Parafrazându-l pe Walt Withman
Stau la malul imensului ocean
planetar
O suflet al meu, acum tot mai singur departe de lumea în care am trăit, departe de Sara pe care o iubesc,
Care e lumina vieți mele
departe de cărți, atât de dragi inimii mele
Mă simt străin de ce e în jur și visez la ce-a fost,
La trecut, la anii studenției
La minunații oamenii pe care i-am întâlnit
și m-au făurit
Bumbești,
Sorana
Ghelerter
Henter
Beligan
Șeptilici
Giurchescu
Darie
Iar viitorul..
(o noțiune abstractă)
ziua de mâine și de poimâine
Spre care sboară sufletul meu
Îmi e necunoscut...
Putea-voi oare să ajut
Pe alții
Cum alții pe mine m-au ajutat?
Dumnezeule, ajută-mă

Nu vreau să spun cum sânt
Nu vreau să-mi înumăr ani Nu vreau să plec spre locul umbrelor în tihnă
În mine mai zvâcnește încă o lumină
Care se numește Sara
Spre ea se-ndreaptă tot ce mai e viu în mine
Și-o aștept tremurând ca ca un imberb
Când îi aud glasul melodios...
Strigându-mă de la fereastră: Maia! Dar mai ales cu speranță Că va apare

Nu vreau să spun cum sânt
Nu vreau să-mi înumăr ani Nu vreau să plec spre locul umbrelor în tihnă
În mine mai zvâcnește încă o lumină
Care se numește Sara
Spre ea se-ndreaptă tot ce mai e viu în mine
Și-o aștept tremurând ca ca un imberb
Când îi aud glasul melodios...
Dar mai ales cu speranță
Strigându-mă de la fereastră: Maia!

            Clubul Dramaturgilor: Dragon 2, a revenit

                Continuâundu-și activitate creatoare de laborator, cenaclul Dramaturgilor Dragon 2 a prezentat de curând la Cubul Calderon într-o suculentă lectură piesa dramaturgului C-tin Turturică Concurs pentru un post de rege, o spumoasă satiră, parabolă a situație politice actuale. Concursul e cu circ. Orice concurs e o loterie. Dar și o comedie, fiindcă nu se prezintă doar cei pregătiți, ci și indivizi care doar își închipuie că le știu pe toate. Nu lipsesc de la întrecere nici cei a căror minte a cam luat-o pe arătură – ăștia vor contesta vehement rezultatul concursului, cu argumente care mai de care mai trăznite. Astfel de specimene nu puteau lipsi nici de la concursul pentru un post de rege. Ei, prin programele lor, care de care mai trăznite, stârnesc râsul, spune autorul despre lucrarea sa.

C-tin Turturică, deși a scris pe vremea Împușcatului peste 20 de romane, majoritatea forfecate de cenzura care oficial nu mai exista, a devenit cunoscut după noile sale romane Nu eşti obligat să mori tâmpit și Scula Securității, în care își mărturisește activitatea sa de infomator al sinistrei instituții, dar a căpătat notorietate deplină, mai ales, după reprezentarea piesei sale Comedie roșie la Teatrul Național din București,    Piesa, și implicit lectura s-a bucurat de o minunată distribuție armonizată de Candid Stoica din care au făcut parte excelenții actori: Petre Moraru, Mihai Niculescu, Mircea Constantinescu Florentina Tănase, Doina Ghițescu, Romeo Tudor, Eugen Racoți, lăudată pentru prestația ei de mai toți cei care au care au luat cuvântul și au comentat admirabila lectură, așa cum obișnuiește să facă Candid Stoica care a țintit spre o interpretare scenică, deși actori țineau textul în mână, dar având totala libertate de a se mișca și improviza.

