Opoziția a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întuneric ea stă la pândă    ascuțindu-și gherele așteptând momentul oportun  pentru poftele ei antinaționale. (I. L. Caragiale: Conu Leonida....)

La ”muncă” la o lansare de carte între două frumuseți

la Gaudeamus 23 11. 2019 , la luncă la lansare de carte

Clubul Dramaturgilor          Dramaturgi  goniți

Marți  27 Noembrie 2019  ora 17

La Teatrul de Comedie sala nouă

Lectura piesei:

Vieve la Danse                         de Edith Negulici

Își vor da concursul actorii: Lamia Beligan, Dorin Andone, Liviu Lucaci, Meda Victor, Alexandra Fasola, Mihai Nitu.

Regizor: Marcel Țop                                           Moderator: Candid Stoica

Invitați:Dinu Grigorescu, Marilena Dumitrescu, Denis Dinulescu. Sebastian Ungureanu, I. Bogdan Marin, Marilena Caragiaur, Florentina Tănase, Sonia Neagu, Violeta Berbiuc, Pușa Lipan, Argentina Filip.

                                   Discuții Libere

                                 

O moarte într-un spital                                                                       Nu trăim vremuri nu prea bune. Teatrul românesc e iarăși în suferință.. Ne mor valorile. Încă un creator al teatrului ne-a părăsit acum câtva timp. Devenim din ce în ce mai săraci de personalități: Monica Ghiuță, Ilinca Tomoroveanu, Damian Crâșmaru, Florina Cercel, Cătălina Buzoianu... O falangă de mari artiști care s-au stins doar în câteva luni.

Ne părăsesc, se duc... spre alte zări. Mai zilele trecute a plecat brusc, neașteptat și imprevizibil în plină forță creatoare regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”. Ducu, cum  a fost alintat de mama sa ‒ frumoasa și modesta dansatoare-actriță  Consuela Roșu ‒ și de tatăl său, marele actor, Iurie Darie.  Provenit dintr-o interetnicitate fericită, a trăit, a copilărit în teatru, cum s-ar spune... a mâncat teatru pe pâine, văzând spectacolele marilor regizori de la Teatrul de Comedie David Esrig și Lucian Giurchescu, înconjurat de marii artiști ai scenei care au avut asupra ființei lui o imensă înrâurire.                                                                  A murit într-un spital!!                                                                                                                               Desigur era grav bolnav. Dar a murit într-un spital! Un paradox!

A fost discipolul regizorului Dinu Cernescu, apoi și-a făcut ucenicia la Teatrul din Oradea, realizând pe cont proprii două spectacole care l-au anunțat a fi unul din cei mai interesanți regizori al generației sale (Amadeus de P. Shaffer și Jolly Joker de Tudor Popescu)  după care „s-a dezvoltat” ‒ firesc, ca artist ‒ în millocul colectivului Teatrului de Comedie,  spectacolele pe care le-a regizat (Iluzia Comică de J. P. Corneille și Legături Primejdioase  de Christopher Hampton după Chalderos Laclos)  se remarcau printr-un limbaj teatral modern, original mult deosebit de al colegilor lui de generație....                                                                                            A evadat din trupa care l-a promovat ca un mare tânăr regizor după un conflict destul de cotroversat cu conducerea teatrului de atunci spre Teatrul Bulandra unde a realizat alte spectacole interesante (Trei surori de A. P. Cehov, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Povestea unui necunoscut, după Dostoevski, etc) Dar ce creator n-a avut conflicte?  (De exemplu, plecarea intepestivă prin demisie a lui C. Nottara de la Teatrul Național în timpul directoratului lui I. L. Caragiale)

Am trăit lângă el confirmarea internațională a excepționalelor sale calități artistice, cu spectacolul Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare, (realizat cu actorii Teatrului de Comedie) în turneu, la festivalurile de teatru din Anglia (Londra, Sheffield, Cambridge, Oxford), Toronto, Caracas, Bogota, Istambul unde a fost invitat, recompensat ulterior pentru merite artistice deosebite  Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, distincţie acordată de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, Ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler şi Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofițer și nu în ultimul rând Preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa.                                                                                            Numit la 43 de ani directorul unui important teatru din Capitală care mai îmainte avusese doi directori vestiți, (L S. Bulandra și Liviu Ciulei), a reușit alături de spectacolele realizate  de el, să adune dar mai ales să statonicească în jurul său destule energii,  destule personalități de mare valoare pentru a duce mai departe această glorioasă corabie a teatrului românesc.                                         Din 2002 când a fost numit director a reușit să aducă  alături de el în teatrul respectiv  personalități marcante al regiei internaționale ca Andrei Șerban, Iuri Kordonski, Elie Malka  care au realizar excelente spectacole făcând din Teatrul Bulandra un teatru European în adevăratul înțeles al cuvântului...

