vineri, 19 iunie 2015
Prologul sau o repetiție cu o piesă interzisă de cenzura comunsto
ceaușistă, care va fi citită la ultima ședință, înainte de vacanță la cenaclului
dramaturgilor de la I.C.R (aflat sub o
nouă conducere) este o piesă cu iz pirandelian, apărută în urmă cu doi ani în volumul 6 piese
în căutarea unui teatru, care prezintă
în fapt, teatru în teatru, o întâmplare dramatică adevărată, susține
autorul, în care protagoniștii, interpreții piesei ”Concurs de frumusețe” de
Tudor Popescu, se războiesc cu trecutul și mentalitățile comuniste încă existente
în conștiința multora…dintre ei, deși majoritatea urau în fundul sufletului lor
regimul comunist și ideologia lui. Ca o furtună într-un pahar cu apă, trecutul
năvălește peste ei și sechelele cântării României, a ideologiei de partid, și a
învățământului de partid, cu totul neprevăzut, izbucnește în conștiința lor
generând drame.
PS:În urmă cu ani când ideologia comunistă era în floare la un examen de marxism la Institutul de teatru (IATC) profesorul respectiv l-a întrebat pe studentul Mitică Popescu
- Cum se explică faptul că mai există elemente ale vechii orânduiri burgheze în conștiința multora, ca de exemplu în a mea și d-voastră?
- A mea mai puțin a răspuns netulburat studentul Mitică Popescu
joi, 18 iunie 2015
luni, 15 iunie 2015
sâmbătă, 13 iunie 2015
O inadvertență.
Descopăr în caietul program al Teatrului Național
la spectacolul cu ”Înșirte Mărgărite o inadvertență datorată regizorul Dan Puric. Amintind de performanța celor trei actori, colegi ai
săi, de pe vremuri, care l-au interpretat
în anul 1941 pe scena Teatrului Național pe Hamlet, numindu-i: G. Vraca,
G. Calboreanu și… Mihai Popescu!
Amintesc pe această cale că Mihai Popescu nu l-a interpretat niciodată pe
Hamlet. Cel de al treilea actor din celebrul spectacol al Teatrului Național a
fost… Valentin Valentineanu! Cei
care au alcătuit programul, teatrologi de meserie, cu acte în regulă, puteau
să-l scutească pe marele regizor de o asemenea …confuzie de…inadvertență.vineri, 12 iunie 2015
joi, 11 iunie 2015
NORMAN
Un spectacol studențesc: Norman.
Printr-o întâmplare fericită am ajuns în așa zisul
”exercițiu al funcțiunii” la sala de teatru a UNATC I.L. Caragiale. Nu
cunoșteam nici piesa, nici interpreții. Văzusem doar câteva spectacole cu
piesele lui Alan Ayckbourn. (mult jucatele ”Plural englezesc” și ”Cum iubește
cealaltă jumătate”, cu care dramaturgul
englez a invadat teatrele din românia, comedii agreabile, fără a atinge
profunzimi)…Știam doar că sunt studenți, viitori actori. În ciuda aparențelor și eu am fost student și
întotdeauna sunt cuprins de o năvalnică
emoție în fața unor manifestări ale studenților amintindu-mi de unul din
primele spectacole de succes ale Institutului de teatru din, oho, anul 1961, cu
piesa dramaturgului argentinian. Augustin Cuzzani, ”Centrul înaintaș a murit în
zori” , realizat de studentul Raul Seranno cu promoția mea și în care am
evoluat și eu alături Gh. Dinică, Șt. Tapalagă, Violeta Andrei, Eugen Racoți,
Alex Lazăr și mulți alții.
