candid Stoica

candid Stoica

duminică, 18 decembrie 2011

O seară de ajun de Crăciun cu Amza Pellea


Ajun de Crăciun cu Amza Pellea

 Era în seara de ajun de Crăciun a anului 1982.  Spectacolul cu Procesul de Suhovo Kobâlin, unde Amza Pelea juca rolul principal se terminase.  În timp ce ne duceam la cabine i-am amintit lui Amza că-mi promisese  un interviu.
- Vin-o la mine la cabină  mai târziu să-l… săvârșim.
- Nu-ți e greu după spectacolul asta atât de tensionat la finalul căruia mori, l-am întrebat peste zece minute când am intrat la el în cabină?
- Oboseala nu e de acu. Vine  de când ca un căpiet ce sunt mă aruncai în vârtejul ăsta al vieții și de atunci o țiu așa, puia gaia, ba cu filmu, ba cu teatru, ba cu nea Mărin ăsta a cărui umbră a început să mă urmărească și de care nu mai pot să scap. Io tot sper să-l pierd pe drum, dar el neam, cum spusei, după mine, scai așa că eu nu-mi  doresc decât un concediu care să nu se mai termine…. Hai,  întreabă-mă orice  vrei. Nu mai sunt la vârsta să  mai am secrete. Astă seară sunt liber, nu mai fac pe Moș Crăciun, ca deobicei,  nevastă-mea și fiică-mea sunt plecate iar eu cum îți spusei sunt liber, liber.          
- Cum fuse, na că o luai pe oltenește,  la filmul Osânda?
- Nimeriși la punctu slab. La Osânda  avusei de la cel de sus o osândă. Om în toată firea, îmi pierdui capu și  mă-ndrăgosti de  partenera mea din film și ca să nu mai fac contabilitate dublă, vorba lui Nea Iancu, plecai de acasă, că era măi băiete, ceva ce nu se există, ca să glumim…avea niște picioare care porneau direct  din gât…și ca să nu mai pierdem timp cu întrebarea ce s-a mai întâmplat, îți mărturisesc, că fiind iarnă și frig, fata, îmi ceru un vizon. Ce să fac? Dădui din colț în colț, că să vezi, că o fi c-o pății, ca să treacă iarna. Dar avusei ghinion de-o  iarnă lungă și vrând, nevrând, fui obligat  până la urmă să-i iau vizonu și trăirăm în pace și onor până-n iarna următoare când fuse neică iar o iarnă tare friguroasă și fata îmi mai ceru  un vizon ca să aibă de schimb…Dar acu mă gândii: Bine, fac rost de bani, îi mai iau un vizon, dar ce mă fac dacă la anu vine  o iarnă și mai friguroasă și o să mai vrea un vizon? Așa că m-am întors acasă cu coada-ntre  picioare…                                                                                                                             - Dar cum a fost la  vânătoarea aia la care ai luat parte cu Ceaușescu ?
- Băi frate fuse ceva de panopticum. Ceva ce n-am să mai  văz: Iepuri sburând!!! Era cam așa: Se mergea pe o posfață, defrișată  într-un grup cu Ceaușescu-n frunte, după care veneau ștabii și specialiștii în vânătoare și la urmă ăștia mai amărâți ca mine. Din dreapta și din stânga sburau păsări în care trăgea întâi iel și după aia ăilalți la indicația  șefilor cinegetici. Noi, ăstia de la urmă, auzeam indicațiile de pe margini: ”Băgați fazanii, dați drumu la portânichi, băgați rațele sălbatice…și păsările sburau și din dreapta și din stânga. La un moment dat auzii: băgați iepuri ! Și atunci, neică,  văzui iepuri sburând. Săracii, ăia care aruncau păsările  încurcaseră borcanele                                     
 - Întreabă-mă mai departe, nu te uita că-s obosit,  dar nu dormii toată noaptea, și fuse o noapte neagră măi frate…neagrăăă, ca-n pizda mamei și pe deasupra se-ntâmplă să pice pe capul meu niște rude de la Băilești. Aflaseră că mă mutasem într-o casă cu multe odăi și…hop și ei, chipurile că li se făcuseră dor de mine și mă ținură cu povești de ale lor până dimineața. Până dimineața mă ținură cu povești până mă amețiră…Unu din ăștia  de veniră îi zice Gheorghe a lu Dămijeană și ie văr de frate cu Dumitru Țoi de-o țâne pe Gherghița lu Stan a lu Vadră, nepotu lu Stăncel a lu Căldare, de-i zice lumea Fluerici și-l cunună pe naș Pantelică a lu Marin Juvete, ăsta de-l luai ca model pentru drăciile astea ce le fac la televizor…Ei și Gheorghe ăsta a lu Dămijeană, fiind responsabil la Bufet, chefuind, băgase mâna pân la cot în banii statului, și-l apucă deodată frica și venii să se lămurească la o gâcitoare vestită de prin Dămăroaia, care-și spunea Afrodita Ofelia Galiturci,  deși ea se numea Safta Covete, ca să-i ghicească ce-l așteaptă. Și nu veni singur. Îl luă cu el și pe vără-su, Gigel de la Craiova, de ie frate cu Georgeta a lu Mișu Avocatu, și pe Dumitrică a lu Trifoi de o țâne pe a lu Ciuciu Stan a lu Știrbu, cu care e văr de fraț cu cuscra mân-sa cu a lu Dumitru Pățâtu care a țânut-o pi a lu Cocoșel, de ie vară cu Veta lu Marin Juvete, ășta, de-l luai eu, cum îți spusei ca model, și ie văr de frate cu alu Ciuciulete, de-o țâne pi a lu Conovăț, care ie frate de soră cu Tache Pecingine de-i zice lumea Vitriol iar măsa Otravă. Ei și gâcitoarea asta îi zâsă să nu dea pe acasă vreo trei zile și plecă omu fericit. Dar unde să se ducă? Au vrut mai întâi să-l calce pe unul Dumitrică a lu Spânu, care făcuse armata la călărași cu schimbu cu Stănică a lu Spânzuratu care stă cu fie-sa în Balta Albă și ie măritată cu unul a lu Giubegea care lucrase la administrația financiară, dar acum se pensionase, dar nu-l găsiră acasă că taman atunci, adică cum ar veni ieri, plecaseră la Băilești la nunta lu Marin Ciupitu cu Marița lu Porunghelu, fata a lu Petrică a lu Stănoagă și a Ioanei lu Căcărează, așa că se gândiră să vină la mine…
- Nu te supăra, nu cumva ai uitat pe cineva din satul ăla?
- Sigur că da, mă cârlanule, îi uitai pă mulți..Mai întâi bărbații, cum ar fi Gheorghe a lu Zmucitu, Dumitru a lu Căpistere, Mărin Găliceanu, Tănăsică a lu Colan a lu Miron,  Ion a lu Zbangă, Stan a lu Plămădeală, Dumitru lu Tătoiu, Gogu a lu Vârlan, Costel a lu Gogu lu Neacă, Fănică a lu Majuru, apoi Popa Vârlan de-i ieși numele de Soni, după care ar mai fi a lu Cocoșel care sunt trei: Radu, Ion și Vasile, apoi trebuie săi punem la socoteală pe Florică a lu Tăgălan, pe Sile a lu Măcelaru, pe Bobică a lu Mazăre, pe Petrică a lu Stănoagă, pe Gogu Tămâie, pe Petrică a lu Mercea, ca stătu o vreme la Cărbunești și uitai să-l pomenesc la catastif pe  Radu a lu Zbangă și pe Saiche a lu Smucitu…
- Pe ăștia i-ai mai pomenit, l-am întrerupt eu oprind reportofonul
- Nu copchilu lu neica, ești în greșală. Dă drumu la reportofon. L-am pomenit pe a lu Zbangă și pe Gheorghe a lu Smucitu, or în sâtuația asta pe care ți-o pomenii, Smucitu avu doi fii: pe Gheorghe, pe care vi-l spusei mai înainte și pe Saiche de care vorbii acu, iar cu Zbangă ăsta situația e complicată rău de tot. Da rău de tot. Zbangă ăsta avu cu Floarea a lu Clonț trei fii: Ion, Stan și Vasile, dar dracu știe de ce o părăsii și se-ncurcă cu Catarița a lu Fusui, cu care nu se mai însură și cu care avu alți trei copchii, că așa e la sat iarna, fute lumea pe rupte nu se joacă. Și copchiilor ăstora lumea le zicea tot a lu Zbangă, că trăiau tot în grădina lui, iar Zbangă ăsta să știi a fost nebun mare la viața lui…Nu-ți spusei? Cum dracu se-ntâmplă? Zbangă ăsta e ăla care-și bătu nevasta, c-a mâncat porcu cățaua, care mâncase gâsca și-a vrut să omoare cățaua, da n-a mai apucat, că n-a mai avut grijă muierea și atunci el bătu nevasta care plecă și el o țâne acu pe a doua, că aia cu porcu s-a măritat cu altu…N-ai aflat? Acu o să iau la rând  femeile, că nu le uitai. Ele  ar fi Ioana a lu Florea a lu Cătană, Dumitrița lu Curmei, Catarița lu Pătrunjel, Dominica a lu văru Stan, Dada Floarea a lu Cocoșel, nașa Reta a lu nașu Pantelică, Stana lu Cal Alb, Stana lu Pecingine, aia care după ce și-a cumpărat pantofi cu tocuri nalte, i-a rămas numele de Stana Toace, Mitra a lu Solomon, aia care ducându-se odată la doctor și ăsta întrebând-o unde o doare, ea arătatat cu mâna într-un anumit loc rușinos după mintea ei.
- Adică mitra, a specificat medicul                                                                                                                                                            - Nu, Mitra sunt eu, pe mine mă doare pizda, l-a contrazis femeia !
Se făcuse târziu. Cabina și holul din fața cabinei. se umpluseră de colegi și tehnicieni care în loc să plece acasă se adunaseră ca la urs și-l ascultau…Cunoșteam tot ce debita, îl mai auzisem și cu alte ocazii, dar ce mai conta. Era fascinantă, scânteietoare  relația dintre el și noi cei cel ascultasem… 
 Oamenii se dezbrăcaseră, își aduseseră scaune, iar alți se așezaseră pur și simplu pe jos, iar el a vorbit, a povestit cum l-au uitat pe câmpul de bătălie în costum de Mihai Viteazu și a fost obligat să meargă trei km. pe jos până la primul sat și ce necazuri a avut cu cenzorii care l-au acuzat că într-o emisiune de televiziune  în loc de Leana din capul satului ar fi spus Leana din capul Statului și  multe altele, câte-n lună și-n stele, iar în final a deschis sticla de șampanie, a turnat în paharele găsite la întâmplare prin cabină și după ce am dat pe gât lichidul gălbui și spumos toți am fredonat în cor câtecul coplăriei noastre: ”Moș Crăciun cu plete dalbe /     a sosit de prin nămeți /Și ne-a duce daruri multe /  pentru fete și băieți / Moș Crăciun, Moș Crăciun.    



