Ca un trăznet veni plecarea regelui                                                                                                         și stinse pentru câteva zile zavistia ce domnea                                                                                     Cei ce l-au alungat acum îl apaudau cel mai tare                                                                                 Cei ce l-au urât, acum îi zâmbeau                                                                                                         Cei ce l-au ocărât acum îi aduceau imnuri de slavă                                                                            apoi pe nesimțite veni nașterea domnului Isus Cristos                                                                            și luați de febra cumpărăturilor am uitat și de una și de alta
și ca un fulg de zăpadă                                                                                                                           La răspântia nopții                                                                                                                                   se trezi împotmolit în tăceri                                                                                                                 Deși obosit de pe drum
totuși Crăciunul sosi.                                                                                                                      Încălzindu-ne pentru puțin timp inimile

De curând a ieșit de sub tipar o minunată carte a harnicului scriitor Ion Haineș unde sunt comentați 39 de scriitori, autori  ai unor foarte interesante volume de literatură printre care mă număr și și eu (al 32-lea) colaboratori statornici ai revistei Bucureștiul Literar și artistic condusă de infatigabilul Florentin Popescu. O carte ce va intra în mod sigur în analele literaturii române.

Ai plecatSsire / ca un om neîntinat / ca un rege neînfricoșat / Te-ai dus în eter / acolo sus în cer /  Ai plecat tăcut și îngândurat / ca o șoaptă / ca un murmur / ca un gând duios /  ai plecat majestuos / ai fost ca un părinte blând / și milos ca un bun gând / și te-ai dovedit / eminamente cinstit / arătând românului efemer / ce înseamnă un caracter / Ne-ai părăsit Majestate / Te-ai dus în eternitate

Lansare de carte la Gaudeamus 2017: Capriciile Destinului de L. Giurchescu și Vera Molea: Candid Stoica,(în picioare la microfon), Dinu Grigorescu, Lucian Giurchescu, (pe scaune), Vera Molea (în picioare).

O fotografie inedită a Stelei Popescu: in turneu la Krakuevăț cu Mircea Șeptilici, Val. Plătăreanu, Natalia Stancu, Milan (traducător) Septembrie 1979

       Un interviu înainte de moarte cu Vasilica Tastaman…..                                        

                                                                                                        “…o floare unei flori..”

                                                                                                      ( Hamlet : actul 5 scena 1 )

                      Vasilica Tastaman (  1933 – 2003  ) a fost una din revelaţiile teatrului românesc . O actriţă excepţională ! . O comediană înăscută, care sub masca unei adolescente sugubeţe ascundea un temperament focos şi o senzualitate ardentă  . Descoperită la Brăila  de marele artist Ion Manolescu, preluată de D-na Bulandra şi apoi de maestrul Beligan, şi-a dat măsura talentului ei pe scena teatrului de Comedie în anii 1961- 85. A  jucat cu mult succes, pe scena Teatrului Mic  - creînd cu această ocazie în jurul ei un fel de mit - o piesă emblematică prin similitudinile pe care le creia între viaţa e , cu cea a marelui star american care a fost Marylin Monroe : “După Cădere” de Arhur Miller . Era nelipsită din emisiunile de varietăţi ale televiziuni împrăştiind mult humor şi bună dispoziţie  . Ultimul ei mare rol a fost Ranevskaia din “Livada cu Vişini” la Teatrul de Comedie            A plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, în urmă cu optsprezece de ani, în plină forţă creatoare lăsând în urma ei un gol… şi multă nedumerire ! A avut  în viaţă o conduită controversată  şi un limbaj, poate pentru unii, scandalos de frust .                                            

Auzind că e în ţară  şi că repetă într-o piesă  la Teatrul de Comedie,  am luat cu mine un buchet de flori, am scris în grabă câteva cuvinte pe un bileţel  şi am plecat spre teatru cu intenţia de ai lua un interviu….      Vasilica cum m-a zărit, m-a îmbrăţişat, ne-am sărutat. Nu o mai văzusem de peste cinsprezece ani, dar arăta de parcă timpul n-a fi trecut peste ea. I-am spus-o, înmânându-i florile