O masă lungă câteva scaune și un mic covoraș
mobilează spațiul destul de auster, din platoul Ion Sava care delimitează scena,
de restul săli, pe care vor evolua deocamdată niște necunoscuți
pentru mine,. Întriga piesei ascunsă sub
multe replici de început, ce se vor misterioase, se desvăluie până la urmă, totuși,
destul de simplă: Trei cupluri, adică trei bărbați și trei femei aflate sub
fascinația unui personaj provocator, Norman, se
întâlnesc ocazional și discută, când calm, când mai încrâncenat, uneori
renunțând la bunele maniere. își pun chiar poalele în cap, despre faptul,
destul de neobișnuit, într-un grup de prieteni, că unul dintre ei, Norman, ( un
mic don Juan în găoace) căsătorit cu
Ruth, a vrut să-i ofere prietenei lor Annie (care e într-o relație de dragoste
platonică cu Tom) o mică vacanță...clandestină, ofertă dezavuată
de mai toți ceilalți membri ai grupului. Din plecare mă gândesc că piesa
aleasă e un bun studiu pentru tinerii studenți care au de interpretat
personaje apropiate vârstei lor scutindu-ne de situațiile destul de jenante când un adolescent se chinuie să interpreteze un
bătrân împovărat de ani...cu o barbă... matusalemică. Întradevăr
viitorii actori se mișcă și vorbesc volubil, nu se ciocnesc între ei, decât
foarte rar, evitând stângăciile inerente, uneori ca adevărați profesioniști, dezvăluind
caracterizări exacte și la obiect ale personajelor. Silvana Mihail e o
autentică ingenuă aflată la început de drum al vieții dovedind pe parcursul
piesei reale și sincere calități dramatice. Îrina Ștefan, interpreta soției lui
Norman (Ruth) impresionează prin răceala și detașarea pe care o are...față de
partenerul ei de viați, dar și prin izbucnirile vulcanice din partea a doua a
piesei dovedind tocmai contrariu. Cristina Constantinescu, în ciuda staturii
mărunțele, aparent firave, în rolul lui Sarah arată o puternică persuasiune față de soțul său, și mai ales dezvoltă o
abilitate de comportament în relațiile cu ceilalți, nedându-se în lături chiar de
la avansurile nebunaticului Norman. Cu o statură de invidiat, cu un glas bine
pozat, parcă ideal pentru rolurile generoase de june prim, Laurențiu Drăgan se
strecoară cu abilitate prin păienjenișul relațiilor cu ceilalți, iar Vlad Bălan,
în rolul lui Tom, cel mai tânăr, dar și cel mai naiv membru al grupului se
descurcă și el dacă nu cu abilitate, în ultină instanță cu... pumnul, prin
situațiile deloc avantajoase pe care i le rezervă piesa...rămânând simpatic
până în final. Partea leului însă îi revine lui Cristiam Jicman (Norman) care se mișcă cu multă dezinvoltură în rolul lui Norman dovedind reale însușiri de atracție. El este pe rând
paradoxal în idei, revoltat împotriva unor cutume de comportament, tandru și
înțelegător cu femeile și mai ales în permanentă eboluțiune și turbulență
sexuală, poziție în care excelează.
Este
de remarcat seriozitatea și precizia ...și mai ales delicatețea cu care se
mînâncă salata la cele două mese la care asistăm, scene de antologie în
decursul reprezentației.
Spectacolul a
fost coordonat de prof. asoc. dr. Alexandru Jitea: Coordonator de an: conf.
univ. dr. Doru Ana: Îi felicit, iar viitorilor actori le urez success din toată
inima. Dacă vor fi serioși și mai ales
dacă vor avea noroc sunt sigur că îi voi
întâlni pe scenele teatrelor în roluri pe măsura talentului lor.
15.
05. 2015.
miercuri, 10 iunie 2015
De pe surse
Gest de forță fără precedent în relațiile
româno-americane. Ambasada SUA i-a suspendat marți, după orele 14.00,
viza diplomatică numitului Ponta Victor, prim-ministru al Guvernului
României. Demersul oficialilor americani a survenit la doar câteva ore
după votul din Camera Deputaților unde, cu o zdrobitoare majoritate, a
fost respinsă solicitarea DNA de cercetare a deputatului Victor Ponta.
Facem precizarea că este vorba de o suspendare și nu de o retragere,
gest care ar fi fost de o gravitate extremă.
duminică, 7 iunie 2015
vineri, 5 iunie 2015
miercuri, 3 iunie 2015
fantoma din Parlamentul României
Mare mister în Parlamentul României. Nimeni n-a văzut-o pe purtătoarea de cuvânt d-na Luminița Iordăchescu care are un salariu de 7000 de lei pe lună. Nici șefii ei direcți, nici alți șefuți!!!!