                                                              







                                                                                                         

vineri, 9 decembrie 2011

Literatura pe...scurtătură

Un prinț suferind de insomnie plimbându-se pe zidurile castelului se întâlnește cu stafia lui taică-su care-i destăinue că a fost ucis de unchiul său, care se culcă cu mama lui și că omul lui de încredere e tatăl iubitei lui care între timp se sinucide când află că prințul i-a ucis tată-l. Pentru a se răzbuna prințul îl omoară pe unchi după ce a stat de vorbă cu un craniu, și el însuși e ucis de fratele iubitei care înebunind se sinucide. În final vine unul, Fortinbras,  dintr-o țară vecină care nervos ordonă să fie scoase cadavrele afară.................................................

joi, 8 decembrie 2011

Literatura pe scurtătură

Viața modernă nu ne permite să investim timp pentru citirea unor cărți. De aceia voi prezenta posibile rezumate a unor cărți celebre

Literatură pe scurt

marți, 6 decembrie 2011

D ale lui Toca 2

În anul 2001 când a primit premiul UNITER  pentru ”O Scrisoare Pierdută” pe scena Teatrului Național a declarat: ”Un om mic mi-a interzis un spectacol mare”

I-am dat cartea mea ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” unde sunt peste o sută de pagini despre el.
- Trebuie să fie un om nebun să scrie o carte despre teatru de peste cinci sute de pagini în format mare, mi-a spus după ce  a luat-o, a cântărit- o fără s-o răsfoiască
- Dar cum se numește regizorul ale cărui spectacole țin patru ore ca Oblomov și Casa Zoiki?
- Sifilitic, mi-a răspuns fără echivoc Toca.

După o lună de repetiții pe scenă cu ”Concurs de Frumusețe” a declarat că decorul respectiv, o sufragerie elegantă, nu-l mai satisface și vrea… o piscină! O piscină adevărată cu apă în ea și acțiunea piesei să  se desfășoare în jurul piscinei.
Am rămas siderați.
Zeci de împotriviri: Nu se poate, nu s-a mai făcut, e anti teatral. Va fi prea mare. Din ce material? Va fi o cantitate mare de apă, etc.
- Nu știu, nu mă interesează, nu e problema mea, găsiți soluții, eu am fost angajat să fac spectacolul, le-a spus Toca și a plecat.
A revenit peste o săptămână când s-au adus cuvele. Șase cuve albastre. În jurul lor o bordură înaltă de o jumătate de metru care imită marginile unui bazin. S-au umplut cuvele cu apă.
- Cornele intră în scenă l-a strigat Toca pe Vulpe.
- Nu pot.
- Dece?
- Din cauza bazinului. Ocupă toată scena. Ca personaj principat trebuie să intru prin mijloc.
- Intră prin mijloc, intră prin piscină, cine te oprește?
- Ești nebun? Cum să intru prin piscină dacă e plină cu apă. O să mă ud.
- Aduceții niște cisme de cauciuc. (I-au adus. Le-a încălțat, a intrat și a alunecat)
- Nu e bine alunec cad, a protestat Vulpe.
- Foarte bine, va fi comic,
- Și cum am să joc un act întreg ud?
- Te privește, i-a răspuns Tocilescu.
- Și dacă n-am să mai alunec ce fac?
- Dacă nu cazi n-o să mai ai aplauze!