- Ai, că m-ai topit, a spus ea luând buchetul…doamne, ce mult e de când n-am mai primit flori la teatru…  E şi un  un bilet, a exclamat ea sincer surprinsă.  Îmi închipui că trebuie să scrie ceva frumos, la asta te pricepi, puşlama bătrână  (după ce a citit, faţa-i parcă îi căzuse şi  se citea pe ea o  tristeţe blândă) O doamne, m-ai făcut să plâng…o doamne ! (Deodată se uită speriată în jur )…Oare acum e voie să pomenim cuvântul ăsta, că pe vremuri nici n-aveam voie să ne închinăm? Când treceam pe lângă biserica din faţa teatrului îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii să nu mă vadă cineva că mă-nchin şi să mă toarne la partid ..că aveam destule bube-n cap de cap… că nu veneam la şedinţe şi la invăţământul politic şi la alte căcatutri de astea, aoleu, dar  poate că am fost  vulgară…o să mă certe şi Stela. Parcă ieri mă  criticaţi toţi…dar nu mint…tu nu mai criticat ( mă mângâie  pe obraz ). Dar alţi…nişte iude. În faţă ni, ni, ni şi în spate harşt, ardeo nae la cotoaie… Vrei să-ţi spun de ce nu veneam la şedinţe şi  la învăţământul politic ? Pentru că vream să-i sfidez…futu-i în gât să-i fut (Băgai-a-şi în măsa ), că prea mult rahat au mâncat pe seama mea…iar o să mă certe Stela că n-am lacăt la gură…Spuneau că, adică vezi doamne, nu aş fi uşă de biserică. Dar în acelaşi timp  se chiorau la ţâţele mele şi la fundul meu, fira-ar ai dracului de împuţiţi, de japiţe de…labagii, că în şedinţe  îţi împuiau capul cu morala proletară dar în schimbi toţi vreau să se culce cu mine…Ei cine ? Toţi !  De la Beligan până la portar. Într-un turneu în Israel, nu mai scăpam de un maşinist. Zor nevoie să mă fut (culc) cu el….              - Dacă umblai, am auzit, cu ţâţele goale prin spatele scenei….                                                     - Dacă era cald ce să fac?…Dar ce-i chestia asta…dacă vezi o femeie cu ţâţele goale trebuie să taberi pe ea? Dar dă-i în pizda (aia a măsii) pe toţi că ne-au făcut viaţa imposibilă, deşi pe mine mă durea-n cur (fund) de ei…ai că spun prostii. Nu e bine să te doară acolo, la găurică…e chiar rău de tot…În momentul când m-am măritat cu Ienei însă le-am închis  clonţul, că bozgorul i-a ameniţat că dacă mai aude pe vreunul spunând porcăria aia  care ieşise pe socoteala mea, îi bate până-i omoară…Ai că o ştii şi tu…Vasilitca Tastaman  ciugulea banana!  I-a să văd rahat  ai scris pe bilețelul ăsta… (a început să citescă biletul.) O floare unei flori ! Un timp n-a mai spus nimic.                 - Special ai scris aşa, a întrebat cu glas scăzut. Adică la fel ca în biletul pe care mi l-ai scris la premieră la Mamauret, acum câţi ani dragă ?

- Nu mai ştiu …poate treizeci şi cinci de ani…eram student..

- Nu erai student, prostule, erai tânăr. Şi eu eram tânără…şi  nebună! ….( E rândul meu să mă mir că ea a ţinut minte, gestul meu de atunci.….Ce ţi-e şi cu memoria femeilor…)

- Ştiu ce vrei să mă mai întrebi… că aşa sunt românii. Vor să ştie tot şi ce mănânci şi ce te …nu nu mai spun că sigur o mă certe Stela…ca apoi să te fută ei cu sula indoită  (foarfece ei, cum le vine la gură)

- Ţi-e frică de Stela ? Cum o să afle ce, ai vorbit cu mine ?

- N-o cunoşti, asta află tot. E ca un câine   poliţist pe urmele mele. Mă trage de limbă. Şi eu, ca proasta, mă dau de gol, pentru că sunt zăpăcită,  și că nu-mi place să mint. Eu îi spui omului verde-n faţă ce cred despre el. Nu mă crezi ? Crezi că vreau să mă dau mare ? (S-a înroşit deodată  uitându-se urât la mine).  Mie toată viaţa mi   s-a rupt în paişpe de toate. Şi de  de oamenii cu  funcţii şi de oamenii cu bani, chiar şi de directorii de teatre. Eu am răspuns  odată d-nei ,Bulandra, căreia  nimeni nu-i sufla în ciorbă, ceva de pomină ….Lipseam  de acasă de vreo trei zile. Ai că şti. Mă căutau înebuniţi că d-na Bulandra vrea să intru peste noapte într-o piesă şi nu mă găseau. Eram la un iubit secret al meu în Ferentari (Se uită galeş la mine şi-mi face cu ochiul ), și m-au ridicat ca din oală şi m-au dus direct în faţa D-nei Bulandra care m-a întrebat răspicat :”Unde ai fost Vasilico ?”. Iar eu i-am răspuns tot atât de răspicat: Să mă fut, doamnă!  Ai auzit de chestia asta? (Am dat din cap afirmativ ) Şi mă laşi să vorbesc, ca proasta-n sulă…Trebuie să plec, dar am promis unui amărât de ziarist să-i dau un interviu…Că la voi acum  e moda interviurilor. Nici tu bună ziua nici tu fute-n cur…trebuie  să stai drepţi şi să le dai lor un interviu, ca să scrie acolo, baliverne…Dar poate că n-am chef, poate nu mă  simt bine, poate…apropo, chiar nu mă simt bine. Cred că v-a trebui să mă internez să fac nişte analize…

- Unui ziarist care te-a intrebat ce studii ai, i-ai răspuns că ai scoala vieţi, curs seral .