În luarea sa de cuvânt de după lectură dramaturgul Dinu Grigorescu, cu impetuozitatea sa bine cunoscută a arătat calitățile evidente ale piesei care excelează în situații de o ironie suculentă, replicile de multe ori acide, de multe ori pline de haz, dar crede că piesa e prea lungă și că ar fi fost necesară o scurtare drastică. A fost încântat de lectura actorilor care i s-au părut a fi un regal, iar Dan Puican, reputatul regizor de radio, a apreciat și el piesa, situațiile comice, replicile hazoase, având și el  cuvine de laudă pentru toți interpreții care au realizat o minunată lectură, dar crede că piesa are o tentă antimonarhică care a ieșit la iveală, poate, fără ca autorul să-și dea seama. Denis Dinulescu, autorul volumului Un Japonez verde și a piesei O zi  din viața lui N. Ceaușescu s-a expimat în particular că regretă din suflet că n-a scris și el o piesa cu un asemenea subiect.                                                                                                                                    

În asistență s-a observat prezența generalului maior de aviație, Kuki Borislavski, actualmente pensionar precum a fostului avocat al poporului, Paul Mitroi și el pensionar, a fostei caserițe a Teatrului de Comedie Tedy Pleșa, o împătimită de teatru, a teatrologului Vera Molea, a fostei televizioniste Pușa Lipan și a d-lui Dan Psata, autor a două volume de teatru, pe care, probabil le vom citi  în cadrul  cenaclului                       PS. Dar abia  terminat festivalul Fest Bulevard și FNT că a început să se desfășoare…țineți-vă bine Festivalul Rodica Popescu Bitănescu, cu cinci piese anemice, unele  dintre el comentate pe larg la această rubrică de subsemnatul.                                    Halal să ne fie! Am văzut-o și pe asta. D-na primar general al capitalei recompensează  cu îndrăzneală demnă de o cauză mai bună un agent electoral cu banii contribuabililor, cu toată împotrivirea consilierilor…

Cum se spune d-na Firea a dat a dat cu bâta-n baltă, spun oamenii simpli mai deschis și mai pe la colțuri.                                                                                Oare d-na Firea și cei care o consiliează n-au auzit de Matei Vișnec și de succesele internaționale al pieselor sale? Să nu fi auzit de D. R. Popescu care are  zeci de volume de teatru, de Dinu Grigorescu care are peste 30 de piese tipărite, de Denis și Puși Dinulescu, de C-tin tTurturică, dramaturgi care scriu piese bune, interesante de ani de zile?                      Dar în mod sigur cei înșirați mai sus nu au ajutat-o pe d-na Gabriela Firea să iasă primar, n-au fost agenții săi electorali, nu s-au hlizit când d-na Firea își anunța programul gongoric. Și dacă n-au fost, n-au ridicat-o în slăvi, n-au râs cu gura până la urechi asurzind telespectatorii, de ce să le  facă festival? Râzăreața actiță  are cinci piesuțe firave pe care le împinge cu obstinație d-l director general al teatrului național ca să scape de gura și de râsul ei.                        Se presupune că dacă se va merge în ritmul acesta în curând vom vedea în posturi cheie la primăria capitalei și directori la teatrele care le stipendiază  pe cei care a învățat-o să scrie, pe cel care a ținut-o în gazdă când a venit de la București din Moldova, sau pe cea care i-a dat să sugă d-nei Firea (cum am aflat că deja s-a întâmplat). Păi dacă un modest afacerist stipendiază propaganda unui partid înainte de alegeri ce să ne mai mirăm că el pretinde un post de ministru. Și poate că îi și este atribuit pentru ”meritele sale în campania electorală” asemenea d-nei Rodica Popescu – Bitănescu care a descoperit că poți câștiga un festival dacă te hlizezi vîrtos când trebuie și pentru cine trebuie.

                                                                                 

 07. 11. 2016.                                                                                                                         Candid Stoica

Întrebare?,

Întrebarea este veche
Serioasa- nu glumesc -

Dacă proştii n-au pereche,
Cum dracu de se înmulţesc?!