La una din repetițiile cu ”Concurs de frumusețe” i-am spus că nu e bine să stau pe marginea bazinului că s-ar putea să alunec și să cad în apă.
- Dacă ai să cazi în apă nu o să fie bine, o să fie grozav.
- Și cum o să joc mai departe?
- Ud, a răspuns Toca.
- Și o să arăt…
- Ca un rahat în ploaie!
- Totuși nu e bine, mi-a spus după câteva repetiții.
- Ți-am spus eu…
- Nu e bine o dată. De trei ori e cel mai bine
- De ce de trei ori?
- Pentru că orice poantă ca să prindă bine la public trebuie făcută de trei ori.
De trei ori am căzut în bazinul cu apă inventat de el de la ”Concurs de Frumușețe” și de trei ori luam aplauze.

La altă repetiție cu ”Concurs de frumusețe” majoritatea colegilor au invocat un blocaj. Vor să li se arate cum trebuie interpretat fiecare personaj.
La așa ceva nu se așteptase. Se uita năucit la noi.
- Cu toată experiența pe care ați acumulat-o de-a lungul anilor, nu știțiți să vă descurcați cu rolurile respective?
- Cu toată experiența pe care am acumulat-o de-a lungul anilor nu știm cum să ne descurcăm în rolurile respective, am mărturisit noi spășiți.
- Atunci nu sunt  decât două soluții: ori schimb distribuția aducând actori care să poată să se descurce, sau vă mai explic încă odată școlărește ce se-ntâmplă în piesă, dar azi nu prea am chef așa că fiecare să se descurce cum poate, a declarat Toca.

- Îmi ceri să fiu rea și eu simt că ori cât m-ași strădui nu pot să fiu rea și nu-mi place să fiu rea, i-a spus Liliana Țicău la o repetiție cu ”Concurs de Frumusețe”,  lui Toca.
- Sunt convins că puteți fi rea. Vă spun un secret. De asta v-am distribuit. Cu figura d-voastră blajină trebuie să fiți odioasă., să scoateți la suprafață tot ce-i mai abject în d-voastră…Nu vă închipuiți câtă răutate se găsește în fiecare dintre noi
- Dacă vorbești serios mă sperii, i-a răspuns Liliana Țicău.                               - Nu vă înșelați că aveți un suflet milos și că în consecință trebuie să jucați numai personaje blânde. E fals. Dacă sub această figură blândă, angelică s-ar ascunde un suflet cavernos, izbânda d-voastră ca actriță va fi mare.. Aș vrea să arătați în acest rol ca regina din ”Albă ca Zăpada și cei 7 pitici!”

La altă repetiție cu ”Concurs de Frumusețe” ne-a întrebat dacă avem chef să repetăm.
- Dacă n-aveți chef, n-are rost să ne prefacem. Vă declar fără pic de rușine că azi n-am chef de repetiție. Consider că o repetiție e un act de iubire, de dăruire. Gândiți-vă la un act sexual din obligație. Aduce a prostituție. Am impresia însă că că vă e teamă să mărturisiți.
- Nu ne frică, dar dacă se află s-ar putea să ne ”cânte”, i-a răspuns colegul Aurel Giurumia.
- Cine și unde dacă directorul e de față, a întrebat regizorul?
- Sunt destui, dintre noi care pot turna la sector, la minister, la partid și înalte locuri acreditate
Pe nesimțit, uitând de frică, n-am repetat și am stat la taclale povestind, timp de câteva ore regizorul aflând cu această ocazie lucruri aproape incredibile despre noi…
                                                                                                                                               ( Din Din volumul Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei apărut la editura Zip)


luni, 5 decembrie 2011

D ale lui Toca….

Se povestesc multe despre Toca….

Se povestește că atât de mult i-a plăcut Institutul că a dorit de mai multe ori să să rămână repetent  rugându-se de profesori să-l lase … să mai repete un an
A rămas de mai multe ori repetent, dar până la urmă profesorii s-au săturat de el și i-au pus piciorul în prag: ”Ori termini anul ăsta ori te dăm afară
- Pe ce motiv?
- Pe motivul că ce ai învățat e deajuns. Îți garantăm noi
- Dacă nu se poate să mai rămân repetent, atunci dați-mă afară, le-ar fi spus Toca.
- Nu te dăm afară, te absolvim, i-au comunicat ei după o matură și lungă chibzuiță
- Bine absolviți-mă, dacă nu se poate altfel, deși eu aș fi preferat să mai rămân odată repetent.
- Înțelege că nu se mai poate. Ai rămas repetent destul, peste limite admise, i-au comunicat profesorii. Nu poți fi repetent perpetuu…
- Aș fi preferat, dar dacă  nu se mai poate, mă sacrific, o să-mi duc crucea, dar o să mă aveți pe conștiință că n-am ajuns să învăț tot, le-ar fi zis Toca.                                            Și a plecat să învețe mai departe punându-și  în scenă spectacole …

Repeta de peste doi ani Hamlet la Teatrul Bulandra. Îl părăsiseră între timp mulți. Chiar și neobositul, infatigabilui Rebencic care juca regele. A încercat în rolul respectiv pe mulți. Chiar și pe miraculosul Dinică.
- Ți-am dat o listă cu  actorii teatrului și i-ai respins pe toți. A rămas  doar unul dar care nu se potrivesțe deloc: Costică Florescu, i-a spus directorul teatrului, Besoiu ,
- E liber?
- Ca păsările cerului, dar vorbește ca la Periș
- Ceaușescu vorbește ca un academician?
Și Florescu a fost regele din Hamlet!
                                                           *
Informată de nesfârșitele prelungiri ale repetițiilor, președinta ATM, Dina Cocea l-a întrebat, când, totuși o să iasă premiera cu Hamlet.
- D-voastră n-o să ,mai apucați doamnă i-ar fi răspuns Toca sec.
                                                          *
Încercând să pătrundă printr- un loc îngust ocupat de Toca, corpolenta cronicăreasă Florica Ichin, i-a spus: Toca mai sugeți burta aia ca să pot să trec.
-Nu vreți să mi-a sugeți d-stră i-a răspuns amabil Toca.
                                                          *
 După ce a plecat din țară, după 1987, așteptând să-i vină rândul la un rinichi,s-a dus într-o vizită la d-na Beate Fredanovla Viena care între timp, săraca, orbise.
- Acum la zenitul vieți ce regretați că nu ați făcut, se zice că ar fi  întrebat-o Toca
- Regret că nu am fost în India și tare mult aș vrea să o văd
- Glumiți d-nă, poate vreți să spuneți că ați vrea s-o pipăiți!
                                                          *
I-am dat cartea mea ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” unde sunt peste o sută de pagini despre el.
- Trebuie să fie un om nebun să scrie o carte despre teatru de peste cinci sute de pagini în format mare, mi-a spus după ce  a luat-o, a cântărit- o fără s-o răsfoiască
- Dar cum se numește regizorul ale cărui spectacole țin patru ore ca Oblomov și Casa Zoiki?
- Sifilitic, mi-a răspuns fără echivoc Toca.