- Nu-i adevărat. Oricât de scârbavnică aş fi la gură,  totuşi mă consider o doamnă şi o doamnă nu poate răspunde aşa….Cred că n-am să-l mai aştept pe ziaristul ăsta…Dacă cumva il vezi spunei că-l bag în aia măsii de nesimţit…

- Nu te mai obosii. Nesimţitul sunt eu…

- Aoleu,  nenică. Inainte vă făceaţi membri de partid, acum toţi  v-aţi făcut ziarişti. Nu mai poţi  să tragi un pârţ că dai de un ziarist ! …Şi de când eşti tu ziarist?  Măi copile, acolo de unde vin eu, ziariştii sunt oameni serioşi, nu nişte terchea - berchea ca tine, improvizaţi… ( brusc a început să râdă )  Ascultă, nu cumva ai imprimat pe şest ce am vorbit? Dar de fapt n-am vorbit nimic, aşa că n-ai ce să scrii…n-ai nici casetofon cum au ziariştii, nici un carneţel să notezi…

- Am reţinut jumătate  aici   şi jumătate  aici (Arăt cu degetul fruntea şi  locul inimi )

- Alea sunt locuri perisabile neică. Se dereglează. Cele mai sfinte jurăminte din inimă se uită. N-ai tu fire de păr în cap câte jurăminte mi-au făcut mie bărbaţii…

- Ca să nu se uite,  totuși, am imprimat  discuţia noastră(  A izbucnit  ca o petardă )..

- Porcule, excrocule, prefăcutule…M-ai făcut să vorbesc cum îmi vine la gură şi m-ai imprimat…nu vreau să te mai văd...doamne, dece mi se-ntâmplă mie aşa ceva…oh, ce ai putut să mă enervezi….te rog chiamă-mi un taxi şi lasă-mă în plata domnului. (I-am chemat un taxi şi până când a venit am stat, fără să vorbim, aruncându-mi  priviri ucigaşe )

- Iartă-mă, te-am minţit. N-am imprimat nimic, i-am spus eu,  neştiind cum s-o împac. Ştii ce mi-a plăcut  mie întodeauna la tine?   Tu ai făcut întodeuna ce ai vrut şi întradevăr ţi s-a rupt în paişpe de toţi, i-am spus după o mică pauză .

-  Nu chiar de toţi. De copilul meu  mi s-a rupt inima! Că am o inimă tare păcătoasă. Aşa la suprafaţă  par indiferentă,  dar mă oftic de multe. De fapt adevărul e că  pentru copil  am plecat din ţară. Ca să aibă şi el o viaţă mai uşoară. Să nu trudească din greu, ca mine, pentru fiecare lucru agonisit…Nu mai eu ştiu cum l-am crescut. Tat-su’ şi pus palma în fund şi a plecat…vezi doamne era ocupat cu meciuri, cu antrenamente …şi eu o biată femeie  a trebuit să-l cresc singură, să nu ducă lipsă de nimic..că ştiam, pe pielea mea ce înseamnă să fii un copil sărac…Să ştii că nici acolo nu mi-a fost uşor. Aici, chipurile că eram mare sculă de artistă, dar acolo nu ştia nici dracu’ de mine. Şi asta e tare nasol. Şi limba e foarte grea Ţi se stâlcesc cuvintele-n gură.  La început am  jucat  roluri de străină care vorbeau, sanchi, cu accent. Ei, dar pâna la urmă, m-am descurcat. Am învăţat şi limba. Nu foarte bine, dar ceeac, pac, merge.     ( A inceput deodată să vorbească într-o limbă  care am  bănuit că e daneza )                                             - Ghici ce am spus? Nu ştii ! Am spus: Te iubesc, prostule ! ( Râde ca un copil care a făcut o şotie )  Dar duc în continuare dorul publicului. Nicăeri în lume nu e un public ca în România! Tu nu ştii ce simte un actor care a primit atâtea aplauze câte am primit eu, când nu le mai are…Îţi vine câteodată să-ţi pui capăt zilelor…Mi-a fost tare greu… Şi cu asta am terminat…m-am răscolit fără să vreau,   (Între timp a venit şi taxiul) Şi mai vreau să-ţi mai spun ceva, dar te rog să nu scrii asta…Deşi n-ai să mă crezi, m-am gândit de multe ori la tine, la soarte ta şi de multe ori te invidiam.     Eu şi alţi ca mine, ne dădeam de ceasul morţi să facem cât mai multe filme. Unu două, trei, zece, să câştigăm cât mai mulţi bani. N-avea importanţă ce fel de filme. Cu Ceauşescu, fără Ceauşescu, cu dracu’ cu lacu’ că am obosit şi nu mai ştiu ce spun.  Nu ne mai ajungea. Şi ce am făcut ? Am făcut rahatul praf ! Acum banii s-au dus, tinereţea s-a dus şi ea, sănătatea la fel… şi sunt săracă, săracă, nu am de nici  unele.. nici casă, nici tu maşină.... stau pe la Stela…că Stela mă bate la cap, zor nevoie, să vin înapoi. Bine, bine vin şi unde o să stau ? Că doar n-o să stau toată viaţa cât mai am de trăit la Stela. …Nu ?

