candid Stoica

candid Stoica

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Teatrul cafe Godot

Un teatru nou în plină criză

(articol scris pentru revista Bucureștiul literar și artistic, unde răspund de rubrica de Teatru)

Pentru că Bucurestiul literar și artistic este o revistă nouă, pentru că și eu sunt nou în ipostaza de cronicar, mi-am propus să scriu, bineînțeles, despre un teatru absolut nou  în peisajul artistic bucureștean lăsând, cu bună știință,  deoparte  deocamdată, spectacolele teatrelor consacrate  care au deja cronicarii lor ”en titre”, bine stipendiați, care le laudă din plin succesele și mai abitir insuccesele!                                                                
Deci în plină criză, când teatrele  și alte instituții de cultură își micșorează activitatea, iar altele chiar o întrerup, în centrul orașului, în fosta sală a clubului facultății de arhitectură din strada Blănari, complet renovată și reamenajată cu mult bun gust, s-a deschis  un teatru neobișnuit cu un nume la fel de insolit: Teatru cafe Godot (aluzie la binecunoscutul personaj din piesa Așteptându-l pe Godot de Samuel Becket)                                                                                                                                       Cronica mea de început va fi  despre acest teatru care și-a serbat de curând un an de activitate cu un palmares de zeci de spectacole, cu un repertoriu variat, mare parte din spectacole fiind producții proprii - de la comedii cu umor intelectual în stilul lui Woody Allen (Bullet over Lipscani) de Eugen Gyemant,  la radiografii ironice ale relațiilor amoroase ca Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt pe Venus, trecând prin titluri ca Cupluri, Dragostea durează 3 ani, Norway Today, Ce ne spunem când nu vorbim, Un cuplu ciudat, Monoloagele Vecinului, Cinci rande-vous-ri mortale, Marea iubire a lui Sebastian, Mici crime conjugale…(am înșirat doar câteva titluri ale spectacolelor pentru ineditul lor) De asemenea spațiul din str. Blănari a fost gazda unui mare număr de artiști care au susținut spectacole ca Vlad Ivanov, Dorina Chiriac, Mihai Călin, Anca Sigartău, Lia Bugnar, Ada Milea sau Florin Piersic Jr.      Au concertat trupe și nume importante ca Zdrob și Zdup, Otros Aires, A. G. Weinberg, Shukar Colective, Șue Paparude, Irina Sârbu și Marius Mihalache, Teodora Enache…   Nu am numărat  toate spectacolele dar dacă facem o simplă socoteală că anul are 360 de zile și spectacolele au fost aproape în fiecare zi s-ar putea să iasă o cifră cu două zerori în coadă. Asta în vreme ce celelalte teatre dacă abia reșesc să scoată câteva spectacole noi într-un an…Totuși, ei finanțatorii, sau patronii, încă nu s-a aflat cine de fapt sunt, (Se șoptește că ar fi actorul Geo Remeș, fiul fostului ministru al finanțelor) vorbesc de un concept nou, neștiind că a mai existat un asemenea local pe strada Transilvaniei, colț cu Virgiliu, înființat în anul 1998 de scriitorul, dramaturgul și regizorul Puși Dinulescu intitulat ”Teatrul cafe bar Robert Calul”, dar care n-a putut viețui, din varii motive decât câteva luni…                                                                                                                       Nu toate spectacolele au fost proectele teatrului Godot care de fapt nici nu are trupă de actori. Godot, un nume mit pentru oamenii de teatru de pretutindeni preia proecte de peste tot fiind în ultimă instanță, de fapt, o rampă reală de lanasare a tinerelor talente

Din multitudinea de producții am remarcat  un spectacol absolut original, jucat  de  o echipă de actori cu totul și cu totul excepționali.                                                               Bărbații sunt de pe Marte, Femeile de pe Venus” este  este  un colaj de 9  texte a unor scriitori americani (David Auburn, Johnatan Rand, Sharon E. Cooper, Mark Harvei, Lauren Wison, Paul Doodley, etc)  realizat de Doina  Antochi, cu concursul tinerilor actori - absolut remarcabili - Andreia Grămoșteanu, Mirela Zeța, Ioana Barbu Andreia Samson, Constantin Diță, Alex. Conovaru, Pavel Bârsan, Andrei Mateiu, Șerban Gomoiu și chiar semnatara regiei și a colajului Doina Antohi. M-au impresionat absolut toți cei care alcătuiesc distribuția - și intuiesc că vor ajunge mari personalități - și nu aș vrea să citez pe unii în favoarea celorlalți, dar prin alegerea textelor, prin distribuirea actorilor și chiar prin interpretarea celor două roluri, în două momente de vârf ale spectacolului în care evoluiază ca actriță trebuie s-o citez pa Doina Antohi, un nume de care probabil vom mai auzi.                                                                                                                                            

Maestrul Radu Beligan a spus odată că la un spectacol de teatru nu numai actorii trebuie să fie talentați dar și publicul, ceace cel de la Teatrul cafe Godot a reușit cu prisosință, urmărind atent spectacolul, ascultând cu mult interes textul, reacționând prompt în momentele de haz și apaudând frenetic la final, deșii majoritatea se aflau în fața unui pahar de bere sau eventual de vin.