duminică, 4 decembrie 2011

Un interviu cu Alexandru Tocilescu


Un interviu publicat în România Liberă la 03. 05. 2002 cu titlul: Performanța de a fi cenzurat într-o epocă fără cenzură. (Candid Stoica de vorbă cu Alexandru Tocilescu)

Anul trecut ai primit premiul UNITER pentru spectacolul pe care l-ai realizat la Teatrul Național Ci ”O Scrisoare Pierdută” de I. L. Caragiale. Deși anul acesta s- declarat anul Caragiale, spectacolul nu se mai joacă
- Nimeni nu a spus oficial ceva cum că spectacolul nu se mai joacă, dar între timp am aflat de la regizorul tehnic Vlad Stănescu că s-a dat dispoziție ca decorul să fie casat. În discuțiile pe care le-am avut cu d-l Săraru el mi-a spus că a tolerat acest spectacol timp de șapte luni din clipa în care a fost numit director până când se va termina stagiunea și că are și el dreptul să aibă un spectacol așa cum dorește, și deci în consecință va monta un alt spectacol cu ”Scrisoarea”. Or iată că stagiunea e pe sfârșite și nu a fost anunțată o nouă distribuție, iar ceii care n-au văzut spectacolul meu, publicul larg, sunt împiedicați în felul acesta să-l vadă.
Eu consider că scoaterea  spectacolului din repertoriu este un gest care nu ține seama că acest spectacol a fost considerat  ”spectacolul anului” în stagiunea trecută și că a luat premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol. Dar se pare că acest premiu îl deranjează foarte mult pe d-l Săraru, cum deranjează și acest organism împotriva căruia, observ, se duce o luptă surdă. Premiile instituite de Ministerul Culturii și Cultelor, anul acesta, nu au avut alt scop decât să încerce să micșoreze valoarea premiilor UNITER-ului și să arate că orientarea ministerului Culturii, a Teatrului Național și a Guvernului în general este cu totul alta decât cea pe care o demonstrează UNITER-ul prin premiile pe care le dă anual…
Numai că întâmplarea a făcut ca foarte multe din aceste premii să coincidă, dovedind în felul acesta  că premiile Ministerului Culturii nu au avut alt scop, până la urmă, decât acela de a încerca să stârnească o zavistie între noi, între unii actori care sunt în vederile d-lui Săraru și ale conducerii și alții care își văd liniștiți de treabă lor și-și fac meseria așa cum se pricep mai bine…Sunt sigur că motorul acestei încercări de destrămare a unității noastre, motorul acesteei acțiuni se ascunde undeva și în spatele spectacolului cu ”Scrisoarea Pierdută” pentru că protestele numeroase care au apărut în presă, împotriva interzicerii – că n-am cum să-i spun altfel – acestui spectacol au dus la tot felul de represalii. De pildă revista ”Scena” care a publicat o masă rotundă, unde s-a discutat ”problema Scrisorii Pierdute” este oprită spre difuzare la Teatrul Naționa și sunt critici ale căror cronici nu sunt afișate la avizier pentru că semnătura lor îi displace d-lui Săraru. Opiniile lor fiind diferite de ale d-lui Săraru au devenit persoane non grata la Teatrul Național.
Teatrul Național nu este și nu poate fi proprietatea nimănui. El este al națiunii, așa cum scrie pe frontispiciu, și nu poate cinev, oricine ar fi el și oricât de mari ar fi pilele și relațiile pe care le are la conducerea statului, nu poate să-și aroge dreptul de gestiona discreționar o instituție de cultură și de a avea drepturi pe care niciodată nici un alt om nu le-a avut.
-La primirea premiului UNITER, de anul acesta, pe scena teatrului Național, ai ținut să precizezi că UN OM MIC MI-A OPRIT SPECTACOLUL!
Îmi amintesc că în 1981 spectacolul Teatrului de comedie cu piesa lui Tudor Popescu, ”Concurs de Frumusețe”regizat de tine, a fost interzis tot de un om mic și rău, care nu era altcineva decât Gh. Pană, primarul de atunci al capitalei. Se pare că ești urmărit de oameni mici…și nu pot să observ că ne-am întors la aceleași procedee de acum 30 de ani.
- Am o informație sigură că l o conferința națională a culturii instituită de Partidul Comunist, de tristă amintire, al cărui membru marcant a fost d-l Săraru, când a luat cuvântul a spus: ”Eu nu vorbesc aici în calitate de scriitor, ci în calitate de activist de partid” Realizez că mentalitatea omului Săraru este greu de schimbat. Mentalitate  pentru care cea mai mare bucurie a lui e bucuria stăpânului și cea mai mare fericire a lui e fericirea stăpânului. El nu-și va satisface niciodată plăceri proprii, ci doar pe cele ale celui în slujba căruia se află. Această  atitudine îmi spune mie că de fapt comanda vine de mai sus și că nu este numai bunul plac al directorului teatrului care a condus la eliminarea spectacolului meu cu ”O scrisoare Pierdută”, ci incomoditatea lui vădită…pentru toată clasa politică…dacă avem în minte finalul spectacolului în care personajele piesei, pe care eu am încercat să le ironizez pe suprafața întregului spectacol, se regăsesc în clipa de sărbătoare în loja lui Ceaușescu a Teatrului Național…și dacă ne mai gândim la semnificația pe care am dat-o eu acestei loji și la faptul că Cetățeanul Turmentat singurul ”civil” din piesă, poate să vadă această serbare doar la televizor…și dacă realizăm că la premieră, dorința mea ar fi fost ca invitații, oameni politici să stea în această lojă și să se amestece cu Cațavencii, Tipăteștii și cu Trahanaichii din piesă, ne dăm seama de impactul pe care această imagine îl poate avea asupra publicului cu prezența în lojă a celor care au participat la premiile Ministerului Culturii…și cât de departe e dusă satira mea și cum oamenii politici au picat în plasa acestei satire fără să-și dea seama.
- E posibil să ai dreptate și această imagine finală, ca de fapt întregul spectacol, să fi deranjat întreaga clasă politică prin similitudinile pe care le-ai creat. Și iarși ne-am întors în felul acesta, când întreaga clasă politică din vremea lui Caragiale, regăsindu-se în personajele sale a respins net mesajul ”Scrisorii Pierdute” Nu pot decât să te felicit pentru performanța obținută.
(A consemnat Candid Stoica)

