candid Stoica

candid Stoica

miercuri, 21 octombrie 2020

 

Deschidere de stagiune în Pandemie !

Teatrele din România au primit în 16 martie 2020 prin declararea stării de urgență  o lovitură extrem de dură. Aproape mortală. Lovitură care ar fi putut năuci o întreagă breaslă. Teatrele însă n-au capitulat nici o clipă, au continuat să existe, (bineânțeles suvenționate de la buget) publicul simțindu-le prezența online unde au putut să-și promoveze  nestigherite  spectacolele, propriile producții pe site-urile lor respective sau cu ajutorul televiziunii române care a transmis săptămânal (sâmbătă și duminică) spectalcole realizate de ea ca și cele ale teatrelor. Chiar anumite ziare și-au luat permisiunea de a trasmite unele  reprezentații (cum a fost cazul ziarului Gândul). Cel mai greu a fost încercată  salba de teatre particulare apărute în ultimii ani care neavând spectatori plătitori care să le asigure existența, au fost obligae să lase  cortina, unii actorii îndreptându-se spre alte activități cum ar fi politica (C. Bleonț, Magda Catone, Bogdan Stanoevici) sau comerțul și reclamele                                                                                      Dar după aproximativ șapte luni de izolare, de inactivitate când toți am urmărit creșterea de la o zi la alta a îmbolnăvirilor  populației, după anemiicile răzmerițe și luările de atitudine împotriva restricțiilor,  teatrelor li s-a permis să prezinte spectacole în condiții cu totul și cu totul speciale cum ar fi tot felul de  grădini improvizate unde s-au prezentat însă producții vechi, exemplul cel mai concludent fiind al teatrului Național din București care a deschis stagiunea cu spectacolul Noii Infractori, o piesă a unui autor Israelian, iar Teatrul de Comedie și o piesă arhicunoscută și jucată  până la epuizare, Doi pe o bancă!!! Spectacole noi probabil că mai așteaptă să apară. în curând vor  dacă Pandemia va mai ceda din intensitate..                                                                                   Pandemia privită la început cu neîncredere, luată chiar în derâdere de de anumite cercuri, adepți așa numitei oculte internaționale, care cred cu strășnicie, netulburată demnă de o cauză mai bună  că îmbolnăvirile sunt fictive  și decesele de covid neadevărate, trucate,  aserțiuni ce asaltează și combat viral acțiunile guvernului de protejare a populației, fiind necesar, printr-un joc al destinului să se îmbolnăvească nume celebre ca Adriana Trandafir și Horațiu  Mălăiele ca Pandemia să fie luată în serios.             Marele eveniment teatral al acestui început de stagiune a fost totuși Gala premiilor UNITER din care spicuim..                                                                                                                  Peste 250 de artiști, profesioniști din lumea culturală, apropiaţi ai fenomenului teatral, au fost prezenți la cea de-a 28-a ediție a Galei Premiilor UNITER. Gala a avut loc la Craiova, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la înființarea teatrului craiovean „Marin Sorescu”, într-un spațiu deosebit, în aer liber, la Teatrul de Vară din Parcul „Nicolae Romanescu”..Iată premiile

   Debut: Andrei Chifu, pentru rolul El din spectacolul „Casa de pe graniţa” de Slawomir Mrozek, un spectacol de Ada Lupu Hausvater la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara                                                                                                          Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

„Hamlet” de William Shakespeare, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu, producţie a Societăţii Romane de Radiodifuziune                                           Cel mai bun spectacol de teatru TV „Manifest. Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţara” de Ruxandra Cesereanu, regia Cornel Mihalache, producţie a Societăţii Romane de Televiziune (Casa de Producţie a TVR)                                                            Cea mai bună scenografie: Cristina Milea, pentru scenografia spectacolului „Legături primejdioase” de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu la Teatrul Mic Bucureşti                                                               Cea mai bună actriţă în rol secundar: Pușa Darie, pentru rolul Mama din spectacolul „Dansul Delhi” de Ivan Viripaev, regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi        Cel mai bun actor în rol secundar: Cristian Grosu, pentru rolul Caliban din spectacolul „Furtună” de William Shakespeare, regia Gabor Tompa la Teatrul Naţional Cluj-Napoca –                                                                                                                     Cea mai bună actriţă în rol principal: Anca Hanu, pentru rolul Chiritza Barzoi din spectacolul „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri şi Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca                                                     Cel mai bun actor în rol principal: Lucian Ionescu, pentru rolul Gomez Addams din spectacolul „Familia Addams”, regia, coregrafia şi costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti                                                                                                                  Cea mai bună regie: Eugen Jebeleanu, pentru regia spectacolului „Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti şi Compagnie des Ogres                                                                                                              Cel mai bun spectacol: „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri şi Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca                                     Premii speciale UNITER 2020                                                                                Premiul pentru întreaga activitate actriţă – Rodica Mandache
Premiul pentru întreaga activitate actor – Mircea Rusu
Premiul special pentru video mapping – Andrei Cozlac
Premiul pentru întreaga activitate – scenograful Constantin Ciobotariu
Premiul special pentru teatru de păpuşi şi marionete: Festivalul „Puppets Occupy Street” / „Păpuşile ocupă strada”, Ediţia 2019 cu tema „Evoluţie prin Revoluţie” organizat de Teatrul pentru copii şi tineret Colibri Craiova
Premiul British Council – Compania de Teatru Giuvlipen
Cea mai bună piesă românească a anului – „Hai să vorbim despre viaţa”, de Ana Sorina Corneanu
Premiul de Excelenta – Festivalul Naţional de Teatru                                                              Premiul pentru întreaga activitate – Mia Liontescu                                                           Premiul special pentru machiaj de scena – Minela Popă                                                      Premiul special pentru activitatea de 6 decenii în editarea cărţii de teatru – Viorica Matei (Articol  apărut în săptămânalul Viața Mesicală Nr. 41 din 16 10 2020)

vineri, 9 octombrie 2020

 