marți, 2 iunie 2015
Mihaela Juvara nu mai este
Mihaela Juvara,
actriță cunoscută a teatrului Bulandra și profesoară de teatru zeci de ani, a
încetat din viață, duminică dimineața și a fost înmormântată de familie, marți,
la cimitirul Bellu. Mihaela
Juvara s-a stins din viaţă "discret şi probabil demn, aşa cum a trăiti".A
fost actriţă a Teatrului Bulandra, până la pensionare, deţinut politic timp de doi ani de zile
(victimă a absurdei şi dureroasei «purificări» a dosarelor din anii cincizeci),
mama unui băiat care a devenit crucea grea a părinţilor lui (tată Valeriu
Moisescu) în această viaţă, bolnav de o boală care nu te omoară, dar nici nu te
lasă să trăieşti. A fost profesoara care a pregătit pentru examenul de admitere
la IATC, ATF şi mai nou mult dezbătuta UNATC zeci de viitori studenți care au devenit ulterior actori". Mihaela
Juvara suferea deo suferinţă pulmonară care nu-i mai permitea să umble mai
mult de cinci metri fără să fie nevoită să se odihnească. Am
cunoscut-o destul de bine cu ani în urmă iar, vizitându-l în ultimii ani pe V. Moisescu pentru
ai dărui volumul meu ”Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele
scenei”, am avut lungi conversații cu ea. Era o fire veselă...în ciuda
nenorocirilor ce i se întâmplase. Eu am văzut-o jucând Vidra avându-l pe Septimiu Sever partener. Era autentică și adevărată...Dumnezeu s-o odihnească!
luni, 1 iunie 2015
Scandal la ICR.
Aud că dl Nicolae Breban a
cerut, într-o şedinţă de secţie a Academiei Române, ca domnii
Patapievici şi Liiceanu să fie împuşcaţi pentru lipsă de patriotism. Îl
rog pe dl. academician să mă adauge şi pe mine micului grup ce urmează a
fi dus în faţa plutonului de execuţie. Mă simt nedreptăţit: nu cred că
am făcut mai puţin rău culturii româneşti decît colegii mei. Lucrăm de o
viaţă pentru subminarea valorilor naţionale, deşi, ca să păcălim lumea,
ne-am prefăcut că le slujim. Gabriel Liiceanu a încercat să anihileze
poporul român sufocîndu-l cu 30 de milioane de cărţi, Horia Patapievici
s-a ocupat vreme de 7 ani, în mod spectaculos, cu propagarea culturii
autohtone în străinătate, desigur, un simplu camuflaj pentru a o
ponegri.
La
rîndul meu, am înfiinţat (sau reînfiinţat, după ce Nicolae Ceauşescu,
în înţelepciunea lui, le suspendase) cîteva instituţii, bineînţeles de
ochii lumii: Muzeul Ţăranului Român, Comisia Patrimoniului, Festivalul
şi Concursul internaţional „George Enescu“, două noi teatre bucureştene
(„Excelsior“ şi „Masca“), Editura Humanitas, căreia i-am strecurat, pe
sub mînă, un uriaş tezaur de scaune şi canapele, plus ediţia completă a
operelor lui N. Ceauşescu etc.). Nu în ultimul rînd, am lovit pervers în
excelentul săptămînal „Contemporanul“, nuumindu-l pe însuşi domnul
Breban la conducerea sa.
Evident, nu îndrăznesc să intru în conflict cu dl. academician, cel care, pe vremuri, într-un dialog cu generalul Pleşiţă, îşi exprima indignarea că Eugen Ionescu (alt trădător de neam) vorbeşte urît de tovarăşul Ceauşescu. În definitiv, nu toţi ne putem permite să discutăm, de la egal la egal, cu Ionescu şi Pleşiţă, cu Dostoievski şi Thomas Mann. Să fim cuviincioşi! Să fim scoşi din teren! Să fim împuşcaţi!
Andrei Pleșu
Evident, nu îndrăznesc să intru în conflict cu dl. academician, cel care, pe vremuri, într-un dialog cu generalul Pleşiţă, îşi exprima indignarea că Eugen Ionescu (alt trădător de neam) vorbeşte urît de tovarăşul Ceauşescu. În definitiv, nu toţi ne putem permite să discutăm, de la egal la egal, cu Ionescu şi Pleşiţă, cu Dostoievski şi Thomas Mann. Să fim cuviincioşi! Să fim scoşi din teren! Să fim împuşcaţi!
Andrei Pleșu
PS: Și eu vreau să fiu împușcat alături ce cei vizați.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)