 

COMUNICAT DE PRESA

  

UNITER – UNIUNEA TEATRALA DIN ROMANIA isi exprima profunda ingrijorare in legatura cu grava escaladare a situatiei conflictuale din Teatrul „Sica Alexandrescu” din Brasov. Un teatru cu traditie, un teatru iubit de public, un teatru care a sustinut ani de zile un festival de valoare, un loc pretuit de artistii scenei romanesti si nu numai.

Pornit in urma cu un an, ca un conflict al managerului de atunci (manager care a demisionat ulterior) cu Primaria din Brasov, ca urmare a sesizarii unor nereguli in functionarea legaturii dintre cele doua institutii, continuat, apoi, prin sesizarile si protestele pe care actori si angajati ai teatrului le-au facut in legatura cu ceea ce ei au apreciat ca fiind nereguli (inclusiv in organizarea concursului pentru ocuparea functiei de manager), conflictul a capatat astazi o forma nemaiintalnita care a dus la divizarea si polarizarea trupei si a celorlalti angajati.

Situatia conflictuala a culminat, in aceasta saptamana, cu luarea unei decizii extreme din partea conducerii interimare a Teatrului „Sica Alexandrescu” (conducere numita in functie, in urma cu o luna, de catre Primaria Brasov prin desemnarea ca manager a unei persoane din partea Sindicatului Teatrului) si anume, desfacerea – prin fortarea limitelor legii – a contractului de munca a trei angajati: doi dintre cei mai valorosi si premiati actori ai trupei, Maria Garbovan si Marius Cordos, precum si a contabilei sefe Mariana Hudisteanu, profesionist de necontestat.

In urma cu doua saptamani, cand inca nu se ajunsese la o astfel de situatie, am adresat o scrisoare Primarului Municipiului Brasov, cu propunerea de a gasi, impreuna, solutii profesioniste si eficiente pentru detensionarea si deblocarea acestei stari. Propunerea noastra a fost, din pacate, ignorata.

In acest moment, fara precedent, reiteram propunerea noastra catre Primaria Brasov de a media impreuna conflictul de la Teatrul „Sica Alexandrescu”.

Totodata, sustinem organizarea, cat mai repede cu putinta, a unui concurs pregatit temeinic care sa aibe ca rezultat aducerea la conducerea institutiei a unui manager profesionist, pe masura valorii teatrului.

 

UNITER

30 noiembrie 2016

                      Un nou om cu cartea

Am citit o carte minunată, adevărată, cum n-am mai citit, despre epoca, pe care am trăit-o și care ne-a schilodit sufletele, ”epoca de aur” a Împușcatului....

Teatrul C. Tănase                                       Un teatru care trăiește din amintiri!

Tănase, Stroe, Mircea Crișan, Maximilian,  doar câteva nume care au dat rezonanță  și au făcut din teatru de revistă o tribună de atac împotriva nedreptăților timpului. Cuplete lui Tănase (Și cu asta ce am făcut?, Nu-s Parale!, Cu ce, pe’nce?...) parcă ar fi fost scrise astăzi. Chiar regimul comunist a încurajat demagogic critica. Chiar se lăuda cu ea. Erau criticați aspru, în nesfârșite monoloage și scheciuri, chelnerii care încărcau notele de plată, frizeri care cereau bacșiș, cei care întârziau la serviciu, coafezele guralive, cosmopoliții, malagambiștii, infumurații, dar mai ales soții care își înșelau soțiile, încălcând morala proletară…tot ce se putea critica fără a supără protipendada.  Sloganul fără mănuși al lui Stroe, apoi cupletele pline de miez ale lui Maximilian în care ataca mascat demagogia, minciuna și pofta de îmbogățire a liderilor atât comuniști cât și a urmașilor lor post revoluționari. Îmi este clar în amintire, ca un cristal, cupletul Stelei Popescu scris de Puiu Maximilian despre revoluționarul anonim împușcat în decembrie 89, moment unic de adevăr pe scenele românești atât de maculate de demagogia și minciunile regimului comunist. Dar Puiu Maximilian nu mai e. O vreme teatrul Tănase și implicit Arșinel și Stela Popescu au trăit din zestre lăsată de el ca și de ceilalți