Avea puterea să treacă peste orgoliul personal al regizorului. redescoperind că unul din marile secrete ale teatrului e... actorul și  că în teatru foarte important, poate primordial e textul autorului, dar n-a avut totuși șansa să descopere un dramaturg român autentic, neavând flerul și poate și curajul la capitolul ăsta unde atâția alți directori au excelat.

L-am cunoscut ca adolescent, făcând figurație în spectacole alături de părinții săi și deși am contribuit mai târziu un pic la aducerea lui la Teatrul de Comedie, n-am avut ulterior relații de colaborare cu el, refuzându-mi în calitate de director piesele mele pe motive destul de  ciudate, asta însă neștirbindu-mi cu nimic aprecierile mele, în cronicile pe care le-am scris, despre activitatea sa sau a teatrului pe care-l conducea, care de multe ori, ca să spunem adevărul acum la sfârșit de partidă...schiopăta. Dar oare ce director de teatru nu a greșit vreodată? S-a mai întâmplat și la case mai mari... Se spune că C. Tănase a trecut pe lângă Maria Tănase...fluerând... iar  Andre Gide,  a refuzat să publice cartea lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, carte care ulterior a devenit unul dintre cele mai citite romane. Extrapolând am putea glosa că  a murit la locul de muncă  întocmai ca  eroii preamăriți de literatura comunistă sau mult mai aproape de adevăr ca un erou modern pasionat în exces de arta sa, care s-a autodistrus.                                                                                                                        Exagerând un pic se poate spune că Ducu Darie, într-un fel și-a pregătit ieșirea din scenă regizând (timp de un an jumate) spectacolul cu Coriolan care nu este numai apogeul carierei sale ci prin tot arsenalul de care îl dezvoltă, prin creațiile care au loc în acest spectacol mamut, care poate fi considerat un  moment important în istoria teatrului românesc.                                                            Se mai poate spune că Alexandru  Darie a murit în plină apoteoză creatoare.

19. 09. 2019                                                                              Candid Stoica

IN PIAȚA VICTORIEI

Dialog la emisiunea Bună România 

Radu Buzoianu: Să ne întoarcem la d-na Viorica Dăncilă
Răzvan Zamfir: Întoarce-te repede că nu știu dacă mâine o mai găsești !

O excelentă carte de pamflete. Am citit-o cu mare plăcere. Sunt în ea două mici capodopere ale genului, articolele despre fostul crainic al Televiziunii Române, Corneliu Roșianu și Tudor Barbu, realizatorul emisiunii Se întâmplă acum de la canalul B1 (Falsificând cu zâmbetul pe buze și Țâfnă și insulte)

Câteva mii de persoane au participat, sâmbătă seară, la un protest început în Piaţa Victoriei și organizat de patru asociaţii civice, sub titlul „Pentru Alexandra. Împotriva unui stat nepăsător!”. Sunt foarte mulți tineri, foarte multe familii cu copii mici, care au adus flori, candele și steaguri și au pornit apoi din Piața Victoriei în marș către Ministerul de Interne. Aici și-au strigat nemulțumirea față de autorități și au ținut un moment de reculegere în memoria curajoasei Alexandra Măceșanu, victima bâlbei autorităților și a neputinței statului. Acțiuni de solidaritate au fost și în orașe de provincie precum Iași sau Cluj.

Mircea Morariu Micul Napoleon de la Cultură
Nu ştiu câte parale face ca matematician sau, mă rog, în calitate de profesor universitar dr. de Matematică, dl. Valer Daniel Breaz. Dar ca ministru al Culturii s-a dovedit încă de la preluarea mandatului un impostor sadea.

România, ţara extremelor: 1,5 milioane de pensionari trăiesc în sărăcie lucie. Alţi 9.677 se lăfăie în lux

Cu adâncă durere, colegii din Teatrul Național din București se despart astăzi de marele actor și om de teatru Damian Crâșmaru (1931 - 2019). Un actor cu o forță deosebită, cu o prezență impunătoare și cu un talent șlefuit de mari nume ale scenei, precum George Timică și Ion Finteșteanu.

Bună parte din nemulțumirile celor de la Teatrul Național, rostite cu mare perdea, cu mare frică pentru că i s-a dus vestea d-lui Caramitru că este ranchiunos și răzbunător, se referă la acțiunile managerului Caramitru a  cărui principală grijă sunt câștigurile lui și ale familiei sale. Sunt, însă, voci care vorbesc despre multe alte neregularități care se fac la adăpostul legii bunului plac instaurată de directorul  Caramitru și mai ales de dezinteresul față de dramaturgia națională, promovând numai o literatură dramatică  slabă și autori de mâna a doua.Este de notorietate scrisoarea deschisă publicată de dramaturgul C. Turturică ce critică vehement, sever politica repertorială a directorului I. Caramitru

