marți, 26 noiembrie 2019
luni, 18 noiembrie 2019
Clubul Dramaturgilor
Dramaturgi goniți
Marți 27 Noembrie 2019 ora 17
La Teatrul de Comedie sala nouă
Lectura piesei:
Vieve la
Danse de Edith Negulici
Își vor da concursul actorii: Lamia Beligan, Dorin Andone, Liviu Lucaci, Meda Victor,
Alexandra Fasola, Mihai Nitu.
Regizor: Marcel Țop Moderator: Candid Stoica
Invitați:Dinu Grigorescu, Marilena Dumitrescu,
Denis Dinulescu. Sebastian Ungureanu, I. Bogdan Marin, Marilena Caragiaur,
Florentina Tănase, Sonia Neagu, Violeta Berbiuc, Pușa Lipan, Argentina Filip.
Discuții Libere
miercuri, 6 noiembrie 2019
O
moarte într-un spital Nu trăim vremuri nu prea bune. Teatrul românesc e iarăși în
suferință.. Ne mor valorile. Încă un creator al teatrului ne-a părăsit acum
câtva timp. Devenim din ce în ce mai săraci de personalități: Monica Ghiuță,
Ilinca Tomoroveanu, Damian Crâșmaru, Florina Cercel, Cătălina Buzoianu... O
falangă de mari artiști care s-au stins doar în câteva luni.
Ne părăsesc, se duc... spre
alte zări. Mai zilele trecute a plecat brusc, neașteptat și imprevizibil în
plină forță creatoare regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului „Lucia
Sturdza-Bulandra”. Ducu, cum a fost
alintat de mama sa ‒ frumoasa și modesta dansatoare-actriță Consuela Roșu ‒ și de tatăl său, marele actor,
Iurie Darie. Provenit dintr-o
interetnicitate fericită, a trăit, a copilărit în teatru, cum s-ar spune... a
mâncat teatru pe pâine, văzând spectacolele marilor regizori de la Teatrul de
Comedie David Esrig și Lucian Giurchescu, înconjurat de marii artiști ai scenei
care au avut asupra ființei lui o imensă înrâurire.
A murit într-un spital!!
Desigur
era grav bolnav. Dar a murit într-un spital! Un paradox!
A fost discipolul regizorului
Dinu Cernescu, apoi și-a făcut ucenicia la Teatrul din Oradea, realizând pe
cont proprii două spectacole care l-au anunțat a fi unul din cei mai
interesanți regizori al generației sale (Amadeus de P. Shaffer și Jolly Joker
de Tudor Popescu) după care „s-a
dezvoltat” ‒ firesc, ca artist ‒ în millocul colectivului Teatrului de Comedie,
spectacolele pe care le-a regizat (Iluzia
Comică de J. P. Corneille și Legături Primejdioase de Christopher Hampton după Chalderos Laclos) se remarcau printr-un limbaj teatral modern,
original mult deosebit de al colegilor lui de generație.... A evadat din trupa care l-a promovat
ca un mare tânăr regizor după un conflict destul de cotroversat cu conducerea
teatrului de atunci spre Teatrul Bulandra unde a realizat alte spectacole
interesante (Trei surori de A. P. Cehov, Iulius
Cezar de W. Shakespeare, Povestea unui necunoscut, după Dostoevski, etc) Dar
ce creator n-a avut conflicte? (De
exemplu, plecarea intepestivă prin demisie a lui C. Nottara de la Teatrul Național
în timpul directoratului lui I. L. Caragiale)
Am trăit lângă
el confirmarea internațională a excepționalelor sale calități artistice, cu
spectacolul Visul unei nopți de vară
de W. Shakespeare, (realizat cu actorii Teatrului de Comedie) în turneu, la
festivalurile de teatru din Anglia (Londra, Sheffield, Cambridge, Oxford),
Toronto, Caracas, Bogota, Istambul unde a fost invitat, recompensat ulterior pentru merite artistice deosebite Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor,
distincţie acordată de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, Ordinul
Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler şi Ordinul Naţional Serviciul
Credincios în grad de Ofițer și nu în ultimul rând Preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa. Numit la 43 de ani
directorul unui important teatru din Capitală care mai îmainte avusese doi
directori vestiți, (L S. Bulandra și Liviu Ciulei), a reușit alături de
spectacolele realizate de el, să adune
dar mai ales să statonicească în jurul său destule energii, destule personalități de mare valoare pentru a
duce mai departe această glorioasă corabie a teatrului românesc. Din 2002 când a fost numit director a reușit
să aducă alături de el în teatrul
respectiv personalități marcante al
regiei internaționale ca Andrei Șerban, Iuri Kordonski, Elie Malka care au realizar excelente spectacole făcând
din Teatrul Bulandra un teatru European în adevăratul înțeles al cuvântului...