În declarația de pe interesantul site al localului se spune  Godot Cafe așteaptă proecte noi din partea celor interesați de teatru independent, de spațiu neconvențional, din partea tinerilor cărora astfel li se oferă un loc de afirmare generos dotat tehnic. Spectatorii cu o cafea sau un suc, eventual o țigare vizionînd un spectacol ori de teatru ori un concert, ori proecții de film sau lansări de carte vor uita pentru două ore  de greutățile vieți, de corupția din jur care a cuprins ca o caracatiță și mediile teatrale și mai ales de criza care persistă.
                                                                                                                            
Ca unul care am înființat împreună cu colegii Iurie Darie, Anca Pandrea și cu dramaturgul Radu Iftimovici, imediat după evenimentele din Decembrie 89, unul dintre primele teatre independente – Teatrul Incomod - nu pot decât să-i să-i felicit pe cei care l-au înfințat și să-i urez Teatrului cafe Godot mult succes în viitor!






duminică, 20 noiembrie 2011

HORA HOŢIEI

HORA HOŢIEI de Dan Puric

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României !
Ordinea şi cinstea piară !
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie !
Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine,
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire !
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte !
P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate !
În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banul mare
Mai rapid în buzunare.
Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

Ps: Îi cer scuze colegului D. Puric, dar nu m-am putut abține să nu public pe blog producțiunea dumnealui...















sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Discuție între doi actori de vârste diferite

O discuție între doi actori de vârste diferite

- Salutare maestre
- Bună ziua tinere
- Ce faceți? Vă e rău? Văd că stați cu mâna la falcă. Să chem o salvare?
- Stai liniștit. Sunt actor comic și acum mă odihnesc. Unde te grăbești?                                                                                                                                    - La repetiție, repet o piesă minunată…
-  N-am mai auzit de o piesă bună de ani de zile. Are conflict?…
- Puternic             
- Și personaje veridice?
- Și personaje veridice
- Și repetițiile merg?
- Merg maestre…
- Merg în draci sau așa și-așa
- Merg în draci maestre
- Și nu vă certați?
- De loc maestre.
- Și despre ce e vorba-n piesă?
- Păi, cum să vă spun: piesa, cum spune poetul, e o răfuială între virtute și greșală
- I-auzi, e în versuri?
- Nu, așa mi-a ieșit mie acum din nimereală.
- Și despre ce răfuială e vorba  în piesa voastră
- Vă interesează?
- Teribil. M-ai făcut curios.
- Păi, doi soți se ceartă. El vrea să-și refacă viața cu una mai tinerică,
- I-auzi și bineînțeles ea nu vrea. Începe să-mi placă
- Nu, ea vrea,  dar vrea să-și refacă și ea viața cu un actor de culoare
- Și mai grozav.  De ce culoare?
- De culoare neagră…
  -Adică negru?                                                                                                                                              - Nu se mai spune negru la un negru, fiindcă asta ar înseamnă că faci rasism. Se spune: de culoare
- De  ce culoare?
- Neagră, nu v-am spus, dar asta  nu-i convine valetului…
- Ai că m-ai dat gata .Care valet? N-ai spus de nici un valet..
- Vă spun acum…În piesă e un valet care nu-i convine toată treaba…
- Mai dat gata. De ce?
- Vrea leafă dublă
- Al dracului smecher. ..Dar de ce?
- Păi în loc de doi trebuie să servească patru.
- De unde ai scos patru
- Păi tipa cu care el vrea să-și refacă viața și tipul cu care ea vrea să se afișeze ca să-l facă gelos pe el, adică pe bărbată-su, pentru că de fapt ea  pe el îl iubește
- Pe care el?
- Pe bărbată-su
- Teribilă treabă… nu știu cum o s-o descurcați…Regizorul știe ce vrea? Nu bate câmpii?
- Nu bate câmpii
- Formidabil. Și știți rolurile?
- Ca pe apă…                                                                                                                                                    - - Înseamnă că n-aveți nici o problemă
- Avem una:
- Hopa, trebuia să-și bage dracu coada…Ce problemă?                                                                                                                                                  - Ne mai trebuie cineva
- Aha, ca să înlocuiască pe unu care s-a îmbolnăvit                                                                                                                                     - Nici de cum. Toată lumea e sănătoasă                                                                                                                             - Atunci, care-i problema                                                                                                    - Problema e că ne mai trebuie cineva                                                                                                                                  - Aha, pricep. Ce să facă acel cineva?
- Să joace un rol de bătrân pacient
- Da, asta e o problemă grea.  Bătrânii se găsesc greu
- .Nu vreți să veniți să d-voastă. Am avut impresia că v-a plăcut că v-am spus de piesă
- Da mi-a plăcut
- Că va interesat
- Da m-a interesat mult
- Și atunci de ce nu veniți d-voastă
- Eu? Ce-ți veni? De ce să vin eu?
- Pentru că am avut impresia că vă interesează piesa
- Pe mine? Eu cum să-ți spun…
- Spune-ți cu curaj, maestre
- Eu  mă c.c pe piesa voastră

