George Banu, un împătimit al
artei teatrului
Iarăși timpul neîndurător, neînduplecat
ne răpește un mare artist. A plecat dintre noi fulgerător, când aproape
nimeni nu se aștepta, în floarea vieți și a creației, teatrologul, profesorul,
criticul de teatru, doctor Honoros Cauza
a Untc. George Banu, lăsând
pentru mult timp locul de „decan” în lumea critici teatrale, liber. Era cam
peste tot. Nu exista un spectacol interesant, pe care să nu-l comenteze doct cu
frenezie, cu simpatie găsindu-i conexiuni cu marea artă europeană. Nu exista un
festival de teatru în țară sau în străinătate
care să nu se bucure de prezența
sa și să nu-le comenteze cu zeci de epitete glorioase arătându-le importanța,
găsindu-le unicitatea. Iubea teatrul cu o pasiune nedisimulată, S-ar putea
putea spune că și-a oferit viața ca „ofrandă” teatrului pe care l-a iubit la
superlativ. Avea câțva idoli pe care i-a adorat încontinu cu pasiune fără să-i
trădese vreodată; Peter Brook și A. P. Cehov și bineînțeles Andrei Șerban
cărora le-a închinat zeci, sute de pagini de comentari pline de adevăr în
cărțile sale cum aproape nimeni nu a făcut-o. Era nelipsit, om de bază, de la
festivalul de de teatru de la Sibiu pe care îl deschidea și-l închidea în fiecare
an și pe care l-a comentat în fel și chip pe unde avea posibilitatea. Despre
regizorii și actorii români avea păreri extraordinare asemuindu-i și pe unii și
pe alții cu marii actori europeni ai timpului. Cărțile sale despre Shakespeare,
despre Cehov și despre teatrul modern vor rămâne pentru mult timp repere și un
îndreptar pentru cei ce iubesc și admiră arta teatrului. Vor găsi în ele un
izvor de inspirație și mai ales de iubire pentru că deseori declara că fără
iubire nu se poate ajunge la marea artă! Se
pregătea în adolescență să fie actor dar unul din mari noștri profesori de
teatru, I. Fintrșteanu observându-i posiblitățile l-a îndrumat
spre...Teatrologie descoperindu-i cu ocazia asta adevărata sa vocație!
Scria pentru oricine iubea teatrul,
specialist sau cititor de rând într-un limbaj
simplu și în același timp, fără emfază, fără pretenții de autoritate
supremă, dar cu o iubire totală. Articolele, cărțile luările sale de cuvânt nu conțineau nici un pic de
răutate sau ironie, totul fiind acoperit de marea lui pasiune pentru arta
teatrului și pentru talentul fenomenal al marilor creatori de teatru. De multe
ori comentariile sale era ascultate cu reliigiozitate pentru că veneau de la un
om care își dedicase viața iubiri teatrului ca artă supremă. Dacă ceilalți care
scriu despe fenomenul teatral sunt într-un fel doar cronicari...el era, iată că
deja vorbim despre el la trecut, ceace se numește un critic adevărat și avizat
de teatru. Într-un fel el a fost, neoficial,
ambasadorul Artei teatrului româneasc în spațiul european. Era Român,
trăia la Paris dar vorbea și gândea ca un European. Titluli cărți sale este edificator:
„Viața și teatru pe scena lumiii”! Cel
de sus să aibă grijă de sufletul său.
22. 01.2023.
Candid Stoica