Dar după ani de zile de când a fost numit și s-au autonumit cuplul Arșinel, Moraru au reușit prin neperformanțe să lustruiască mesajul înaintașilor  până la anulare. Aproape nu mai există nimic din tot curajul cu care se atacau altădată, tarele  societății…Frica celor doi directori de a nu supăra autoritățile și implicit ași pierde scaunule a dat naștere la un repertoriu sălciu, fără strălucire, fără imaginație, anodin care reia cu obstinație vechile teme, vechile texte, care odată cu  timpul și-au mai pierdut din acuitate

Pentru a arăta că totuși mai au activitate au apelat la piesă minoră a lui T. Mușatescu, când maestrul de mai târziu își făcea, cum se zice mâna, în care criticul acid al societății deabia se întrevedea.

Sosesc diseară e până la urmă o …glumă scrisă cu talent pentru prietenul său de o viață, marele actor Ion Iancovescu, pe  care împreună au și regizat-o, jucată prima oară  la Teatrul ”Regina Maria” cu o distribuție care cuprindea pe Vl. Maximilian, I. Talianu, Ion Manta, Elvira Petreanu, Angela Mateescu și după cum scrie I. Masoff și alți cronicari ai vremii, n-a fost un mare succes dar nici o cădere răsunătoare. Lumea a venit că în piesă juca Iancovescu!

Spectacolul actual regizat de Nae Cosmescu, versat om de televiziune, autorul cărții de poezie ”Arca lui Nae” ilustrată de Iurie Darie, pentru o vreme, ocupat cu afacei, era dispărut din câmpul muncii artistice, este o ”cosmetizare” a piesei, scrisă în 1932 și adusă la zi, în dorința de a face un spectacol popular, pe gustul marelui puplic. O parte din ”asperitățile” piesei despre viața de provincie sunt date la o parte făcând loc unor bufonerii unele de bună calitate, alte atingând sfera grotescului. Dar în afară de tel. mobil al lui Puiu, de toaletele doamnelor, de perdelele și canapelele din scenă, mai nimic nu amintește că acțiunea piesei s-ar petrece în zilele noastre.

Vasile Muraru, ajuns și el la o vârstă înaintată, puțin speriat că trebuie să ducă în spate o partitură atât de mare, singur, fără colegul său, Nae Lăzărescu, cu care s-a lansat în atâtea scenete, ar putea juca cu succes pe Harpagon dacă și-ar propune. Aici însă  încearcă de multe ori să-l facă veridic pe chițibușarul Olimpiu. El duce în spate un întreg eșafodaj de atitudini, de scheme, de ticuri care în mare parte sunt aplaudate de public obținând în final un un tip grotesc prin neverosimilul unor atitudini.                       L-am cunoscut, cu ani în urmă, când tânăr fiind, negăsindu-și un loc care să-i convină în teatrele din provincie, bătea la porțile teatrelor bucureștene oferinu-și talentul, statornicindu-se în final la umbra unui  textier travestit în actor și s-a…clasicizat.                                                                                                        Îl secondează cu un aplomb deosebit de duenă cu o fermecătoare prestanță scenică Valentina Fătu, o demnă urmașă a rolurilor jucate de  Tamara Buciuceanu, sau de I. Stana Ionescu, poate singura achiziți valoroasă a teatrului, care cu modesteie, urmând o pistă numai de ea cunoscută, a reușit să se strecoare prin plasa antitanc instituită de cei doi directori contra tinerelor talente.  Scena seducerii lui Olimpiu, prin neverosimilul ei poate e cea mai reușită scenă a spectacolului. Într-un rol de farmec, de explozie de simpatie, de licheluță simpatică, rol în care altădată excelau Radu Beligan sau Florin Vasiliu, Cristian Simion…se străduiește cu resursele pe care le are să fie la înălțimea predecesorului său ceace, recunoaștem, este greu de realizat. Dar de multe ori și intenția contează. Deabia acum cu un  înterpret mai puțin briant se observă că rolul nu e nici pe departe  ofertant, fiind chiar anodin. Rolul pentru care ar merita să vezi actualul spectacol e însă cel al tinerei Ana Maria Donosa (nepoata lui Olimpiu) o apariție scenică diafană, o siluetă de neobișnuită sensibilitate. Tânăra actriță, pătrunsă și ea printr-un miracol în contextul rutinier și revuistic,  iși interpretează rolul cu o neobișnuită și debordantă sinceritate. Sunt convins că vom mai auzi de ea.                                                                                Lucrurile se cam încurcă cu personajul Sache, croit de regizor după modelul personajului Ilie din Take Ianke și Cadâr de V. I. Popa, jucat cu deosebit aplomb, pe vremuri, de inimitabilul Karol Kron, unde cusăturile se văd în mod evident, tânărul actor, Nae Alexandru, altfel harnic și sârgiuncios fiind  depășit de alura pe care regizorul a dat-o rolului. Și cu toate astea mijlocul piesei datorită lui, dar mai ales lui Moraru duce piesa într-o zonă de vârf al grotescului. Înspirată soluția telegramei care anunța sosirea fiului rătăcitor la finalul piese și nu la sfârșitul actului doi, ca în textul original.