- De ce zici că mă invidiai ? (Vorbind, am ajuns la Taxi, care aştepta în faţa teatrului )

- Am zis eu asta ? ( Stă o clipă şi se gândeşte. Nu se grăbeşte. Nici eu ) A, da, uite… pe tine nu te interesa prea mult chestia cu filmele,  la teatru jucai din an în paşte, că uneori mă întrebam ce faci în restul  timpului. Citeşte, îmi răspundeau ăia care îi întrebam, alde Fane Tapalagă sau Rucăreanu!    Acum îmi dau seama că de fapt, tu eşti mai câştigat. Eşti la fel de sărac, ca noi toţi, dealtfel, dar sunt sigură, mai bogat sufleteşte, știu că o să mă întrebi dacă ajută ? Să știi că ajută. Deabia când eşti singur, cum am fost eu, acolo în pribegie, îţi dai seama. Acolo m-am apucat şi eu de citit.  N-ai să crezi! Biblia ! N-ai ideie ce carte grozavă e !  Pe vremuri, din înfumurare,  le luam peste picior pe unele colege care făceau mare caz de citit şi le întrebam: Cititul vă ajută să daţi mai bine din cur (fund)  când vă  culcaţi cu bărbaţi voștri?  Na, că iar am dat cu mucii în fasole. Nu mai vreau stau de vorbă cu tine. Ai un dar de a  mă de  face să vorbesc aiurea…M-ai enervat, m-ai făcut să plâng cu biletul ăla…(A intrat în maşină )

- Nu lua în seamă. E din Shakaspeare!

- De unde ?                                                                                                                                   N-am mai apucat să-i răspund. Între timp maşina pornise….

                                                              *

Am transcris ceace  am reuşit să-mi amintesc din convorbirea noastră, câteva pagini pe care le încropisem ca un  proect de interviu şi i le-am trimis, dar nu ştiu dacă a ajuns să le  citească . După câteva zile  am aflat că repetiţiile la teatru s-au  întrerupt şi că ea se internase pentru analize. Am căutat-o la spital, dar n-am găsit-o . Plecase pentru câteva zile la Oradea fără ştirea doctorul ei curant, care era  în străinătate.  A revenit  de la Oradea la cerea expresă a acestuia.

Peste câteva zile însă s-a stins brusc  din viaţă.

Proectatul interviu de fapt a  rămas neterminat .

Aş fi vrut să o întreb atât de multe…

D-zeu s-o odihnească !

Nici un ziar n-a vrut să tipărească interviul, doar revista Husler

                                                                                                    Candid Stoica

Fotografia asta a apărut trunchiată pe coperta unei cărți a lui Dan Silviu Boierescu.

De SF. DUMITRU

M-am născut în Ferentari
Aveam vecini cuțitari
Și o mamă doamnă
Tata MITU m-a numit
când venii pe lume
nimeni însă n-a simțit
pentru ce a nume
un unchi cam într-o parte
a zis că mă voi ocupa de arte
că așa se-ntâmplă adesea
rudele îți cam trag clapa
nu mai bine mă făceau muncitor cu sapa?
de atunci într-una
Thalia și Melpomena
mi-au ținut cununa
ce le-o fi venit să-mi facă mie așa una?