Avea puterea să treacă
peste orgoliul personal al regizorului. redescoperind că unul
din marile secrete ale teatrului e... actorul și că în teatru foarte important, poate
primordial e textul autorului, dar n-a avut totuși șansa să descopere un dramaturg român
autentic, neavând flerul și poate și curajul la capitolul ăsta unde atâția alți
directori au excelat.
L-am cunoscut ca
adolescent, făcând figurație în spectacole alături de părinții săi și deși am
contribuit mai târziu un pic la aducerea lui la Teatrul de Comedie, n-am avut
ulterior relații de colaborare cu el, refuzându-mi în calitate de director
piesele mele pe motive destul de ciudate,
asta însă neștirbindu-mi cu nimic aprecierile mele, în cronicile pe care le-am
scris, despre activitatea sa sau a teatrului pe care-l conducea, care de multe
ori, ca să spunem adevărul acum la sfârșit de partidă...schiopăta. Dar oare ce
director de teatru nu a greșit vreodată? S-a mai întâmplat și la case mai
mari... Se spune că C. Tănase a trecut pe lângă Maria Tănase...fluerând... iar Andre Gide, a refuzat să publice cartea lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, carte care
ulterior a devenit unul dintre cele mai citite romane. Extrapolând am putea
glosa că a murit la locul de muncă întocmai ca eroii preamăriți de literatura comunistă sau mult
mai aproape de adevăr ca un erou modern pasionat în exces de arta sa, care s-a
autodistrus. Exagerând un pic se poate spune că Ducu Darie,
într-un fel și-a pregătit ieșirea din scenă regizând (timp de un an jumate)
spectacolul cu Coriolan care nu este
numai apogeul carierei sale ci prin tot arsenalul de care îl dezvoltă, prin
creațiile care au loc în acest spectacol mamut, care poate fi considerat un moment important în istoria teatrului
românesc. Se mai poate spune că Alexandru Darie a murit în plină apoteoză creatoare.
19. 09. 2019 Candid
Stoica
sâmbătă, 5 octombrie 2019
duminică, 15 septembrie 2019
O excelentă carte de pamflete. Am citit-o cu mare plăcere. Sunt în ea două mici capodopere ale genului, articolele despre fostul crainic al Televiziunii Române, Corneliu Roșianu și Tudor Barbu, realizatorul emisiunii Se întâmplă acum de la canalul B1 (Falsificând cu zâmbetul pe buze și Țâfnă și insulte)
duminică, 28 iulie 2019
Câteva mii de persoane au participat, sâmbătă seară, la un protest început în Piaţa Victoriei și organizat de patru asociaţii civice, sub titlul „Pentru Alexandra. Împotriva unui stat nepăsător!”. Sunt foarte mulți tineri, foarte multe familii cu copii mici, care au adus flori, candele și steaguri și au pornit apoi din Piața Victoriei în marș către Ministerul de Interne. Aici și-au strigat nemulțumirea față de autorități și au ținut un moment de reculegere în memoria curajoasei Alexandra Măceșanu, victima bâlbei autorităților și a neputinței statului. Acțiuni de solidaritate au fost și în orașe de provincie precum Iași sau Cluj.