miercuri, 16 noiembrie 2011

Salonul Anual de Carte de la Slobozia - 31 octombrie 2011


Fotografii: Sandu Robert - Slobozia, Adina Stoicescu - Bucureşti

Mulţumim doamnei director Mihaela Racoviţeanu şi minunatului public ialomiţean pentru primirea caldă şi felicitări tuturor celor implicaţi în organizarea unui Salon de Carte de înaltă ţinută

duminică, 13 noiembrie 2011

Festivalul Național de Teatru

 Festivalul Național de teatru.

America e în criză, Europa e în criză, lumea e în criză și totuși în România s-a desfășurat un mare festival Național de Teatru, după ce cu două luni mai înainte se desfășurase un alt mare festival național: George Enescu”                                 De unde se poate naște concluzia, că România este, a fost și va fi o țară a festivalurilor în ciuda tuturor vicisitudinilor… Nu există municipiu, oraș, localitate, sat care se respectă să nu aibă un festival. Dacă nu are, sigur va avea în viitor. Încununarea lor pare să fie însă pe bună dreptate   festivalul național de teatru. Împotriva tuturor condițiilor grele, de criză, deșii au fost amputate  salariile și pensiile, deși se anunță insistent că, criza n-a trecut,  32 de producții au stat timp de zece zile, la dispoziția  sutelor, miilor de spectatori, care au părăsit cafenelele, bistrourile, bibliotecile, discotecile, băncile parcurilor și mai ales televizoarele, luând cu asalt sălile de spectacolele ale festivalului deciși să,  vizioneze cele 32 de producții selectate dintr-o multitudine de alte producții, era să scriu iar spectacole, termen care nu se mai folosește când vrei să denumești un act teatral. Un bilanț cu care se poate mândri organizatorii, selecționerul unic, (Alice Georgescu), directorul executiv (Aura Corbeanu), și zecile de  ”furnicuțe” care au robotit anonime și bineînțeles sponsorii. (Nu-i mai numesc, au fost trecuți în toate programele festivalului) ….                                                                                       
Cred că s-a întâmplat un miracol spun optimiștii printre care mă număr și eu.               Pe timpul acesta de criză s-a găsit de toate: un titlu generic faimos, ”Omul acest animal ciudat,” (cuvinte ale lui A. P. Cehov),  s-a găsit o personalitate importantă,  faimoasă, care a reuși în climatul de criză să facă un tur de forță și să realizeze 4 (patru) spectacole, (dar mai ales teatrele respective au găsit banii necesari să-l plătească) s-au găsit sponsori curajoși  și în final s-a găsit, bineînțeles și marfa fiecărui festival: spectacolele!
Fiecare director de teatru, sau maneger cum i se spune acum, care se respectă și în subsidiar teatrul pe care îl managerizează,  uneori ca o proprietate personală,  a pregătit, măcar un spectacol care să rupă gura târgului la…București.                Cei mai harnici și probabil cu mai mulți bani, a fost  managerii teatrelor maghiare din Cluj și din Sfântul Gheorghe care au realizat cele mai multe producții (Dacă adăugăm și producția Teatrului național din Budapesta cu ”Trei Surori” în regia lui Andrei Șerban și cuvântarea în limba maghiară a ministrului culturii Kelemen Hunor, la deschiderea festivalului, care a lăsat nedumerită multă lume, putem spune că a fost un festival de…limbă maghiară..