Dragoste repertorială În anul 1961 la un teatru din capitală au început repetițiile cu celebra piesă Shakesperiană, Antoniu și Cleopatra în care rolurile principale erau deținute de trei tineri mari actori, trei temperamente tumultoase, trei făpturi minunate, cam de aceiași generație: Olga Tudorache (Cleopatra), Cristea Avram (Cezar), Ion Dichiseanu (Antoniu).
Cristea Avram și Olga Tudorache nu s-au plăcut de la început, chiar se detestau, dar cum majoritatea colegilor, colegelor, prietenilor, cunoștințelor, vorbeau la superlaticv de creația acestuia în filmul Darcle care rula într-un cinematograf din apropiere, interpreta Cleopatrei și-a învins aversiunea și a intrat să vadă filmul unde Cristea juca rolul baritonului Girardoni, marea iubire a celebrei cântărețe… și a ieșit… îndrăgostită, de el, lulea, după propria-i mărturisire În timpul repetițiilor, care au durat câteva luni între ei s-a înstalat încet, încet o un soi de apreciere a calităților, care avea de fapt la bază o atracție fizică puternică….”avea un farmec extraordinar, o carismă și o forță de atracție extraordinară”, avea să mărturisească mai târziu actrița...care-i îi urmărea zilnic cu admirație progresele obținute în rol… (Gurile rele spuneau că istoricii au scris că regina Cleopatra era de o frumușețe neobișnuită…aici, în distribuția respectivă, lucrurile stăteau cam invers. Cristea era în rol de cleopatră și Olga pe cel de Cezar)..
- În repetiție era absolut genial minunând colegii cu arta lui, mărturisea mai târziu actrița. Era ca un stradivarus dar care n-avea inteligența scenică să conducă artistul. L-am ajutat mult
La ajutat atât de mult că l-a acaparat cu totul luându-l în căsătorie. Imediat după premieră Cezar și Cleopatra și-au unit destinele
Dar amândoi erau două temperamente focoase și doi oameni maturi cu destulă experiență în domeniu…El avea 30 de ani, iar ea cu doi ani mai mult și se părea că fiecare își găsise alesul… Dar nimeni nu bănuia că povestea lor de dragoste nu va fi decât un episod….Cristea avea o vogă extraordinară. Din cauza filmului Darcle veneau pe adresa lor zeci, sute de scrisori. Unele femei îndrăgostite îi scriau și jurau dragoste, altele îl amenițau că se vor omori dacă nu le va iubii, Olga, soția lui, fosta Cleopatra era urâtă, amenițată, acuzată de posesiune abuzivă, că nu are dreptul să-l țină numai pentru ea, etc…și filmul, ficțiunea a intrat pe nesimțite în viața celor doi protagoniști au început neînțelegerile și geloziile, care i-au despărțit sufletește - Cristea nu era ceace se chiamă un curvar, ca majoritatea bărbaților arătoși, dar rezista cu greu asaltului la care îl supuneau femeile, declara fosta lui soție câțva ani mai târziu când în viața lui a apărut ca un meteor enigmatica Marina Vlady, pentru care Cristea a făcut o pasiune care l-au împins la divorț
- Marina s-a îndrăgostit moartă, s-a dus la Maurer și a obținut să-l ia cu ea la Paris, a comentat mai târziu fosta Cleopatră Și astfel se se va destrăma o ciudată poveste de amor pecetluită de o scurtă căsătorie, în urma cărei se va naște fiul lor Alexandru
L-a căutat pe Cristea în foarte mulți parteneri, târziu de tot, chiar și în brațele unui tânăr gay (care numai era tânăr) până când a obosit și s-a resemnat acceptând cu stoicism singurătatea… (Din volumul în pregătire: Povești de amor de prin culise)

În spectacolul difuzat pe canal TVR3 cu piesa Nunta Însângerată, în memoria marei actrițe Olga Tudorache a apărut actorul Mircea Victor Mavrodineanu, care a jucat în filme ca „Ultimul cartuş”, „Un comisar acuză” (personajul Lefter) sau „Pintea” și care în urmă cu ani a cerut despăgubiri 650.000 de euro statului român pentru perioada în care el şi familia sa - urmaşii unor intelectuali, diplomaţi şi moşieri din perioada interbelică - au fost persecutaţi de comunişti. Cu „origine nesănătoasă” şi după afilierea sa la mişcarea anticomunistă condusă de Paul Goma, actorul a fost în cele din urmă expulzat din ţară de Securitatea omniprezentă în toamna anului 1977. L-am cunoscut după evenimentele din Dec. 89 când i-am luat un interviu.

Actorul Mircea Victor Mavrodineanu, care a jucat în filme ca „Ultimul cartuş”, „Un comisar acuză” (personajul Lefter) sau „Pintea”, cere despăgubiri 650.000 de euro statului român pentru perioada în care el şi familia sa - urmaşii unor intelectuali, diplomaţi şi moşieri din perioada interbelică - au fost persecutaţi de comunişti. Cu „origine nesănătoasă” şi afiliere la mişcarea anticomunistă condusă de Paul Goma, actorul a fost în cele din urmă expulzat din ţarăde Securitate în toamna anului 1977.

Către Domna Olga Tudorache
Doamna 0lga ne-a părăsit S-a dus la cei pe care i-a îndrăgit Nițulescu, Tony, Cristea, Valeriu cu care s-a iubit… La alde Amza, Liliana, Tatiana s-a dus acolo în cerul azuriu, acolo sus Unde sigur o așteaptă Beligan pe prima treaptă a unui teatru stelar la care este actionar din oficiu… aici pe eternul pămînt lângă alți colegi indoliați magda Popovici de teatru parteneră îi trimite prin atmosferă o dulce dulce sărutare mărturisindu-i cu Jale: -mergi către stele iubita inimii mele mult te-am mai admirat Pentu talentu-țI minunat pe care la-i posedat Pentru pasiunea cu care ai jucat și zeci de roluri ai interpretat și n-o să te dau uitării Nici când voi fi ajuns lângă tine acolo sus.
Pt. Conformitate: Candid Stoica

volumul lui Puși Dinulescu: O CARTE TOROIPAN!