”Domnul Caramitru, pe fiecare spectacol regizat sau în care joacă, ia 10% din încasări. Iar în 2018 din 120 de spectacole jucate la Sala Mare, 66 sunt regizate sau/și jucate de domnul Ion Caramitru, în condițiile în care regizează foarte mult, el fiind – a și spus – în materie de regie mai puțin performant. Facem doar comedii, dar e total dezechilibrat, iar spectacolele importante ale teatrului, care au fost finanțate cu vreo 200.000 de euro pe bucată, se joacă foarte puțin – Regele Lear, Romeo și Julieta, Livada de vișini, No Man’s Land (Mihai Călin la Digi 24…)

La meetigul PNL din 18 Mai 2019

lA MEETINGUL PNL 18. MAI 2019

Valentin Plătăreanu,  un actor din diaspora

Era fiu de medic. Pe lângă asta avea în el o distincție  aristrocratică care i-a adus multe neajunsuri într-o anumită perioadă ale vieții. Deasemenea avea o poftă de muncă și de realizări cum puțini omeni o au. Și peste toate astea se așeza o modestie greu de înțeles pentru foarte mulți ajunși în posturi de conducere.  Deși era ginere de general de armată, plecase  (fugise)  din țară cu fiica și soția în 1987. stabilindu-se la Berlin. Era în momentul plecării director adjunct la Teatrul Național din București. Ajunsese acolo după o prodigioasă carieră la Teatrul de Comedie, la Televiziunea Română și jucând în numeroase filme.       În 2006 s-a întors în țară să filmeze în cooproducția româno – franceză  - elvețiană Offset, produsă de Cristian Mungiu, ăn care juca și fiica sa.            Atunci l-am revăzut și i-am luat un interviu...la sediul UNITER unde l-am găsit înainte de o filmare.         Întâlnirea a debutat cam rece, fără efuziuni. Cu timpul  s-a mai încălzit. Dar discuția a început abrupt…                                                                                                                                                        - Nu vreau să discutăm politică, m-a averizat de la început…Aici după revoluție toți v-ați împărțit în două: comuniști și revolutionari și cei care au fost comuniști…                                                               - Ca și tine…                                                                                                                                               - Da ca și mine care am fost, ca să zic așa,  un comunist de fațadă, că așa au fost vremurile…nu se prea putea altfel…dar  majoritatea celor ce au fost membrii de partid au devenit deodată, peste noapte,  anti comuniști crânceni, chiar colegi de ai nostri…Caramitru, Rebengiuc…                                - Eu  doar vreau să-ți spun că arăți  neschimbat ca atunci când ne-am văzut ultima oară în fața avizierului Teatrului de Comedie anunțându-mă discret că vei pleca director adjunct la Teatrul Național, sunt peste 25 de ani…și să te felicit  pentru cariera fiicei tale, Alexandra Lara pentru frumusețea ei și mai ales pentru talentul ei…și pentru cariera international pe care o are…e una din actrițele europene de marcă…                                                                                                                    - Mulțumesc, eşti drăguț…I-ai văzut filmele?                                                                                           - Da, cel în care joacă rolul ultimei secretare a lui Hitler, Untergang, pe un CD.  pe calculator…         - Folosești calculatorul?                                                                                                                           - Da, ce te miri?                                                                                                                                                  - De când am venit mă tot mir într-una de ce văd…Octavian Paler și Brucan anti communiști…Te apucă râsul…cine dintre noi și-ar fi putut închipui vrodată  că doi comuniști de marcă, ziariști la organul partidului, Scânteia și mari directori, care tăiau și spânzurau în Televiziunea Romană, vor devenii anti comuniști? Am auzit că alerga lumea să ajungă la timp la televizor să vadă Profeții despre trecut a lui Brucan…Sau tu, care ai aproape aceiaași vârstă ca mine, 70 de ani, să  ai răbdare să înveți să folosești calculatorul? Minuni!  N-am vorbit cu nimeni,  de când am sosit, doar  cu Mișu Fotino la telefon, care mi-a spus nu știu dacă e adevărat că ăăă…ai scris un jurnal…și că…ăăă..   cauți un editor…probabil  ai scris și despre mine…                                                                                  - Am scris pagini întregi…                                                                                                                          - Probabil m-ai încondeiat bine…                                                                                                            - Da, erai un coleg pe care-l simpatizam…deși tu erai cam…protocolar  cu mine…am scris cum numai datorită ție s-a pus în scenă la Teatrul de Comedie Concurs de frumusețe…o piesă aproape anticomunistă, nu te-ai speriat ce se spunea în ea și mai ales de  aluziile  teribile din piesă…tu l-ai ales pe Alexandru Tocilescu  ca regizor, tu nu te-ai speriat când Tocilescu a cerut pe scenă o piscină care să aibă apă în ea, lucru nemaiântâlnit până atunci pe scena unui teatru și ai comandat-o….