Barometrul dezastrului și al rușinii

Barometrul dezastrului și al rușinii

Ministerul Culturii a dat publicității Barometrul Consumului Cultural al românului, care ilustrează și educația pe care o avem, și cultura pe care o consumăm, și, binențeles, televizorul pe care-l halim. Și stăm prost. Să vedem:
96% dintre români se uită doar la televizor.
86% văd filme doar la televizor.
80% n-au văzut niciun film în sala de cinema vreodată.
80% nu cumpără niciodată nicio carte.
44,6% folosesc internetul.
25% nu se duc la niciun festival chiar dacă este într-o localitate apropiată.
99% nu știu ce a făcut Ion Iliescu la Moscova. Ce școală a absolvit acolo și dacă nu cumva din cauza asta o ducem rău.
50% dintre elevi abandonează școala.
80% dintre cei care ies în stradă nemulțumiți de ceva n-au niciun pic de cultură. De orice fel. Cauză din care ies degeaba.
99% din acel 20% care mai cumpără câte o carte, nu cumpără cărți decât de Andreea Marin.
75% dintre români își trag muzică de pe Net, neinteresându-i niciun alt mijloc media.
90% dintre români habar n-au cu ce se ocupă Vasile Blaga, Călin P. Tăriceanu, Alina Gorghiu și alții, dar îi votează continuu.
90% dintre români habar n-au că la alegeri nu există nicio diaspora, și că totu-i o manipulare babană.
90% dintre pensionari au pensii mai mici de o mie de lei, cauză din care n-au cu ce se îmbrăca la prânzurile regale date de Duda.(de pe blogul Călinara cu cerneală)

Marin Moraru - un comic serios.

N-avea nimic comic, decât figura. Încolo tot ce făcea era serios și la locul lui. Nu râdea, nu zâmbea, nu se hlizea ca alții, din contră era grav, părând a comunica adevăruri esențiale. Și totuși lumea râdea când îl auzea vorbind. Părea neîmblânzit, nedat pe brazdă cum se zice. Și totuși lumea l-a numit Marinuș! Nu imita pe nimeni și totuși părea că vine din comicii de altă dată. Nu se străduia să iasă în evidență ca alți și totuși cum apărea electriza.                     N-avea nevoie de text prea mult, dar cum deschidea gura, indiferent că spunea doar da sau nu, te făcea să-l iubești. Se exprima scurt, nu-i trebuia multe cuvinte: odată un coleg cu talent îndoelnic l-a întrebat dacă să rămână actor sau să se ducă să lucreze  la Comitetul Central UTC, unde îl chemase viitorul activist politic al lui Ceaușescu, Cornel Burtică.

- Du-te, măi, i-a spus răspicat interpretul de neuitat al lui Crăcănel.

- Să-ți fie clar: noi suntem colegi nu prieteni, i-a spus unuia care-i căuta amiciția, deși fuseseră colegi de Institut.

- Așa ți-au făcut? Dar e nemaipomenit, a exlamat odată când un coleg i se plângea că  îi mânjiseră cu chinoroz bastonul, pulan, cu care el își aranja mustața (juca un polițist) și cu ocazia asta se mâzgălise cu roșu abundent pe toată fața în fața publicului fără ca el să-și dea seama

Am jucat împreună pe Agamiță Dandanache. Eu doream să fiu, el era deja!                   Deobicei actorii își doresc aplauze, el avea aerul că-l deranjează.  Unii l-au numit bufon. Nu-i plăcea. Se supăra și când se supăra sincer, stârnea… râsul… Asta îl enerva. Era și el, vorba aceia, om. Alții au avut neveste cu nemiluita. Putea să aibă, la urma urmei, și el. Nu i-a trebuit. A avut una singură… pe care a iubit-o. De neînțeles pentru mulți. Era în esență ”monocord”!… Nu se străduia să fie ridicol pe scenă, era… comedian înnăscut. Eheei, Marinuș, ai plecat, ne-ai părăsit. Ce o să ne facem acum fără Marinuș? Cine o să mai spună ca el: Mi-e naturelul simțitor! Sau: Magafaua eu sunt! Și să râdă lumea!

Ai plecat din viață  supărat

Tu care ai fost atât de lăudat                                                                                                                     Tu care ai fost mereu admirat

Cine doamne te-o fi iritat?

Că păreai tare speriat

Ai avut la a ta navă                                                                                                                                  Din plin și glorie și slavă

Thalia să te fi înșelat?

                                 

Cine oare ți-a  greșit?

Cine oare te-a mințit?

Thalia și Melpomena

Te-au iubit întruna

să-ți facă ele ție așa una?

De poți, hai zâmbește iară

Să ne faci viața mai ușoară

Cu harul tău, viața plină

Veselă zglobie și senină.

Ai plecat, trist Marinuș,

O boală ingrată te-a răpus

Și ne-ai părăsit neconsolat

Ce păcat, doamne, ce păcat!

14. 09. 2016.                                      Candid Stoica

Fraţilor, amicilor

Mă zbat între memorie şi uitare

Desfigurare şi derută                                                                                                                                              şi un gând nebunesc nu-mi dă pace               

nu vreau să mă împac cu…împăcarea…

O refuz

Niciodată nu voi uita

Ce mi-a fost drag

Ce am iubit

Ce m-a făcut fericit

Deşi ştiu că e o nebunie

Care mă va distruge

Ajută-mă doamne

Numai tu mă poţi ajuta

Nu-ţi lua mâna ta de pe mine

Ajută-mă să mă izbăvesc!

Când te-am zărit prima oară

Aerul dintre noi s-a rarefiat

Timpul s-a spart

Ora a fost lovită de catalepsie

Și minutele au dispărut

Era ca-n ziua cea dintâi

Când biblicul Adam

pe goala Eva o primise de haram

De la Dumnezeu

Candid Stoica

Gânduri despre Sara

(Sara Dan a plecat de lângă mine în lumea umbrelor în Iulie 2009…Vreme de doi ani  deşi simţeam nevoia să-mi  expim desnădejdea şi jalea, n-am putut aşterne în dreptul numelui ei, pe hârtie, nici un cuvânt. Dar ca un dar al celui de sus care ne vegheză a ţâşnit din mine tot ce ve-ţi citi mai departe. Nu fiţi prea asprii, cu ce am putut scrie, care nu este decât un ţipăt a unei dureri adânci, un regret imens după o fiinţă care mi-a stat alături făcându-mi viaţa mai frumoasă. Înţelegeţi-mă şi nu mă judecaţi prea sever. Ce citiţi nu sunt versuri ci sângele încă aburind care curge dintr-o rană…)