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Teatrul cafe Godot

Un teatru nou în plină criză

(articol scris pentru revista Bucureștiul literar și artistic, unde răspund de rubrica de Teatru)

Pentru că Bucurestiul literar și artistic este o revistă nouă, pentru că și eu sunt nou în ipostaza de cronicar, mi-am propus să scriu, bineînțeles, despre un teatru absolut nou  în peisajul artistic bucureștean lăsând, cu bună știință,  deoparte  deocamdată, spectacolele teatrelor consacrate  care au deja cronicarii lor ”en titre”, bine stipendiați, care le laudă din plin succesele și mai abitir insuccesele!                                                                
Deci în plină criză, când teatrele  și alte instituții de cultură își micșorează activitatea, iar altele chiar o întrerup, în centrul orașului, în fosta sală a clubului facultății de arhitectură din strada Blănari, complet renovată și reamenajată cu mult bun gust, s-a deschis  un teatru neobișnuit cu un nume la fel de insolit: Teatru cafe Godot (aluzie la binecunoscutul personaj din piesa Așteptându-l pe Godot de Samuel Becket)                                                                                                                                       Cronica mea de început va fi  despre acest teatru care și-a serbat de curând un an de activitate cu un palmares de zeci de spectacole, cu un repertoriu variat, mare parte din spectacole fiind producții proprii - de la comedii cu umor intelectual în stilul lui Woody Allen (Bullet over Lipscani) de Eugen Gyemant,  la radiografii ironice ale relațiilor amoroase ca Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt pe Venus, trecând prin titluri ca Cupluri, Dragostea durează 3 ani, Norway Today, Ce ne spunem când nu vorbim, Un cuplu ciudat, Monoloagele Vecinului, Cinci rande-vous-ri mortale, Marea iubire a lui Sebastian, Mici crime conjugale…(am înșirat doar câteva titluri ale spectacolelor pentru ineditul lor) De asemenea spațiul din str. Blănari a fost gazda unui mare număr de artiști care au susținut spectacole ca Vlad Ivanov, Dorina Chiriac, Mihai Călin, Anca Sigartău, Lia Bugnar, Ada Milea sau Florin Piersic Jr.      Au concertat trupe și nume importante ca Zdrob și Zdup, Otros Aires, A. G. Weinberg, Shukar Colective, Șue Paparude, Irina Sârbu și Marius Mihalache, Teodora Enache…   Nu am numărat  toate spectacolele dar dacă facem o simplă socoteală că anul are 360 de zile și spectacolele au fost aproape în fiecare zi s-ar putea să iasă o cifră cu două zerori în coadă. Asta în vreme ce celelalte teatre dacă abia reșesc să scoată câteva spectacole noi într-un an…Totuși, ei finanțatorii, sau patronii, încă nu s-a aflat cine de fapt sunt, (Se șoptește că ar fi actorul Geo Remeș, fiul fostului ministru al finanțelor) vorbesc de un concept nou, neștiind că a mai existat un asemenea local pe strada Transilvaniei, colț cu Virgiliu, înființat în anul 1998 de scriitorul, dramaturgul și regizorul Puși Dinulescu intitulat ”Teatrul cafe bar Robert Calul”, dar care n-a putut viețui, din varii motive decât câteva luni…                                                                                                                       Nu toate spectacolele au fost proectele teatrului Godot care de fapt nici nu are trupă de actori. Godot, un nume mit pentru oamenii de teatru de pretutindeni preia proecte de peste tot fiind în ultimă instanță, de fapt, o rampă reală de lanasare a tinerelor talente

Din multitudinea de producții am remarcat  un spectacol absolut original, jucat  de  o echipă de actori cu totul și cu totul excepționali.                                                               Bărbații sunt de pe Marte, Femeile de pe Venus” este  este  un colaj de 9  texte a unor scriitori americani (David Auburn, Johnatan Rand, Sharon E. Cooper, Mark Harvei, Lauren Wison, Paul Doodley, etc)  realizat de Doina  Antochi, cu concursul tinerilor actori - absolut remarcabili - Andreia Grămoșteanu, Mirela Zeța, Ioana Barbu Andreia Samson, Constantin Diță, Alex. Conovaru, Pavel Bârsan, Andrei Mateiu, Șerban Gomoiu și chiar semnatara regiei și a colajului Doina Antohi. M-au impresionat absolut toți cei care alcătuiesc distribuția - și intuiesc că vor ajunge mari personalități - și nu aș vrea să citez pe unii în favoarea celorlalți, dar prin alegerea textelor, prin distribuirea actorilor și chiar prin interpretarea celor două roluri, în două momente de vârf ale spectacolului în care evoluiază ca actriță trebuie s-o citez pa Doina Antohi, un nume de care probabil vom mai auzi.                                                                                                                                            

Maestrul Radu Beligan a spus odată că la un spectacol de teatru nu numai actorii trebuie să fie talentați dar și publicul, ceace cel de la Teatrul cafe Godot a reușit cu prisosință, urmărind atent spectacolul, ascultând cu mult interes textul, reacționând prompt în momentele de haz și apaudând frenetic la final, deșii majoritatea se aflau în fața unui pahar de bere sau eventual de vin.

În declarația de pe interesantul site al localului se spune  Godot Cafe așteaptă proecte noi din partea celor interesați de teatru independent, de spațiu neconvențional, din partea tinerilor cărora astfel li se oferă un loc de afirmare generos dotat tehnic. Spectatorii cu o cafea sau un suc, eventual o țigare vizionînd un spectacol ori de teatru ori un concert, ori proecții de film sau lansări de carte vor uita pentru două ore  de greutățile vieți, de corupția din jur care a cuprins ca o caracatiță și mediile teatrale și mai ales de criza care persistă.
                                                                                                                            
Ca unul care am înființat împreună cu colegii Iurie Darie, Anca Pandrea și cu dramaturgul Radu Iftimovici, imediat după evenimentele din Decembrie 89, unul dintre primele teatre independente – Teatrul Incomod - nu pot decât să-i să-i felicit pe cei care l-au înfințat și să-i urez Teatrului cafe Godot mult succes în viitor!






duminică, 20 noiembrie 2011

HORA HOŢIEI

HORA HOŢIEI de Dan Puric

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României !
Ordinea şi cinstea piară !
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie !
Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine,
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire !
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte !
P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate !
În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banul mare
Mai rapid în buzunare.
Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

Ps: Îi cer scuze colegului D. Puric, dar nu m-am putut abține să nu public pe blog producțiunea dumnealui...















sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Discuție între doi actori de vârste diferite