Ce înseamnă când capodoperele ajung la mâna tuturor?: LE FAC PRAF!: (Shylock la Teatrul de Comedie)

„Prou! Recuperem el seny!“ (Destul! Să recuperăm raţiunea!) - s-a strigat ieri la Barcelona, acolo unde a avut loc prima mare demonstraţie populară împotriva independenţei.

Citeste mai mult: adev.ro/oxjogp

Comitetul Nobel de la Stockholm a anunțat, joi, că scriitorul britanic Kazuo Ishiguro, născut în Japonia, este câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură din acest an.

Ishiguro a primit premiul "pentru romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea", a transmis Academia Suedeză.

S-a întâmplat în Singapore; Un militar, cu mână de fier, şi-a asumat conducerea ţării. În şase luni, din circa 500.000 de deţinuţi, au ramas doar 50 . Toţi ceilalţi (criminali recunoscuţi) au fost împuşcaţi.
Toţi oamenii publici (politicieni, poliţişti, judecători, magistraţi etc.) corupţi au fost împuşcaţi. (Existau mii de probe contra lor).
Toţi funcţionarii hoţi au fost împuşcaţi sau au fugit repede din ţară.
Multitudinea de drogaţi, care rămâneau dormind pe stradă, au fugit disperaţi în Malaezia, să scape de împuşcare sau de muncă forţată.
După ce a curăţat ţara , reorganizând sistemul politic, legal şi penal, acest militar a convocat alegeri directe şi a candidat la preşedenţie. A câştigat cu 100% de voturi!
Astăzi, Singapore este una din ţările cu cel mai sigur trai decent.
Este una din cele mai dezvoltate şi este mult mai sigura de cât Statele Unite, Anglia şi Israel, la un loc...!
Deja în avion, foaia de îmbarcare are un anunţ "MOARTE" cu litere mari şi roşii şi explicaţia că este pedeapsă pentru posesia de droguri.
Orice drog, orice cantitate transportată, cel care a fost detectat cu acestea, să fie împuşcat sau condamnat la închisoare pe viaţă cu muncă silnică. Un surfist brazilian a încercat să intre in Singapore cu o planşă de surf plină de cocaină. Bineînţeles că îşi dorea propria moarte.
Mama tânărului traficant a apărut la TV cerând să se intevină pentru fiul ei; nu a servit la nimic. Nici mama, nici protestele nu au reuşit să împiedice aplicarea legii.
În hoteluri, "Ghidul oraşului" are o pagina care explică: poliţia din Singapore garantează integritate fizică a oricarei femei, timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi şi ordine, femeile care ieşeau singure erau violate şi/sau asasinate).
Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmărită de un echipaj de poliţie. Când a ajuns acasă şi a scos semnalizarea ca să intre în edificiu, i-au cerut să se oprească. Unul din poliţişti s-a apropiat atunci de geamul maşinii şi îi spuse:
-"Doamnă, aşa cum ştiţi, suntem în campania de civilizare a traficului, amendând infractorii şi premiindu-i pe cei care conduc corect. Şi dv., doamna, pe tot drumul până aici nu aţi comis nici o contravenție sau infracțiune. FELICITĂRI! Aveţi aici un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US) şi vă cerem să semnaţi de primire, vă rog"...
Ţi se pare o mână prea dură? NU. Drepturile umane reale sunt pentru cetăţenii oneşti şi muncitori, care aduc riguros aportul lor statului, care trăiesc în pace, respectuos şi solidar cu semenii lor.
Poate n-ar strica şi la noi ceva asemănător

Primiri ]n USR

Primiri in USR
În urma ședinței Consiliului Uniunii Scriitorilor din România din data de 7 decembrie 2016, au fost validați ca membri ai U.S.R. următorii candidați:



Filiala Bucureşti – Dramaturgie
1. Veronica Molea (Vera Mora)
2. Candid Stoica (Stoica Dumitru)
3. Anca Visdei

Cristian Tudor Popescu a comentat discursul președintelui: „Președintele Iohannis se constituie, în clipa de față, ca singura formă de opoziție politică credibilă la actuala guvernare și la actuala coaliție, pentru că așa-zisele partide de opoziție continuă să nu conteze. Luarea de poziție a președintelui este, în cea mai mare măsură, justificată de un principiu care unifică tot ceea ce a spus: problemele justiției se rezolvă în justiție

Președintele Klaus Iohannis a declarat marți seara că Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, vizate de anchete DNA, ar fi trebuit să demisioneze sau să fie retrase din funcție.

„Vreau să cred că România este o ţară care întăreşte statul de drept. Iar într-un stat de drept, persoanele urmărite penal, judecate penal și condamnate penal nu trebuie să fie în conducerea statului", spune preşedintele Klaus Iohannis.

Vinul este puternic, Regele este si mai
puternic.Femeia este mai puternica
decat amandoi, dar Adevarul ii biruie pe
toti>>( citat din Cartea Ezdra).