sâmbătă, 27 iulie 2019
luni, 15 iulie 2019
joi, 11 iulie 2019
vineri, 5 iulie 2019
Bună parte din nemulțumirile celor de la Teatrul Național, rostite cu mare perdea, cu mare frică pentru că i s-a dus vestea d-lui Caramitru că este ranchiunos și răzbunător, se referă la acțiunile managerului Caramitru a cărui principală grijă sunt câștigurile lui și ale familiei sale. Sunt, însă, voci care vorbesc despre multe alte neregularități care se fac la adăpostul legii bunului plac instaurată de directorul Caramitru și mai ales de dezinteresul față de dramaturgia națională, promovând numai o literatură dramatică slabă și autori de mâna a doua.Este de notorietate scrisoarea deschisă publicată de dramaturgul C. Turturică ce critică vehement, sever politica repertorială a directorului I. Caramitru
vineri, 28 iunie 2019
”Domnul Caramitru, pe fiecare spectacol regizat sau în care joacă, ia 10% din încasări. Iar în 2018 din 120 de spectacole jucate la Sala Mare, 66 sunt regizate sau/și jucate de domnul Ion Caramitru, în condițiile în care regizează foarte mult, el fiind – a și spus – în materie de regie mai puțin performant. Facem doar comedii, dar e total dezechilibrat, iar spectacolele importante ale teatrului, care au fost finanțate cu vreo 200.000 de euro pe bucată, se joacă foarte puțin – Regele Lear, Romeo și Julieta, Livada de vișini, No Man’s Land (Mihai Călin la Digi 24…)
joi, 16 mai 2019
Valentin Plătăreanu, un actor din diaspora
Era fiu de medic. Pe lângă asta avea în el o distincție aristrocratică care i-a adus multe neajunsuri
într-o anumită perioadă ale vieții. Deasemenea avea o poftă de muncă și de
realizări cum puțini omeni o au. Și peste toate astea se așeza o modestie greu
de înțeles pentru foarte mulți ajunși în posturi de conducere. Deși era ginere de general de armată, plecase (fugise)
din țară cu fiica și soția în 1987. stabilindu-se la Berlin. Era în
momentul plecării director adjunct la Teatrul Național din București. Ajunsese
acolo după o prodigioasă carieră la Teatrul de Comedie, la Televiziunea Română
și jucând în numeroase filme. În
2006 s-a întors în țară să filmeze în cooproducția româno – franceză - elvețiană Offset, produsă de Cristian Mungiu, ăn care juca și fiica sa. Atunci l-am revăzut și i-am luat un
interviu...la sediul UNITER unde l-am găsit înainte
de o filmare. Întâlnirea a debutat cam rece, fără efuziuni.
Cu timpul s-a mai încălzit. Dar discuția
a început abrupt…
- Nu vreau să discutăm politică, m-a averizat
de la început…Aici după revoluție toți v-ați împărțit în două: comuniști și
revolutionari și cei care au fost comuniști… - Ca și tine… -
Da ca și mine care am fost, ca să zic așa, un comunist de fațadă, că așa au fost
vremurile…nu se prea putea altfel…dar majoritatea celor ce au fost membrii de partid
au devenit deodată, peste noapte, anti
comuniști crânceni, chiar colegi de ai nostri…Caramitru, Rebengiuc… - Eu doar vreau să-ți spun că arăți neschimbat ca atunci când ne-am văzut ultima
oară în fața avizierului Teatrului de Comedie anunțându-mă discret că vei pleca
director adjunct la Teatrul Național, sunt peste 25 de ani…și să te felicit pentru cariera fiicei tale, Alexandra Lara
pentru frumusețea ei și mai ales pentru talentul ei…și pentru cariera
international pe care o are…e una din actrițele europene de marcă… - Mulțumesc, eşti
drăguț…I-ai văzut filmele? -
Da, cel în care joacă rolul ultimei secretare a lui Hitler, Untergang, pe un CD. pe calculator… - Folosești calculatorul? -
Da, ce te miri? - De când am venit mă tot mir
într-una de ce văd…Octavian Paler și Brucan anti communiști…Te apucă râsul…cine
dintre noi și-ar fi putut închipui vrodată că doi comuniști de marcă, ziariști la organul
partidului, Scânteia și mari
directori, care tăiau și spânzurau în Televiziunea Romană, vor devenii anti
comuniști? Am auzit că alerga lumea să ajungă la timp la televizor să vadă Profeții despre trecut a lui Brucan…Sau
tu, care ai aproape aceiaași vârstă ca mine, 70 de ani, să ai răbdare să înveți să folosești
calculatorul? Minuni! N-am vorbit cu
nimeni, de când am sosit, doar cu Mișu Fotino la telefon, care mi-a spus nu
știu dacă e adevărat că ăăă…ai scris un jurnal…și că…ăăă.. cauți un editor…probabil ai scris și despre mine… -
Am scris pagini întregi… -