Paula Rădulescu, acum la vârsta pe care o are  creează cu modestia care o caracterizează un personaj ce prilejuiește apariții simpatice.                                               În final ceva despre decorul semnat de Ana Iulie Popov care  e funcțional, are ușile camerelor respectiv afară de cea de la intrare, dar n-are personalitate. Nu îl reprezintă pe Olimpiu. Nu e nici Kitch, nu e nici stilizat. E un interior cu perdele de la un mic magazin. Reprezintă eventual un hol de la o casă de cultură. Din cauză că intrarea propriu zisă în casă este mascată, neinspirat așezată, scena sosiri lui Puiu, noaptea, care trezește groază în locatarii casei devine nulă, iar efectele, factice.  Pe cât de inspirate sunt costumele personajelor  feminine pe atât de urâte, de insipide sunt cele al bărbaților, în special al lui Olimpiu                                                                                                Una peste alta, la finalul spectacolului când pe scenă se joacă, tam nesam, Perinița și totuși publicul generos aplaudă eforturile interpreților care le-au oferit o seară cât de cât plăcută, împreună cu alți colegi de breaslă preocupați de soarta teatrului, mă întreb până când cuplul Arșinel, Moraru vor ține teatrul de revistă în starea de mediocritate în care se complace, trăind din amintirile succeselor de altădată   

19. 01. 2015.                                                      Candid Stoica

Cu amicul Andersen

                         M-am împrietenit cu el la Copenhaga

Cum s-au cheltuit 48 000 de euro din banii tăi pentru un festival cu Rodica Popescu Bitănescu

De Gabriel Sandu

Altă fotografie cu neasemuitul Iurie Darie din spectacolul ”Patru pe o canapea plus valetul”

DOAMNE, CE MINUNE! SUCCESUL I-A DESTRĂMAT, VÂRSTA I-A REUNIT

S-au împlinit 4 ani de la plecarea din viață a lui Iurie Darie, minunatul meu partener din spactacolul Patru pe o Canapea plus Valetul. Dumnezeu să-l odihnească!

O fotografie ”istorică”:: Spectacol considerat atac împotriva șefului statului

Miercuri, 2 noiembrie 2016. Parchetul General emite un comunicat istoric. Frazele cad ca ghilotina: „Pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane“. (din România Liberă)

        MITĂ ELECTORALĂ: Festivalul de teatru Rodica Popescu-Bitănescu
          Strigi ”Votați Firea, Firea alocă milioane pentru un Festival pentru tine!

  O fotografie istorică

Gafă: Rady Gyr prezentat ca Mircea Eliade 
”Evenimentul zilei” din 27.10. 2016

Ipac  dau de știre
mare, mare nesimțire
în Teleorman bădie 
nu există nici o librărie 
(Canal de știri Tv).