Andrei Șerban și Don Giovanni

Andrei Șerban și Don Giovanni

"Vreau s-o am in noaptea asta!" (exclamație emisă la apariția oricărei femei, de la Doña Inès de Ulloa la țăranca Aminta, de la ducesa Isabela la pescarița Tisbeea).

De data asta Andrei Șerban n-a mai anunțat marele public că va face la Opera Națională din București un spectacol extraodinar cum n-a mai existat niciodată, cum nu s-a mai văzut, cum a declarat cu câtva timp în urmă înaintea premierei cu Văduva Veselă, ci doar s-a plâns la un canal TV de condițiile în care e obligat să lucreze, adică să facă artă, în România de azi, fără să bani. Sau mai bine zis fără bani indestulători Dar lăsân deoparte declarațiile ocazionale făcute anume pentru a stârni interesul publicului el fiind prin excelență un manipulator de talent al opiniei publice, a conceput și materializat cu Don Giovanni un spectacol complex extrem de articulat în liniile lui generale, asezonat actualității, bineînțeles cu posibilitățile momentului sau cu alte cuvinte cu marfa oferită de producătorul actual. Marele regizor are prieteni și inamici pretutindeni. El e conștient că dacă regizează un spectacol la București el trebuie să arate ca și cum ar fi realizat la Metropolitan, Coven Garden sau la Scala din Milano. El mai știe că despre spectacolul respectiv se vor pronunța gazetari de la New-York Times, Le Figaro, La Stampa sau de la Allgemaine Zeitung. Un spectacol rău comentat de marile ziare al lumii poate fi aruncat lesne în derizoriu, (cum i s-a înt\mplat cu ani în urmă cu Oedip) dar lăudat poate aduce marele public la teatru, buluc. Dacă opera respectivă a avut două premiere, una la Praga (în 1787) și alta, un an mai târziu, la Viena, Andrei Șerban s-a gândit să facă și el două premiere: una pentru avant premieră (cu două debuturi) și alta pentru premiera propriuzisă (cu un cap de afiș deja redutabil, Sandor Csaba) .. cu două distribuții complect diferite. Invitând, după un obicei al său devenit tradițional publicul la trei spectacole repetiții...gratis. Don Juan sau Don Giovanni este de fapt un mit extras din piesa de teatru Seducătorul din Sevilla sau Oaspetele de Piatră scrisă de Tirso de Molina (publicată în 1630) despre seducătorul absolut care s-a răspândit în toată Europa toate popoarele dând dovadă că au un Don Juan al lor. Moliere, Oscar Wilde, Max Frich și Da Ponte, (Libretistul lui Don Giovanni) au preluat povestea fiecare adăugându-i sau eliminându-i un episod. Maupasant l-a actualizat dându-i numele de Bel Ami. Nici românii nu puteau să râmână mai prejos. Gib Mihăiescu, Nic. Breban, au dat literaturii câte un Don Juan al lor dar fără conotațiile mistice ale celorlați, ei preluând doar tema seducătorului. Don Juan al lui Nic. Breban se numește Rogulski, iar al lui Gib Mihăiescu, Manaru. Dar Don Juan în ultimă instanță este un personaj fictiv. Unul din seducătorii adevărați care a trăit, care și-a scris memoriile și și-a notat cuceriile se numește Casanova, dar care, spre regretul multora n-a avut un Mozart să i le imortalizeze. Există în folklorul teatral românesc al anilor 60 doi seducători de mare clasă care ar merita numele de Don Juani care au făcut două cuceriri a unor femei celebre în Europa a acelor ani cu numele lor cifrate: John Dicksen și Cris Avram. La Opera Română în regia lui Andrei Șerban și a veșnicei sale colaboratoare Daniela Dima, Don Giovanni, Leporello, donna Anna și donna Elvira, personajele clasice poartă costume moderne și evoluează în fața unor cuburi înalte, viu și divers colorate care vor să fie castele, case, blocuri. Într-unul din ele se află o scară destul de înaltă pe care din când interpreții urcă sau coboară ...cântând!!! Celebrul Comandor care de fapt stârnește toată drama nu este omorât cu spada sau stiletul, cu care umblă în poșetă constant donna Elvira încercând să se răzbune pe Don Giovanni care a părăsit-o, ci cu un pistol banal, într-o scenă destul de anonimă. Leporello este ciomăgit de țărani cu...crose de golf, iar Zerlina este sedusă în afară de fraze meșteșugite și promisiui de căsătorie, procedee tipice ale seducătorilor, sărutâindui-se piciorul descălțat!!! Eroul este urmărit în permanență de întregi de echipe de operatori și cameramani, crora le împarte fotografii ale sale cu autograf precum și cozilor nesfârșite de fanatice admiratoare care-l divinizează dorind să devină victimile lui. Lista cuceririlor lui Don Giovani expusă de Leporello e destul de lungă: În Italia șase sute patruzeci. În Germania două sute treizeci şi una. O sută în Franţa, iar în Turcia nouăzeci şi una Dar în Spania sunt deja o mie trei!!! Dar peste tot și toate s-a auzit clar, distinct limba italiană și mai ales minunata muzică scrisă de Mozart, un amalgam de dramă și comedie, dirijată fără sincope de Ciprian Teodorașcu, deși uneori a acoperit soliștii. Au evoluat un mănunchi de cântăreți, unii dintre ei scoliți și cu diplome impresionante din străinătate, de la profesori vestiți din care regizorul a reușit prin teribilele și doctele sale mijloacele de persuaziune să facă adevărati actori . Și Adrian Mărcan un Don Giovanni cu plete autentice și cu o statură atletică) și Justinian Zetea (Leporello) și Tiberius Simu (Octavio) și Iulian Sandu (Massetto) și Marius Bolos (Comandorul) dar mai ales Ana Maria Olteanu (o revelație în donna Anna) și Simona Neagu (donna Elvira) și Antoaneta Bucur (Zerlina) impresionează prin calitatea și acuratețea vociilor în regim mediu dar mai ale prin sfâșierea lăuntrică pe care o conferă personajelor respective. Și dacă, mirare mare, finalul e încă tributar vechilor trucuri de teatru, cum ar fi ˮflăcările iaduluiˮ care izbucnesc din morminte înghițind eroul, regizorul nevrând să producă cutremurul indicat de mit când tot ce e împrejur se prăbușește, ne mulțumim cu dramatismul muzicii mozartiene. Am văzut finalul acesta într-un spectacol al teatrului I. Vazov din Sofia într-un turneu la București în regia lui Alexander Morfov în urmă cu câțva ani în care eroul era pur și simplu împietrit de o zgură ce curgea deasupra sa acoperindu-l total așa cum scrie legenda. Deasemenea regizorul român Lucian Giurchescu într-un spectacol cu Dom Juan de Moliere la Teatrul din Ȁrhus (stagiunea 1981-82) a găsit acestui moment o interpretare fericită: din locul unde se află Don Juan un reflector trimitea spre sală un fascicol de lumină orbitor și când fascicolul se stingea Don Juan era deja dispărut. Ar mai fi de spus felicitări Corinei Grămoșteanu pentru truculența variatelor costumelor moderne minus cel al lui Leporello...și încolo...câteva zile am avut în urechi mai tot timpul încântătoarea muzică mozartiană și viața ni s-a părut mai veselă, mai bună, realizând că e bine să te întâlnești din când în când cu Andrei Șerban, dar și mai bine e să auzi permanent muzica marelui, inimitabilului Wolgang Amadeus Mozart.
27. 08. 2017 Candid Stoica
.