Anul acesta, (2020) Premiul Nobel pentru Literatură i s-a decernat poetei  și eseiste de origine americană  Louise Glück:  pentru „vocea sa poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră, transformă existența individuală într-una universal,”a fost motivația alegeri, Academiei  Suedeze.


vineri, 2 octombrie 2020

 

Mesagerul sau Securitatea și fantasticul față în față

 Dayan nuvela  care a stat la baza Teleplay-lui cu Mesagerul realizat de Televiziunea Română în 1995 și retransmis de curând, în plină Pandemie, este alături de nuvela Strada Mântuleasa, poate cel mai surprizător și direct atac al autorului celebrei Istorieii a Religiilor împotriva sinistrei securități române ambalat în terminologia și elementele specifice literaturii stiințifico fantastice din mai toate nuvelele sale, dovedind indubitabil că era conectat din plin la realitățile din România comunistă deși trăia  de  o jumătate de secol   departe de țară                                                                                                                  Nuvela, mai puțin cunoscută a fost  scrisă în mod sigur după 1968 când deja generalul Moshe Dayan  devenise, după așa numitul război de șase zile, eroul israelian al luptei împotriva arabilor. Mircea Eliade  imaginează în nuvela respectivă că un eminent student român la matematică Constantin Orobete în Bucureștii anilor 70 și-a luat obiceiul de ași acoperi ochiul stâng, ca și marele general, cu un bandaj negru, fapt care i-a deteminat pe uni dintre colegii săi să-l poreclească...DAYAN...iar pe altții, mai  ”grijulii” să anunțe forurile de resort, în speță securitatea, care, bineînțeles, se sezizează imediat urmărindu-l neîncetat, pas cu pas și în final intrigați de straniile călătorii efectuate de Dayan  și de „posibilitățile lui extrasenzoriale”, ofițerii de la Securitatea comunistă îl izolează într-un sanatoriu psihiatric special, ca suspect incurabil bântuit de întrebarea: când va fii sfârșitul lumi, întrebare care de secole bântuie omenirea și pe care studentul Dayan  i-o adresează unui personaj extrem de ciudat, de proveniență fantastică, care  declară cu de la sine putere că ar fi celebrul ”jidov rătăcitor” pe numele lui adevărat, Ahașverus, blestemat de Issus Cristos să colinde omenirea dealungul  veacurilor.              Scenariul scris de Constantin Dicu și filmat de Liviu Pojonii (director de imagine) în general bine articulat se diversifică de multe ori în detrimentul verbozități și prolixității textului cu accente strict filozofice având momente mai greu de înțeles pentru spectatorul obișnuit cu toate eforturile tânărului Dayan, alias Marius Stănescu de ași etala  atât teoria sa, cât și căutările sale, adevărate descoperiri, ce sunt declarate de savanți, epocale, dar considerate extrem de nocive de securitatea vremii reprezentată de un tip anonim (fără nume) interpretat cu aplob scenic de Ion Pavlescu care reușește în scurtele sale apariții o mică creație antologică (ce păcat că ne-a părăsit prea devreme). Constantin Dinulescu  cu facies-ul său nemachiat ne oferă cu generozitate un personaj  fictiv care vine din mitologia iudeo creștină deși istorici au stabilit că a existat mult mai inainte ca personaj real în persoana regele  persan Xerxes. Replicile personajului îi vin ca o mănușă actorului care de multe ori, fără un minim efort,  realizează un fel de magie  dându-ne impresia că vedem întradevăr un personaj real și nu o închipuire artistică.  Drumul ințiatic făcut de cei doi prin diverse spații simbolizând trecerea  timpului este un momennt de antologie care poate sta foarte bine alături de cel din  filmul ”Călăuza” lui Andrei Tarkovski. Mai apar creonând fugitiv personaje  Mircea Rusu (un decan), Ion Chelaru (un medic) și Carmen Stimeriu (o soră medicală) care îi prilejuiește regizorului și operatorului printr-o succesiune rapidă de imagini cu chipul sorei medicale în diverse ipostaze un mic moment cinematografic de antologie  pe care în mod sigur actrița nu-l  va mai întâlni.  Numai cuvinte de laudă pentru muzica Lidiei Danciu care însoțește permanent obsedant acțunea întâmplărilor creeind un halou 

misterios. Cred că tele–play-ul Mesagerul realizat în condiții libere create după evenimentele din Decembrie 89 (a primit premiul UNITER în 1995) este poate cea mai bună realizare a neobositului și meticulosului realizator al tcatrului de televiziune, Constantin Dicu, acum la vârstă respectabilă, care și-a închinat toată viața (de când a terminat IATC) televiziunii române realizând sute de spectacole, care de care mai diverse și mai interesante și cu care am colaborat de multe ori fructuos. Felicitări

20. 09. 2020.                                         Candid Stoica

Apărut în Viața Medicală din 02.10. 2020