candid Stoica

candid Stoica

marți, 26 noiembrie 2019

Opoziția a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întuneric ea stă la pândă    ascuțindu-și gherele așteptând momentul oportun  pentru poftele ei antinaționale. (I. L. Caragiale: Conu Leonida....)

luni, 25 noiembrie 2019

La ”muncă” la o lansare de carte între două frumuseți
la Gaudeamus 23 11. 2019 , la luncă la lansare de carte

luni, 18 noiembrie 2019


Clubul Dramaturgilor          Dramaturgi  goniți
Marți  27 Noembrie 2019  ora 17
La Teatrul de Comedie sala nouă
Lectura piesei:
Vieve la Danse                         de Edith Negulici
Își vor da concursul actorii: Lamia Beligan, Dorin Andone, Liviu Lucaci, Meda Victor, Alexandra Fasola, Mihai Nitu.
Regizor: Marcel Țop                                           Moderator: Candid Stoica
Invitați:Dinu Grigorescu, Marilena Dumitrescu, Denis Dinulescu. Sebastian Ungureanu, I. Bogdan Marin, Marilena Caragiaur, Florentina Tănase, Sonia Neagu, Violeta Berbiuc, Pușa Lipan, Argentina Filip.
                                   Discuții Libere
                                 

miercuri, 6 noiembrie 2019


O moarte într-un spital                                                                       Nu trăim vremuri nu prea bune. Teatrul românesc e iarăși în suferință.. Ne mor valorile. Încă un creator al teatrului ne-a părăsit acum câtva timp. Devenim din ce în ce mai săraci de personalități: Monica Ghiuță, Ilinca Tomoroveanu, Damian Crâșmaru, Florina Cercel, Cătălina Buzoianu... O falangă de mari artiști care s-au stins doar în câteva luni.
Ne părăsesc, se duc... spre alte zări. Mai zilele trecute a plecat brusc, neașteptat și imprevizibil în plină forță creatoare regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”. Ducu, cum  a fost alintat de mama sa ‒ frumoasa și modesta dansatoare-actriță  Consuela Roșu ‒ și de tatăl său, marele actor, Iurie Darie.  Provenit dintr-o interetnicitate fericită, a trăit, a copilărit în teatru, cum s-ar spune... a mâncat teatru pe pâine, văzând spectacolele marilor regizori de la Teatrul de Comedie David Esrig și Lucian Giurchescu, înconjurat de marii artiști ai scenei care au avut asupra ființei lui o imensă înrâurire.                                                                  A murit într-un spital!!                                                                                                                               Desigur era grav bolnav. Dar a murit într-un spital! Un paradox!
A fost discipolul regizorului Dinu Cernescu, apoi și-a făcut ucenicia la Teatrul din Oradea, realizând pe cont proprii două spectacole care l-au anunțat a fi unul din cei mai interesanți regizori al generației sale (Amadeus de P. Shaffer și Jolly Joker de Tudor Popescu)  după care „s-a dezvoltat” ‒ firesc, ca artist ‒ în millocul colectivului Teatrului de Comedie,  spectacolele pe care le-a regizat (Iluzia Comică de J. P. Corneille și Legături Primejdioase  de Christopher Hampton după Chalderos Laclos)  se remarcau printr-un limbaj teatral modern, original mult deosebit de al colegilor lui de generație....                                                                                            A evadat din trupa care l-a promovat ca un mare tânăr regizor după un conflict destul de cotroversat cu conducerea teatrului de atunci spre Teatrul Bulandra unde a realizat alte spectacole interesante (Trei surori de A. P. Cehov, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Povestea unui necunoscut, după Dostoevski, etc) Dar ce creator n-a avut conflicte?  (De exemplu, plecarea intepestivă prin demisie a lui C. Nottara de la Teatrul Național în timpul directoratului lui I. L. Caragiale)
Am trăit lângă el confirmarea internațională a excepționalelor sale calități artistice, cu spectacolul Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare, (realizat cu actorii Teatrului de Comedie) în turneu, la festivalurile de teatru din Anglia (Londra, Sheffield, Cambridge, Oxford), Toronto, Caracas, Bogota, Istambul unde a fost invitat, recompensat ulterior pentru merite artistice deosebite  Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, distincţie acordată de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, Ordinul Steaua Solidarităţii Italiene în grad de Cavaler şi Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofițer și nu în ultimul rând Preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa.                                                                                            Numit la 43 de ani directorul unui important teatru din Capitală care mai îmainte avusese doi directori vestiți, (L S. Bulandra și Liviu Ciulei), a reușit alături de spectacolele realizate  de el, să adune dar mai ales să statonicească în jurul său destule energii,  destule personalități de mare valoare pentru a duce mai departe această glorioasă corabie a teatrului românesc.                                         Din 2002 când a fost numit director a reușit să aducă  alături de el în teatrul respectiv  personalități marcante al regiei internaționale ca Andrei Șerban, Iuri Kordonski, Elie Malka  care au realizar excelente spectacole făcând din Teatrul Bulandra un teatru European în adevăratul înțeles al cuvântului...
Avea puterea să treacă peste orgoliul personal al regizorului. redescoperind că unul din marile secrete ale teatrului e... actorul și  că în teatru foarte important, poate primordial e textul autorului, dar n-a avut totuși șansa să descopere un dramaturg român autentic, neavând flerul și poate și curajul la capitolul ăsta unde atâția alți directori au excelat.
L-am cunoscut ca adolescent, făcând figurație în spectacole alături de părinții săi și deși am contribuit mai târziu un pic la aducerea lui la Teatrul de Comedie, n-am avut ulterior relații de colaborare cu el, refuzându-mi în calitate de director piesele mele pe motive destul de  ciudate, asta însă neștirbindu-mi cu nimic aprecierile mele, în cronicile pe care le-am scris, despre activitatea sa sau a teatrului pe care-l conducea, care de multe ori, ca să spunem adevărul acum la sfârșit de partidă...schiopăta. Dar oare ce director de teatru nu a greșit vreodată? S-a mai întâmplat și la case mai mari... Se spune că C. Tănase a trecut pe lângă Maria Tănase...fluerând... iar  Andre Gide,  a refuzat să publice cartea lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, carte care ulterior a devenit unul dintre cele mai citite romane. Extrapolând am putea glosa că  a murit la locul de muncă  întocmai ca  eroii preamăriți de literatura comunistă sau mult mai aproape de adevăr ca un erou modern pasionat în exces de arta sa, care s-a autodistrus.                                                                                                                        Exagerând un pic se poate spune că Ducu Darie, într-un fel și-a pregătit ieșirea din scenă regizând (timp de un an jumate) spectacolul cu Coriolan care nu este numai apogeul carierei sale ci prin tot arsenalul de care îl dezvoltă, prin creațiile care au loc în acest spectacol mamut, care poate fi considerat un  moment important în istoria teatrului românesc.                                                            Se mai poate spune că Alexandru  Darie a murit în plină apoteoză creatoare.
19. 09. 2019                                                                              Candid Stoica