Septimiu Sever a plecat dintre noi în urmă cu zece zile. Un excelent actor. Putea să joace orice. A fost Răzvan în Răzvan și Vidra, a fost Marchizul de Posa, dar a fost și Mitrea Cocor și unul dintre frații Buzești în filmul unde Mihai viteazul era Amza Pellea, unde a rostit replica, rămasă celebră: Veniți după mine . Pe care politrucii Ceaușiști au tăiat-o. Era o plăcere să-l privești. L-am văzut în atâtea spectacole, l-am cunoscut personal la Montreal cu ocazia turneului pe care l-am făcut în 2003 cu piesa Patru pe o canapea plus valetul de Marc Camoleti, spectacol al primului Teatru particular din România după evenimentele din Dec. 89, (Incomod) când a venit ca spectator și când a ținut un mic discurs și i-a oferit maestrului Iurie Darie un inel, iar pe mine m-a invitat să joc la teatrul lui de la Montreal, invitație fără urmări. Era însoțit de o tânără doamnă pe care a numit-o hormonul său tânăr

Nume si Prenume In Romania. Pe bune!!

In anuarul statistic al româniei figurau prenume ca: Paracetamol,
Termopan, Impărăteasa, Papanaş, Televizor.

Şi numele de familie ale românilor atrag nu doar atenţia, ci şi
zâmbetul - au descoperit autorii cărţii.

Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetăţeni ai
noştri au nume de animale, păsări, ţări, fructe, instrumente
muzicale, organe anatomice, culori, copaci şi multe altele. Cele mai
frecvente sunt:

Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane),

Păsărică (1.600),

Bucă (2.996),

Bucilă (228),

Coi (3),

Mortu (581),

Pipi (226),

Curu (6),

Bounegru (611),

Boubătrân (119),

Puţică (244),

Regulatu (27),

Sfârc (16),

Găinaţ (61),

Bulan (7),

Gunoi (50),

Jegu (90),

Nespălatu (71),

Găleată (276),

Castron (25),

Belibou (507),

Labă (880),

Flocea (1.728),

Sulică (540),

Muia (233)

sau Oasenegre (109).

In românia trăiesc şi 22 de persoane care se numesc Ministru, iar alţi 10 români se mândresc cu numele Preşedinte.