O discuție între doi actori de vârste diferite

- Salutare maestre
- Bună ziua tinere
- Ce faceți? Vă e rău? Văd că stați cu mâna la falcă. Să chem o salvare?
- Stai liniștit. Sunt actor comic și acum mă odihnesc. Unde te grăbești?                                                                                                                                    - La repetiție, repet o piesă minunată…
-  N-am mai auzit de o piesă bună de ani de zile. Are conflict?…
- Puternic             
- Și personaje veridice?
- Și personaje veridice
- Și repetițiile merg?
- Merg maestre…
- Merg în draci sau așa și-așa
- Merg în draci maestre
- Și nu vă certați?
- De loc maestre.
- Și despre ce e vorba-n piesă?
- Păi, cum să vă spun: piesa, cum spune poetul, e o răfuială între virtute și greșală
- I-auzi, e în versuri?
- Nu, așa mi-a ieșit mie acum din nimereală.
- Și despre ce răfuială e vorba  în piesa voastră
- Vă interesează?
- Teribil. M-ai făcut curios.
- Păi, doi soți se ceartă. El vrea să-și refacă viața cu una mai tinerică,
- I-auzi și bineînțeles ea nu vrea. Începe să-mi placă
- Nu, ea vrea,  dar vrea să-și refacă și ea viața cu un actor de culoare
- Și mai grozav.  De ce culoare?
- De culoare neagră…
  -Adică negru?                                                                                                                                              - Nu se mai spune negru la un negru, fiindcă asta ar înseamnă că faci rasism. Se spune: de culoare
- De  ce culoare?
- Neagră, nu v-am spus, dar asta  nu-i convine valetului…
- Ai că m-ai dat gata .Care valet? N-ai spus de nici un valet..
- Vă spun acum…În piesă e un valet care nu-i convine toată treaba…
- Mai dat gata. De ce?
- Vrea leafă dublă
- Al dracului smecher. ..Dar de ce?
- Păi în loc de doi trebuie să servească patru.
- De unde ai scos patru
- Păi tipa cu care el vrea să-și refacă viața și tipul cu care ea vrea să se afișeze ca să-l facă gelos pe el, adică pe bărbată-su, pentru că de fapt ea  pe el îl iubește
- Pe care el?
- Pe bărbată-su
- Teribilă treabă… nu știu cum o s-o descurcați…Regizorul știe ce vrea? Nu bate câmpii?
- Nu bate câmpii
- Formidabil. Și știți rolurile?
- Ca pe apă…                                                                                                                                                    - - Înseamnă că n-aveți nici o problemă
- Avem una:
- Hopa, trebuia să-și bage dracu coada…Ce problemă?                                                                                                                                                  - Ne mai trebuie cineva
- Aha, ca să înlocuiască pe unu care s-a îmbolnăvit                                                                                                                                     - Nici de cum. Toată lumea e sănătoasă                                                                                                                             - Atunci, care-i problema                                                                                                    - Problema e că ne mai trebuie cineva                                                                                                                                  - Aha, pricep. Ce să facă acel cineva?
- Să joace un rol de bătrân pacient
- Da, asta e o problemă grea.  Bătrânii se găsesc greu
- .Nu vreți să veniți să d-voastă. Am avut impresia că v-a plăcut că v-am spus de piesă
- Da mi-a plăcut
- Că va interesat
- Da m-a interesat mult
- Și atunci de ce nu veniți d-voastă
- Eu? Ce-ți veni? De ce să vin eu?
- Pentru că am avut impresia că vă interesează piesa
- Pe mine? Eu cum să-ți spun…
- Spune-ți cu curaj, maestre
- Eu  mă c.c pe piesa voastră

miercuri, 16 noiembrie 2011

Salonul Anual de Carte de la Slobozia - 31 octombrie 2011


Fotografii: Sandu Robert - Slobozia, Adina Stoicescu - Bucureşti

Mulţumim doamnei director Mihaela Racoviţeanu şi minunatului public ialomiţean pentru primirea caldă şi felicitări tuturor celor implicaţi în organizarea unui Salon de Carte de înaltă ţinută

duminică, 13 noiembrie 2011

Festivalul Național de Teatru

 Festivalul Național de teatru.

