționată, suplă sveltă și armonioasă, cu un farmec feminin special, veselă și entuziastă, bună și câteodată și rea, sensibilă și capabilă de emoții zguduitoare, capabilă să farmece și să vrăjească pe orișicine așa va rămâme în memoria celor ce au cunoscut-o și au admirat-o. Nu împlinise 74 de ani!

luni, 9 martie 2020

Discuție despre corupție la 133.


La 133 se discută intens despre corupție.                                                            - Tu,  dacă ai fi ministru, senator sau director n-ai fura, l-am  întreb pe prietenul meu C. Turturică?                                                                                  - Nu, mi-a răspuns el vehement și sigur de sine, pentru că atunci când eram copil am furat de la un vecin un briceag și mama mea m-a obligat să îl duc înapoi și să-mi cer iertare pentru fapta mea propietarul briceagului și de atunci am învățat că nu e necesar să-mi însușesc bunuri prin înșelăciune.           - Dar șpagă, ai lua?                                                                                          - Da, recunosc, dacă mi s-ar da, am luat de multe ori...pentru că am observat că cei ce îmi dădeau șpagă le făcea plăcere lucru ăsta și doar nu eram nebun să stric plăcerea omului

sâmbătă, 7 martie 2020


Apropo de bâlbâiala șefei medicale  de la Timiș..                            Cu ani în urmă o distinsă colegă la un reciral de poezie s-a trezit spunând când i-a venit rândul:                                                           - Eu am să vă spun  nu o poezie ci  o proză...A fost odată o tânără care trăia într-un sat...scrisă de....nu, nu am să vă spun totuși o poezie... Mișu Șt. Popescu vrea să divorțeze lung prilej de vorbe și de ipoteze..ăă...nu, nu, nu totuși am să vă spun o proză ...o proză scrisă ...cu un bătrân care trăia ântr-un sat...nu, nu până la urmă că spun o poezie...Mișu Șt. Popescu vrea să divorțeze, lung prilej de vorbe și de ipoteze....nu , nu totuși am să spun..                        - E cazul să nu mai spui nimic, i-a zis Virgil Ogășanu  care urma să recite și el o poezie...

joi, 5 martie 2020


Resurcitarea unei glume vechi
Pe multitratul  profesor Șerban  Calan un emul al celebrului G. Palade l-am cunoscut  prin Iftimo. Stă  pe o străduță  din cartierul Floreasca  și se ocupă după ce a renunțat la activitatea științifică cu comercializarea vinului din podgoriile proprii redobândite după evenimentele din Dec 89.                    - L-a chemat  Palade la el  și a refuzat să se ducă, mi-a șoptit  Iftimo  care a fost de câteva ori la Palade scriind și o carte despre el.                                                                                                             L-am vizitat des pe prof. Calan  schimbând cu el amintiri, mărturisindu-mi că în tinerețe a cochetat cu actoria, că a cunoscut mulți oameni de teatru fiind prieten la cataramă cu Tudor Mușatescu și bineînțales  am schimbat anecdote despre autorul Titanicului Vals.                                                               Era tare simpatic dar era cam surd și trebuia să vorbesc mai tare, chiar să strig.                                 Ne-am  amuzat împreună amintindu-ne gluma cu mama lui Mușatescu pe care o întreba invariabil dacă l-a căutat  cunva Anton                                                                                                                       - Care Anton întreba mereu  bătrâna.                                                                                                            - Care ți-a turnat în fund beton îi răspundea invariabil Mușatescu...                                                Asta de mai multe ori până într-o zi  bătrâna i-a spus:                                                                            -Te-a căutat Anton.                                                                                                                                  - Care Anton, a întrebat-o  mirat Mușatescu                                                                                              - Care ți-a turnat în fund... ciment, i-a răspuns bătrâna.                                                                         Într- zi prof Calan mi-a  telefonat.:                                                                                                         - Alo, aici  profesor Calan, a țipat el în telefon                                                                                            - Care  Calan? Cel ce va turnat în fund  catran, l-am întrebat eu, vrând să refac instantaneu vechea glumă a lui Mușatescu...                                                                                                                            - Ha, ha e bună de tot, a zis el!                                                                                                           Dar peste o oră  mi-a telefonat rugându-mă- să-i  repet poanta  că a utat-o: Cum ai zis?  Calan care mi-a  umplut fundul cu...smoală? Parcă așa mi-ați spus?                                                                                         Fără comentarii....  

luni, 2 martie 2020

Cine mai trece pe drum

Al lui Fleţu,
Ai lui Fleaşcă,
lui Gârlă,
lui Tiugă,
Al lui Băşină,
Ionete-al lui Făsui,
Al lui Deşca,
Roncioaica,
Coadă a lui Ceapă,
Sandu lui Ciurel,
Tăgărâlă,
Ai lui Mitrofan,
Ai lui Modârlan,
Al băiatului Măriei lui Didu,
Traşcă,
Ai lui Corniţă,
Brânzanii,
Roască,
Ai lui Ghirea,
Ai lui Birău,
Delieştii,
Fata lui Dincă Gâscă,
Ai lui Patentă,
Miţăle,
Petrică şi Cătălina lui Căşănete,
Ai lui Zgoidea,
Nătărău ăl bătrân...
Şi ăştia sunt.
- Ei,... Dar Nătărău parcă murise.
- Atunci nu fu el. Atunci mi se păru.
- Atunci ţi se păru.
Ori pe-ai lui Zăbic îi ziseşi?
Rău e când te lasă vederea.
Atunci cine-o fi fost?
- Acum n-o să fug după el.
- Şi unde se duc toţi?
- Unde să se ducă? Trec pe drum...
Să ştii tu că ăla o fi fost a lui Gâfotă.
Ori de-ai lui Sfoiag.
poezie celebră de  din La lilieci, Cartea a doua (1977) 86 de ani  dela nașterea lui Marin Sorescu