și…cu tine alături am trecut prin atâtea vizionări până când nu s-au lăsat și până la urmă au interzis, la un moment dat, spectacolul care se bucura de un mare success.                                                                       - Amintiri dragul meu, amintiri…a unor oameni trecuți de prima tinerețe…da, ne-am luptat și noi cu puținele noastre posibilități de care dispuneam cu regimul comunist…care numai comunist nu era…Acolo de unde vin acum n-ai timp pentru amintiri, totul se mișcă rapid și dacă nu eşti treaz  la timp pierzi trenul cum se zice…E o societate care merge cu viteză maximă spre un țel care înspăimântă pe mulți oameni…ce să-ți spun că după ce am ajuns acolo am dat cu capul de mari greutăți pe care nu mi le-am putut închipui…m-am chinuit mult până când am reușit cu un colaborator apropiat să deschidem școala asta de actorie de la Charlottenburg…Dacă ți-ași spune că a uneori am fost nevoit să șterg podelele, nu mai crede…am suferit mult  in cauza rupturii  de țară, de voi, de prieteni, de teatru…de unii cum a fost Cornel Popa, Fane Tapalagă  sau Mircea Șeptilici  nu i-am mai văzut niciodată. Cu alți ca maestrul Beligan  am vorbit deseori la telefon  mai ales după revoluție, doamne cum am mai tremurat atunci, în zilele alea fierbinți de Decembrie și eu și Doina, soția mea, ai cunoscut-o…pentru viața socrilor care, știi doar, stăteau în Dorobanți  pe lângă televiziune…ce să-ți mai spun… sunt foarte ocupat, am atâtea proiecte, nu vreau mă laud…                 - Nici când erai în țară nu-ți plăcea să lâncezești…lucrai intens la televiziune…Mircea Șeptilici te poreclise neobositul Costăchel, la fel ca pe un personaj a lui Negruzzi…                                              - Da, e adevărat, nu-mi plăcea să stau, aveam ințiative, idei…am lucrat mult la Tv…odată cu Cornel Popa am realizat chiar o piesă foarte grea, Cadravul viu, a lui Tolstoi…, și pe tine te-am luat în câteva spectacole, dacă îmi amintesc bine de unul, într-o piesă de Gogol, Jucătorii…ce să mai vorbim …tempi pasati…și nici cu sănătatea nu prea o duc bine…                                                                           - Arăți excelent..                                                                                                                                           - Doar arăt…nu se vede ce-i înăuntru…sunt destul de…coclit…am venit la filmul ăsta mai mult ca să să fiu lângă fiica mea Alexandra, e un rol mic,   nu-mi face probleme,  care totuși îmi cere să fiu în picioare în fața camerei de luat vederi…                                                                                                   Am băut împreună o ceașcă de cafea (el decofeinizată), ne-am zâmbit de multe ori amabil  dar la un moment dat a trebuit ca el să meargă la cadru…să filmeze…Am mai stat și l-am privit, filma o scenă fără vorbe, și parcă îmi revedeam cu ochii minții, pentru câteva clipe, tinerețea mea….      În final mi-a promis că îmi v-a trimite un CD cu filmul respectiv…și am plecat.    Mi-am amintit de  paginile transcrise după reportofon de curând (după 13 ani) când am primit pe un e-mail o fotografie de a lui împreună cu fiica sa alături cu știrea că ne-a parasit plecând spre alte sfere.                                                                                                                                                                                   Luna  trecută când a plecat dintre noi nu  împlinise 84 de ani..

25. 04. 2019.                                                                                Candid 

                           15. Ianuarie 2019 catedrala Notre Dame în flăcări. Dacă e posibil așa ceva!!!!...

A plecat dintre cei vii marele regizor Radu Penciulescu. Dumnezeu să-l odihnească!. L-am cunoscut, am lucrat cu el. Pot spune că a fost un mare om de teatru

Canalul Tv. Realitatea a intrat în Insolvență...

Premiile Oscar 2019

Cel mai bun film: "Green Book"

Cel mai bun regizor: Alfonso Cuaron ("Roma")

Cel mai bun actor în rol principal: Rami Malek ("Bohemian Rhapsody")

Cea mai bună actriţă în rol principal: Olivia Colman ("The Favourite")

Cel mai bun actor în rol secundar: Mahershala Ali ("Green Book")

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Regina King ("If Beale Street Could Talk")

Cel mai bun film străin: "Roma"

Pentru pensii speciale aveţi bani, pentru clientela politică aveţi bani. Pentru cele 27 ministere şi peste 150 secretari de stat aveţi bani, pentru amante, nepotisme. Distrugeţi ţara. Daţi-vă demisia!”, i-a spus deputatul Robert Sighiartău (PNL)  lui Dragnea