America e în criză, Europa e în criză, lumea e în criză și totuși în România s-a desfășurat un mare festival Național de Teatru, după ce cu două luni mai înainte se desfășurase un alt mare festival național: George Enescu”                                 De unde se poate naște concluzia, că România este, a fost și va fi o țară a festivalurilor în ciuda tuturor vicisitudinilor… Nu există municipiu, oraș, localitate, sat care se respectă să nu aibă un festival. Dacă nu are, sigur va avea în viitor. Încununarea lor pare să fie însă pe bună dreptate   festivalul național de teatru. Împotriva tuturor condițiilor grele, de criză, deșii au fost amputate  salariile și pensiile, deși se anunță insistent că, criza n-a trecut,  32 de producții au stat timp de zece zile, la dispoziția  sutelor, miilor de spectatori, care au părăsit cafenelele, bistrourile, bibliotecile, discotecile, băncile parcurilor și mai ales televizoarele, luând cu asalt sălile de spectacolele ale festivalului deciși să,  vizioneze cele 32 de producții selectate dintr-o multitudine de alte producții, era să scriu iar spectacole, termen care nu se mai folosește când vrei să denumești un act teatral. Un bilanț cu care se poate mândri organizatorii, selecționerul unic, (Alice Georgescu), directorul executiv (Aura Corbeanu), și zecile de  ”furnicuțe” care au robotit anonime și bineînțeles sponsorii. (Nu-i mai numesc, au fost trecuți în toate programele festivalului) ….                                                                                       
Cred că s-a întâmplat un miracol spun optimiștii printre care mă număr și eu.               Pe timpul acesta de criză s-a găsit de toate: un titlu generic faimos, ”Omul acest animal ciudat,” (cuvinte ale lui A. P. Cehov),  s-a găsit o personalitate importantă,  faimoasă, care a reuși în climatul de criză să facă un tur de forță și să realizeze 4 (patru) spectacole, (dar mai ales teatrele respective au găsit banii necesari să-l plătească) s-au găsit sponsori curajoși  și în final s-a găsit, bineînțeles și marfa fiecărui festival: spectacolele!
Fiecare director de teatru, sau maneger cum i se spune acum, care se respectă și în subsidiar teatrul pe care îl managerizează,  uneori ca o proprietate personală,  a pregătit, măcar un spectacol care să rupă gura târgului la…București.                Cei mai harnici și probabil cu mai mulți bani, a fost  managerii teatrelor maghiare din Cluj și din Sfântul Gheorghe care au realizat cele mai multe producții (Dacă adăugăm și producția Teatrului național din Budapesta cu ”Trei Surori” în regia lui Andrei Șerban și cuvântarea în limba maghiară a ministrului culturii Kelemen Hunor, la deschiderea festivalului, care a lăsat nedumerită multă lume, putem spune că a fost un festival de…limbă maghiară..(”Strigăte și șoapte”,”Unchiul Vania” ambele în regia lui Andrei Șerban, ”Leonce și Lena” în regia lui Tompa Gabor, toate trei  producții ale Teatrul Maghiar din Cluj, precum și” Neguțătorul din Veneția” în regia lui L. Bocsardi la Teatrul ”Tamasi Aron” din Sf. Gheorghe)                   Urmează managerul Alex. Darie cu 3 producții (”Îngropați-mă pe după plintă” în regia lui Y. Kordonski.” Însemnările unui necunoscut” în regia lui Alex Darie, ”Ivanov” în regia lui Andrei Șerban). Vin la rând manegerii cu două producții:  I. Caramitru de la  Teatrul  Național, (”Purificare” de Peter Zelenka, regia Alex Mâzgăreanu, ”Macbeth” de W. Shakespeare, regia R. Penciulescu) Constantin Chiriac, de la Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu (”D ale carnavalului” în regia lui S. Purcărete, ”Felii” de Lia Bugnar), și Marcel Iureș de la teatrului Act  (”Absolut” în regia lui Alex. Dabija și ”9 grade la Paris” în regia lui Peter Kerek)  
Ultimii, dar nu și ca valoare sunt cei care au prezentat doar un singur spectacol (Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova,” Caligula” în regia lui L. Bocsardi, Teatrul de Comedie cu ”Cântăreața Cheală și Lecția” în regia lui V.I. Frunză, Teatrul Dramatic ”Sică Alexandrescu” Brașov cu ”Despre Iubire la om” în regia lui Alex. Dabija, Teatrul Țăndărică cu ”Galaxia Sveik” în regia lui Alex. Hausvater, Teatrul ”Andrei Mureșanu” Sf. Gheorghe cu ”Mai întâi de naști” în regia lui Radu Afrim, Teatrul Nottara cu ”Metoda” în regia lui Cr. T. Popescu, Teatrul German de stat din Timișoara cu ”Mountainbikers în regia lui Radu Alex. Nica, Teatrul foarte Mic cu”Crazy stories in the city” un spectacol de Arcadie Rusu, Teatrul Metropolis cu ”Nevestele vesele din Windsor” în regia lui Alex. Tocolescu, Teatrul de mișcare studio M di Sf. Gheorghe cu ”Othelo și prea iubita lui Desdemonă în regia lui M. Mănuțiu, Teatrul Tineretului din P. Neamț cu ”Yerma” în regia luiLazlo Beres, teatrul  Odeon, (maneger Dorina Lazăr cu ”Blifat” de G. Pintilei în regia lui Alex Mihail, Teatrul ”Club Scena” cu ”Emigranți”)
După numărul de          spectacole prezentate se poate spune că festivalul a stat și sub ”steaua” lui Andrei Șerban care contrar aparențelor se simte destul de bine la lucru în România       
Deși  este criză, deși schemele se împuținează, subvențiile la fel, deși onorariile scad și salariile când nu sunt amputate, stagnează, avem un festival național de teatru care  în ultimă instanță e în beneficiul marelui public…În ciuda  crizei, în ciuda pauperizării majorităților oamenilor de teatru, în ciuda sau din contră a zecilor, sutelor de absolvenți pe care institutele de teatru îi scot anual, ca pe bandă rulantă, 32 de producții considerate valoroase pe anumite criterii nu sunt de ici de acolo,  ci reprezintă o zestre inestimabilă  pe care au consumat-o miile de spectatori dornici de a sta într-un scaun și de a asculta vrăjiți cuvintele și mesajele care vin dinspre scenă sau cu alte cuvinte… dramele și comediile…
Orice festival are momente de vârf și momente mai slabe care nu au lipsit nici în actualul festival. Spectatorii și spectacolele au fost partea frumoasă. Dar într-un studiu realizat cu câțva ani în urmă de către Fundația Cultural Europeană, România era poziționată pe ultimile locuri în Europa Centrală și de Est privind măsurile pentru susținerea artei și artiștilor, alături de Moldova și Albania. Nu e prea plăcut să auzi asemenea lucruri, nici să scrii
Dar nici nu s-au stins încă ecourile festivalulul Național și deja s-a anunțat că la Ploiești va începe un alt festival de teatru, iar un grup de organizatori caută infrigurați fonduri pentru a organiza, atenție, a treia ediție a festivalului teatral al deținuților la care vor participa probabil în cătușe sau asistați de gardieni nouă trupe din 9 penitenciare, cu 109 deținuți și 30 de voluntari.

Probabil că sarabanda va continua. Probabil că se pregătesc festivalurie de la Oțoțoaia, Gheboaia, Pătârlagele și Chiajna

miercuri, 21 septembrie 2011

joi, 15 septembrie 2011

Invitaţie la lansare de carte - luni, 19 septembrie, la Teatrul de Comedie

Editura ZIP şi Breasla Cuvântarilor vă invită să le  fiţi alături
în data de 19 septembrie 2011, orele 17:30 
în foaierul Teatrului de Comedie din Bucureşti, 
pentru a lansa cea mai recentă apariţie editorială a actorului şi scriitorului Candid Stoica

Sunt invitaţi la manifestare şi vor prezenta  această  apariţie editorială :

 Dinu Grigorescu, G. Bălăiţă, Mihai Lungeanu,  Ion Cazaban, 
C. Paraschivescu, Denis Dinulescu, Puşi Dinulescu, Alex Lazăr,
Eusebiu Ştefănescu, Robert Toma,  Florin Iordache