Probabil m-ai încondeiat bine… - Da,
erai un coleg pe care-l simpatizam…deși tu erai cam…protocolar cu mine…am scris cum numai datorită ție s-a
pus în scenă la Teatrul de Comedie Concurs
de frumusețe…o piesă aproape anticomunistă, nu te-ai speriat ce se spunea în
ea și mai ales de aluziile teribile din piesă…tu l-ai ales pe Alexandru Tocilescu ca regizor, tu nu te-ai speriat când Tocilescu
a cerut pe scenă o piscină care să aibă apă în ea, lucru nemaiântâlnit până
atunci pe scena unui teatru și ai comandat-o….și…cu tine alături am trecut prin
atâtea vizionări până când nu s-au lăsat și până la urmă au interzis, la un
moment dat, spectacolul care se bucura de un mare success. - Amintiri dragul meu, amintiri…a unor oameni trecuți de prima tinerețe…da,
ne-am luptat și noi cu puținele noastre posibilități de care dispuneam cu
regimul comunist…care numai comunist nu era…Acolo de unde vin acum n-ai timp
pentru amintiri, totul se mișcă rapid și dacă nu eşti treaz la timp pierzi trenul cum se zice…E o
societate care merge cu viteză maximă spre un țel care înspăimântă pe mulți
oameni…ce să-ți spun că după ce am ajuns acolo am dat cu capul de mari greutăți
pe care nu mi le-am putut închipui…m-am chinuit mult până când am reușit cu un
colaborator apropiat să deschidem școala asta de actorie de la Charlottenburg…Dacă
ți-ași spune că a uneori am fost nevoit să șterg podelele, nu mai crede…am
suferit mult in cauza rupturii de țară, de voi, de prieteni, de teatru…de
unii cum a fost Cornel Popa, Fane Tapalagă
sau Mircea Șeptilici nu i-am mai
văzut niciodată. Cu alți ca maestrul Beligan
am vorbit deseori la telefon mai
ales după revoluție, doamne cum am mai tremurat atunci, în zilele alea
fierbinți de Decembrie și eu și Doina, soția mea, ai cunoscut-o…pentru viața
socrilor care, știi doar, stăteau în Dorobanți
pe lângă televiziune…ce să-ți mai spun… sunt foarte ocupat, am atâtea
proiecte, nu vreau mă laud… - Nici când erai în țară nu-ți plăcea să lâncezești…lucrai intens la
televiziune…Mircea Șeptilici te poreclise neobositul Costăchel, la fel ca pe un
personaj a lui Negruzzi… - Da, e adevărat, nu-mi plăcea să stau, aveam
ințiative, idei…am lucrat mult la Tv…odată cu Cornel Popa am realizat chiar o
piesă foarte grea, Cadravul viu, a
lui Tolstoi…, și pe tine te-am luat în câteva spectacole, dacă îmi amintesc
bine de unul, într-o piesă de Gogol, Jucătorii…ce
să mai vorbim …tempi pasati…și nici cu sănătatea nu prea o duc bine… -
Arăți excelent.. -
Doar arăt…nu se vede ce-i înăuntru…sunt destul de…coclit…am venit la filmul
ăsta mai mult ca să să fiu lângă fiica mea Alexandra, e un rol mic, nu-mi face probleme, care totuși îmi cere să fiu în picioare în
fața camerei de luat vederi… Am băut împreună o ceașcă de cafea (el decofeinizată), ne-am zâmbit de
multe ori amabil dar la un moment dat a
trebuit ca el să meargă la cadru…să filmeze…Am mai stat și l-am privit, filma o
scenă fără vorbe, și parcă îmi revedeam cu ochii minții, pentru câteva clipe,
tinerețea mea…. În
final mi-a promis că îmi v-a trimite un CD cu filmul respectiv…și am plecat. Mi-am amintit
de paginile transcrise după reportofon de
curând (după 13 ani) când am primit pe un e-mail o fotografie de a lui împreună
cu fiica sa alături cu știrea că ne-a parasit plecând spre alte sfere. Luna trecută când
a plecat dintre noi nu împlinise 84 de
ani..
joi, 4 aprilie 2019
vineri, 1 martie 2019
Premiile Oscar 2019
Cel mai bun film: "Green Book"
Cel mai bun regizor: Alfonso Cuaron ("Roma")
Cel mai bun actor în rol principal: Rami Malek ("Bohemian Rhapsody")
Cea mai bună actriţă în rol principal: Olivia Colman ("The Favourite")
Cel mai bun actor în rol secundar: Mahershala Ali ("Green Book")
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Regina King ("If Beale Street Could Talk")
Cel mai bun film străin: "Roma"
Cel mai bun regizor: Alfonso Cuaron ("Roma")
Cel mai bun actor în rol principal: Rami Malek ("Bohemian Rhapsody")
Cea mai bună actriţă în rol principal: Olivia Colman ("The Favourite")
Cel mai bun actor în rol secundar: Mahershala Ali ("Green Book")
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Regina King ("If Beale Street Could Talk")
Cel mai bun film străin: "Roma"
marți, 19 februarie 2019
marți, 12 februarie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)