                                 Pițipoancele au invadat internetul

            Pițipoancele au revoltat internauții

UN BOB DYLAN ROMÂN avant la lettre

O parte din noi ne-am învins                                     Greșala, minciuna și groaza

Dar mai e un drum de necuprins

Până-n zarea ce-și leagănă oaza

Generații secate se sting

Tinerii râd către stelele reci

Cine-și va pierde credința-n izbândă

Pe aceste mereu mișcătoare poteci

Cine din noi va pieri

înainte ca trupul să-i moară

Cine - o să-și lepede inima-n colb

Insuportabil de mare povară

Noi nu niciodată

Noi nu niciodată

Noi nu niciodată….

            (Nic. Labiș)

În România există acum 57 de Universităţi care au împreună 232 de Şcoli doctorale, în care sînt 448 de domenii de studii! Drept urmare, numai în luna februarie 2016, prin Ordinul 3209/23.02.2016 al Ministrului Educaţiei, au fost atribuite 804 titluri de „doctor”!
Dar, această cifră uriaşă de TITLURI ŞTIINŢIFICE nu reprezintă decît un 20% din media ultimilor ani, cînd se făceau pe bandă rulantă peste 4.200 de doctori anual! După ce PLAGIATUL a devenit o problemă naţională, fiind demascate cazurile unor doctorate obţinute de oameni politici la cel mai înalt nivel, se pare că s-a mai stins dorinţa unora de a obţine fără merit acest titlu ştiinţific, de teama de a nu se face de rîs.(din Cotidianul)
Mă întâlnesc pe stradă cu Liliana M. N-o mai văzusem de mult de pe vremea când jucam împreună în Curve de Lux. E schimbată. S-a îngrășat. E aferată și grăbită.             - Pregătesc doctoratul, pentru că nu se mai poate azi fără doctorat…Nu ai doctoratul esti un nimeni, un nimic. Mi-am luat și masteratul. Amândouă m-au costat o groază de bani. D-voastră nu vi-l luați?                                                                                        - Ce să fac cu el?                                                                                                        - Vai de mine și de mine, cum așa? Trebuie neapărat să-l aveți. Aveți posibilitatea să-l luați în  zece ani. Toate colegele mele îl au. Chiar d-l Albulescu, nu mai vorbesc de d-l Mențel sau de d-l profesor Sandu Gruia. Ați putea să-mi dați o temă de doctorat? Am una dar nu prea sunt mulțumită de ea. Azi nu se poate avansa fără doctorat. D-voastră parcă sunteți din altă lume. De ce nu vreți să vă luați doctoratul?                                     - Cine spune că nu vreau?                                                                                            - Atunci? De ce stați  și nu acționați. Colegul d-voastră Lazăr e conducător de doctorate. Înscrieți-vă la el                                                                                            - Să zicem că mă înscriu, să zicem că îl iau. Ce să fac cu el? Unde să-l pun?                  - Ei asta-i acum…ce întrebare…puteți face cu el ce veți…                                             - S-ar putea după ce îl iau și să-l vând?                                                                         - Râdeți de mine?                                                                                                         - Deloc, te admir.                                                                                                        - Am fugit, am să vă sun…                                                                                           -Liliana M a plecat fugind iar eu stau și  mă gândesc serios dacă nu cumva ar putea fi o investiție pe termen lung. Nu mai vorbesc că m-ar ajuta în disputele sau în certurile ocazionale cu vecinii, cu colegii sau cu necunoscuții. Dacă o să am cumva am o altercație cu cineva aș putea să-l pun la punct: D-ta știi cine sunt eu? Eu sunt doctor”      Dar în ce aș putea fi eu doctor?  (din jurnal vol. 4)        