(”Strigăte și șoapte”,”Unchiul Vania” ambele în regia lui Andrei Șerban, ”Leonce și Lena” în regia lui Tompa Gabor, toate trei  producții ale Teatrul Maghiar din Cluj, precum și” Neguțătorul din Veneția” în regia lui L. Bocsardi la Teatrul ”Tamasi Aron” din Sf. Gheorghe)                   Urmează managerul Alex. Darie cu 3 producții (”Îngropați-mă pe după plintă” în regia lui Y. Kordonski.” Însemnările unui necunoscut” în regia lui Alex Darie, ”Ivanov” în regia lui Andrei Șerban). Vin la rând manegerii cu două producții:  I. Caramitru de la  Teatrul  Național, (”Purificare” de Peter Zelenka, regia Alex Mâzgăreanu, ”Macbeth” de W. Shakespeare, regia R. Penciulescu) Constantin Chiriac, de la Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu (”D ale carnavalului” în regia lui S. Purcărete, ”Felii” de Lia Bugnar), și Marcel Iureș de la teatrului Act  (”Absolut” în regia lui Alex. Dabija și ”9 grade la Paris” în regia lui Peter Kerek)  
Ultimii, dar nu și ca valoare sunt cei care au prezentat doar un singur spectacol (Teatrul Național ”Marin Sorescu” Craiova,” Caligula” în regia lui L. Bocsardi, Teatrul de Comedie cu ”Cântăreața Cheală și Lecția” în regia lui V.I. Frunză, Teatrul Dramatic ”Sică Alexandrescu” Brașov cu ”Despre Iubire la om” în regia lui Alex. Dabija, Teatrul Țăndărică cu ”Galaxia Sveik” în regia lui Alex. Hausvater, Teatrul ”Andrei Mureșanu” Sf. Gheorghe cu ”Mai întâi de naști” în regia lui Radu Afrim, Teatrul Nottara cu ”Metoda” în regia lui Cr. T. Popescu, Teatrul German de stat din Timișoara cu ”Mountainbikers în regia lui Radu Alex. Nica, Teatrul foarte Mic cu”Crazy stories in the city” un spectacol de Arcadie Rusu, Teatrul Metropolis cu ”Nevestele vesele din Windsor” în regia lui Alex. Tocolescu, Teatrul de mișcare studio M di Sf. Gheorghe cu ”Othelo și prea iubita lui Desdemonă în regia lui M. Mănuțiu, Teatrul Tineretului din P. Neamț cu ”Yerma” în regia luiLazlo Beres, teatrul  Odeon, (maneger Dorina Lazăr cu ”Blifat” de G. Pintilei în regia lui Alex Mihail, Teatrul ”Club Scena” cu ”Emigranți”)
După numărul de          spectacole prezentate se poate spune că festivalul a stat și sub ”steaua” lui Andrei Șerban care contrar aparențelor se simte destul de bine la lucru în România       
Deși  este criză, deși schemele se împuținează, subvențiile la fel, deși onorariile scad și salariile când nu sunt amputate, stagnează, avem un festival național de teatru care  în ultimă instanță e în beneficiul marelui public…În ciuda  crizei, în ciuda pauperizării majorităților oamenilor de teatru, în ciuda sau din contră a zecilor, sutelor de absolvenți pe care institutele de teatru îi scot anual, ca pe bandă rulantă, 32 de producții considerate valoroase pe anumite criterii nu sunt de ici de acolo,  ci reprezintă o zestre inestimabilă  pe care au consumat-o miile de spectatori dornici de a sta într-un scaun și de a asculta vrăjiți cuvintele și mesajele care vin dinspre scenă sau cu alte cuvinte… dramele și comediile…
Orice festival are momente de vârf și momente mai slabe care nu au lipsit nici în actualul festival. Spectatorii și spectacolele au fost partea frumoasă. Dar într-un studiu realizat cu câțva ani în urmă de către Fundația Cultural Europeană, România era poziționată pe ultimile locuri în Europa Centrală și de Est privind măsurile pentru susținerea artei și artiștilor, alături de Moldova și Albania. Nu e prea plăcut să auzi asemenea lucruri, nici să scrii
Dar nici nu s-au stins încă ecourile festivalulul Național și deja s-a anunțat că la Ploiești va începe un alt festival de teatru, iar un grup de organizatori caută infrigurați fonduri pentru a organiza, atenție, a treia ediție a festivalului teatral al deținuților la care vor participa probabil în cătușe sau asistați de gardieni nouă trupe din 9 penitenciare, cu 109 deținuți și 30 de voluntari.

Probabil că sarabanda va continua. Probabil că se pregătesc festivalurie de la Oțoțoaia, Gheboaia, Pătârlagele și Chiajna