marți, 9 august 2011

Perle de la bacul francez 2010

Credeati ca numai ai nostri sunt "inventivi"?
Bacalaureat francez 2010
"Si deux droites parallèles se croisent dans un triangle on obtient un rectangle"
(Dacă două drepte paralele se încrucișează într-un triunghi se obține un dreptunghi)
"Ce qui fait la puissance des Etats-Unis, c'est surtout sa technologie d'avant-garde qui vient de Chine".
(Ceea ce face puterea Statelor Unite, este mai ales tehnologia sa de avangardă care vine din China)
"La Terre aspire à changer de planète, car elle n'est plus ce qu'elle était".
(Pământul năzuiește să schimbe planeta, căci nu mai e ce era - odată -.)
"A Prague, le printemps 1968 a commencé en plein hiver".
(La Praga, primăvara anului 1968 a început în plină iarnă.)
"Pour illustrer mon propos, je devrais mettre une citation, mais il y en a tellement qui me viennent à l'esprit qu'en choisir une serait faire injure aux autres"
(Pentru a-mi exemplifica subiectul, ar trebui să pun un citat, dar sunt atâtea care îmi trec prin cap, încât, alegând unul, ar însemna să le jignesc pe celelalte.)
"Comme le Roi Arthur dans Kaamelott, De Gaulle était entouré d'incompétents. Il était difficile pour lui de faire plus dans ces conditions".
(Ca și regele Arthur în Camelot, De Gaule era înconjurat de incompetenți. Era greu pentru el să facă mai mult în aceste condiții.)
"Les champs de Coca Cola épuisent les ressources d'eau d'Inde".
(Câmpiile de coca cola epuizează resursele de apă ale Indiei.)
"Quand il y a des problèmes dans le monde, l'ONU envoie des casquettes bleues".
(Când există probleme în lume, ONU trimite căștile albastre.)
"Hitler créa une nouvelle race qui serait la plus supérieure : la race aérienne".
(Hitler a creat o nouă rasă care ar fi cea mai superioară: rasa aeriană.)
"La mortalité infantile était très élevée, sauf chez les vieillards".
(Mortalitatea copiilor era foarte ridicată, exceptându-i doar pe bâtrâni.)
"Autrefois, les Chinois n'avaient pas besoin d'ordinateur car ils comptaient avec leurs boules".
(Odinioară, chinezii nu avea nevoie de calculator, fiindcă socoteau cu biluțele lor.)
"Une bouteille d'eau explose s'il gèle car, sous l'effet du froid, l'eau devient un explosif".
(O sticlă de apă explodează dacă îngheață, fiindcă, sub efectul frigului, apa devine un exploziv.)
"Toute sa vie, Montaigne a voulu écrire mais il n'a fait que des essais".
Montagne a vrut toată viața să scrie, dar n-a făcut decât încercări.)
"Le Mexique était autrefois le pays des pastèques".
(Mexicul era odinioară țara lubenițelor.)
"La loi des probabilités s'appelle ainsi car on n'est pas sûr qu'elle existe".
(Legea probabilităților se numește astfel, deoarece nu e sigur că există.)
"Un sonnet est formé de deux quatrains et de deux tiercés".
Un sonet e format din două catrene și două treimi.)
"L'éther est un produit très volubile".
(Eterul este un produs extrem de volubil.)
"Le Vietnam est la capitale du Liban".
(Vitenamul este capitala Libanului.)
"La Terre serait recouverte de glace s'il n'y avait pas les volcans pour la chauffer de l'intérieur".
(Tera ar fi acoperită de gheață, dacă n-ar exista vulcanii pentru a o încălzi din interior.)
"Il est triste de penser que le pôle Nord et le pôle Sud ne se rencontreront jamais".
(E trist să ne gândim că polul Nord și polul Sud nu se vor întâlni niciodată.)
"Quand on a brûlé Jeanne d'Arc, les gens ont senti une odeur de sainteté".
(Când a fost arsă Ioana d'Arc, oamenii au simțit un miros de sfințenie.)
"Les pauvres s'appelaient sans-culottes car ils n'avaient pas les moyens de s'acheter un slip".
(Săracii se numeau 'fără-pantaloni-scurți' pentru că nu avea mijoacele financiare să-și cumpere un slip.)
"Les Amazones étaient comme des femmes mais encore plus méchantes".
(Amazoanele erau ca niște femei, dar și mai rele.)
"Comme son nom l'indique, le blues a été inventé par les Noirs".
(Cum o indică numele lui, 'blues' - albastru - a fost inventat de negri.)
"Le principe de la musique est de faire des notes avec des bruits de sons".
(Principiul muzicii este să facă note cu zgomotele sunetelor.)
"Le chef de file du surréalisme est Salvador Dalida".
(Liderul suprarealismului este Salvador Dalida.)
"L'élève préféré de Rodin était Isabelle Adjani".
(Elevul preferat a lui Rodin era Isabele Adjani.)
"Dans notre société, le premier motif de l'alcoolisme est la boisson".
(In societatea noastră primul motiv al alcoolismului este băutura.)
"Les 3 états de la matière sont l'état solide, l'état liquide et le tiers-état".
(Cele trei stări ale materiei sunt starea solidă, starea lichidă și a treia-stare.)
Les plus célèbres comédies de Molière sont "Le médecin malgré Louis" et les "Fous Rires de Scapin".
(Cele mai celebre comedii ale lui Moliere sunt 'Doctor în ciuda lui Ludovic' și 'Râsetele nebune ale lui Scapin'.)
"Les femmes produisent des œufs mais pas du tout comme les vrais œufs".
(Femeile produc ouă, dar nu adevărate ouă.)
Les hommes politiques financent leurs campagnes avec des dépôts de vin".
(Oamenii politici își finanțează campaniile cu depozite de vin.)
Les plus grands auteurs de l'époque classique sont Corneille, Racine et Molaire.
(Cei mai mari autori ai epocii clasice sunt Corneille - Cioară- , Racine - Rădăcină - și Molaire - Molar - , în loc de Moliere - Piatră de Moară)
"Au cercle polaire, l'hiver dure neuf mois et l'été aussi".
(La cercul polar, iarna durează nouă luni și vara la fel.)
"Au Moyen-Age, les lunettes existaient déjà, mais les verres étaient en vessie de porc".
(In Evul Mediu, ochelarii existau deja, dar sticlele erau din bășică de porc.)

luni, 8 august 2011

joi, 4 august 2011

12 adevăruri despre femei

Femeilor le plac bărbaţii plinuţi... în zona portofelului.
(Kay Ingram)
Dacă vrei ca soţia să te asculte cînd vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi.
(Sacha Guitry)
Cînd un bărbat nu minte niciodată o femeie, înseamnă că îi pasă prea puţin de ea.
(Olin Miller)
Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj.
(Carlo Nell)
Prietenia între două femei e doar un scurt armistiţiu.
(Rivarol)
Soţul unei femei care-ţi place nu poate fi decît un idiot.
(Goerges Feydeau)
Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit.
(Drew Barrymore)
Spun unii că e mai bine să faci dragoste decît război, dar dacă aveţi chef de amîndouă, căsătoriţi-vă!
(Jerry Seinfeld)
Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate.
(Woody Alen)
Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin.
(Lord Byron)
Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată.
(Woody Allen)
Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare.
(A. Bierce)

marți, 2 august 2011

DERAPAJE LITERARE

Am căutat mult, dar am găsit
- Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi)
- Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
- Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)
- Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)
- Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca Zapada)
- Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)
- A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)
- N-aveti, cumva, un foc? (Nero)
- Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)
- Suntem rude, dar foarte indepartate. (Fratii Grimm)
- Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
- De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]
- Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)
- Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)
- Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)
- Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (Giuseppe Verdi)
- Noi vrem pamant! (un extraterestru)
- Nu intrati in marile Complexe cu sotia. (Freud)
- Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)
- Tabloul lui Dali este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
- Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)
- Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)
- Cartea mea de capatai este “Dupa douazeci de ani”. (Silviu Brucan)
- Ma duc sa ma caut. (Fiul ratacitor)
- Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)
- Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)
- Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
- Toti oamenii de valoare au zburat din Romania . (Henri Coanda)
- De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)
- Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - Radu Mazare)
- Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)
- Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han
- Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)
- Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes)
- Americanii s-au obisnuit cu in-sula in coasta. (Fidel Castro )
- Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor Columb)
- Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)
- Nu sunt de acord cu femeile care isi spioneaza barbatii. (Mata-Hari)