Dragoste şi corupţie
Spectacol-lectură de Candid Stoica
Teatrul de
comedie – Sala Studio din Bucureşti, în cadrul Cenaclului Dramaturgilor, Dragon
2 se prezintă piesa-lectură Dragoste şi Corupţie de Candid
Dumitru Stoica.
Se aude gongul,
spectacolul începe.
Decorul
simplist, două birouri şi câteva scaune, în
dreapta scenei, aşezat pe un scaun pliant,
Candid, răsfoia scenariul şi,
din când în când, privea pe sub ochelari, parcă număra cu privirea spectatorii,
la un moment dat se auzeau replici, când din sală, când din platou, m-am
pierdut puţin până m-am lămurit ce
se întâmplă, cert este că am ratat vreo doi actori, neputând să-i depistez
printre rândurile din sală din cauza ocupării în totalitate. O piesă lectură,
ce-i drept, dar la cum arăta sala eram convinsă că particip la o premieră susţinută la Teatrul Naţional.
Schimburile
de replici continuau ca o furtună, apoi totul s-a mutat pe scenă, unde primarul
Vasilescu (Bebe Cotimanis) purta o conversaţie aprinsă cu secretara Elvira Surdu (Monica
Davidescu), între primar şi
secretară povestea de iubire părea cam expirată, în afară de rodul iubirii, un
copil, însă nerecunoscut legal de către şef. Subiectul fiind veşnic
acelaşi, idila cu secretara care devine amantă şi mâna dreaptă a şefului necesară în orice situaţie stânjenitoare, gata oricând să îşi apere scaunul, şeful şi
reputaţia, ca o leoaică. Un zvon s-a împrăştiat ajungând la urechile unora despre casele
oferite de municipalitate persoanelor nevoiaşe, totul gratis.
Un gratis costisitor,
care nu aduce întotdeauna şi
certitudinea unei locuinţe.
Universul şi planetele nu se
aliniază politic benefic pentru muritorii de rând. Replici spumoase, personaje
alese cu grijă de scenaristul şi
autorul piesei, respectiv Candid Stoica, dând parcă o încărcătură aparte piesei
doar prin simpla apariţie a actorilor pe scenă.
Impozant,
baritonal şi cameleonic, marele
actor care aduce strălucire pe orice scenă a teatrului românesc, Bebe Cotimanis
(în rolul primarului Vasilescu) îşi
joacă parcă rolul carierei alături de marea doamnă a scenei, graţioasa Monica Davidescu.
Monica Davidescu trece inimaginabil prin toate
stările unei femei încercate de viaţă, şerpuind cu sau fără sprijin prin hăţişurile
indiferenţei, în căutarea
dragostei şi statorniciei. În
peisaj apare şi Tudorică Bragadiru,
actorul sărac (jucat de Mircea Constantinescu), fără casă, trăind în concubinaj
şi având un copil abia născut, tăind sub acelaşi acoperiş cu socrii, la periferia Bucureştiului, făcând zilnic naveta către teatru, află la
rândul său din surse sigure că la primărie se dau case gratis. Împrumutând bani
de la colegi şi prieteni, strânge 5000
de euro, pe care îi pune într-un plic cu gândul să-i „doneze”, de fapt este şpagă în schimbul unui loc favorabil pe lista
de priorităţi. Printr-o împrejurare
regizată, plicul cu bani aterizează în sertarul primarului pentru mai marele
codoş din partid, cel care împărţea, făcându-şi parte. Deloc surprinzător apare şi o tânără jurnalistă, Cristina
Constantinescu, având dreptatea în vârful peniţei, cere socoteală primarului despre unele nereguli,
intră în biroul acestuia precum un uragan, apoi, după câteva momente şi replici contradictorii, iese precum un vând
călduţ de primăvară. Aici autorul piesei, Candid
Dumitru Stoica, ne induce în subconştient
acea stare de intimidare intelectuală în care tinerii jurnalişti vor sfârşi cu stiloul în mână, dar fără cerneală din cauza
rechinilor versatili, iar adevărul se va odihni undeva, într-un dosar prăfuit.
Apare şi mafia parcărilor, o doamna guralivă, un
personaj colorat, o florăreasă fără studii, dar dornică de afaceri prospere,
vrea şi ea o casă pentru fiica ei aflată în
Germania, trebuie să aibă şi
fata unde se repatria. Cu sacoşele
pline cu daruri, reuşeşte să intre fără programare până în antecameră, împărţind atenţii de la portar până la secretara, încercând să-i distragă atenţia, îi prinde mâna cu forţă, ghicindu-i în palmă despre noroc şi viitor, doar-doar i se va deschide drumul de
trecere spre biroul primarului pentru o înţelegere cu câteva zerouri. Doina Ghiţescu, căci despre ea este vorba, ne zugrăveşte
un tablou imaginar greu de uitat.
Andrei Necula
(Denis Vasilescu, fiul primarului) ne aşterne pe o tavă de argint relaţiile sale cu interlopii, puterea banului şi a pumnului, despărţind astfel două lumi, dar, în acelaşi timp, unindu-le într-un haos de lăcomie.
Aceiaşi monedă versatilă joacă şi marea doamnă a scenei, Florentina Tănase (Marga
Vasilescu, soţia primarului),
senzuală, elegantă şi enigmatică, lasă
impresia unei femeii puternice, care, îi cunoaşte prezentul dar şi trecutul amoros al soţului, continuând să convieţuiască cu acesta într-un „ménage à trois” doar pentru
confortul financiar. La rândul ei întreţine un amant mai tânăr, aşa încât balanţa amorului să nu şchiopăteze.
Un scenariu
bazat pe realitate, în care faptele se succed vertiginos, nelăsând timp pentru
comentarii, ci doar pentru hohote de râs şi ropote de aplauze
Deliciul cu
trimiteri subtile face din Petre Moraru (astrologul Gherase Iftoc) omul cu
mintea luminată, care încearcă să prevină un dezastru mondial cu invenţiile sale, un al doilea Mesia, însărcinând-o
pe secretara primăriei cu funcţia
supremă de „Salvatoarea omenirii”. O discuţie interesantă doar pentru urechile desfundate. Piesa
se încheie cu fuga primarului în străinătate, grijuliu pentru agoniseala
ilicită, nu uită nici valiza cu bani. Descinderea organelor de control (Adrian
Fetecău şi Daniel Torje) la primărie se întâmplă mult prea târziu, o mică greşeală de coordonare, iar gaura de 600 de
milioane de euro poate trece neobservată în catastiful cu pierderi
administrative.
A fost o
trecere în revistă a unei piese de teatru-lectură, scrisă de Candid Dumitru
Stoica. După spectacol, au luat cuvântul: Dinu Grigorescu, Ion Chelaru, Adrian
Fetecău, Prof. Vlad Leu, Radu F. Alexandru, Sebastian Ungureanu, Aneta Pioaru,
Crina Bocşan Decuseară, Wilma
Wilma şi, nu în ultimul rând, Marilena Dumitrescu,
aducând laude venerabilului scriitor, actor şi dramaturg Candid Dumitru Stoica şi de-o potrivă actorilor implicaţi în spectacol.
Coca Popescu jurnalistă