de câte ori un om trebuie să înalțe privirea

înainte să poată vedea cerul

da, și câte urechi  trebuie să aibă

înainte să poată auzi pe cineva plângând

da, și de câte ori trebuie să moara el

înainte să înteleagă că prea multă lume a murit

răspunsul, prietene, e să sufli în vânt

răspunsul e să sufli în vânt

Câți ani un munte trebuie să existe

înainte să fie spălat de mare

da,  și câti ani persoanele trebuie să existe

înainte să fie lasați liberi

da și de câte ori un om trebuie să-și întoarcă capul

prefăcându-se că nu vede

răspunsul, prietene, e să sufli în vânt

răspunsul e să sufli în vânt

                      Premiul Nobel pe 2016

Frăția Plagiatului: Modificările care îi vor ajuta pe plagiatori au fost susținute de 56 de senatori PSD, 10 senatori ­ALDE, 12 senatori liberali (aparent o surpriză), șapte de la UDMR și cinci neafiliaţi – printre care Mircea Geoană și Ilie Năstase. Liberalii care s-au aliat cu PSD sunt: Petre Nicoară, Teodor Atanasiu, Ciprian Rogojan, Valeriu Boeriu, Octavian Motoc, Marius Neculoiu, Mariana Câmpeanu, Corneliu Popescu, Viorel Grigoraș, Ţapu Nazare Eugen, Liviu Titus Pașca și Marius Emil Pașcan (care și-a anunţat în plen demisia din PNL).  Ei au încălcat decizia conducerii partidului, care stabilise să nu susțină modificările Ecaterinei Andro­nescu la ordonanţa de urgenţă privind plagiatul, în condițiile în care președintele Iohannis ceruse reexaminarea actului normativ.(din România Liberă din 12. 10. 2016)

                          

                        ATENȚIE                                                       

               Mare atenție

     Foarte mare atenție

  Cenaclul dramaturgilor revine

     Dragon II reapare

    Luni 24 Octombrie 2016

                 Ora 17

     La clubul Calderon cu piesa

Concurs pentru un post de rege

                           de

 Constantin Turturică                                                       

Își vor da concursul actorii                                                                                                                                             Florentina Tănase

               Mircea Constantinescu

                        Petre Moraru

                         George Grigore

                      Constantin Duicu

                          Eugen Racoți

                       Candid Stoica

 (Care semnează și regia)                                                                                             

                                  și

              Magda Popovici

      Vor urma discuții absolut libere

      Bufet asortat în limita pensiei autorului

  Invitați directori de teatre și secretari literari care nu vin

Talentat, inteligent, cu o fata de „killer” si cu o poza de „om sarac si cinstit”, CTP-ul a fost si este ziaristul „otrava” al ultimilor 26 de ani.
Nu stiu daca are grade dar daca are… atunci sint mari si i-au fost date de Statul Mafiot pe care il slujeste in patru labe de peste 26 de ani. Sistemul se lauda frecvent cu acest „produs magnific” venit din „ceata” lui 1990!
L-a slujit pe Iliescu si a proslavit mineriadele. L-a inmormintat pe Constantinescu. L-a pupat in dos pe Nastase si s-a imbuibat cu contracte de Stat de la toata camarila lui Bombonel pe vremea Adevarului lui Tinu. L-a renegat pe fiul lui Tinu.
S-a lipit apoi de Vintu, cel care a bagat bani grei in cururile lui Dinescu si CTP pentru un nou ziar. „Mare om, mare caracter!”, il mistocarea Vintu pe CTP atunci cind Sistemul l-a extras pe „killer” spre noi zari ale „democratiei”!
A trecut pe la Sirbu iar acum e la Teszari, la „unitatea militara” Digi 24, UM 24, cum glumesc cei avizati!
O singura data a avut curaj sa ma atace public, pe motiv ca nu ii simpatizez ideologia si stapinii, si l-am pus cu botul pe labe! L-am trimis sa isi plateasca datoria de 90.000 de dolari, bani luati de la Bancorex in anii ’90, bani de care uitase!!! Dupa ce i-am reamintit s-a dus si i-a platit la BCR, cel putin asa a sustinut public!
De atunci nu mai zice nici pis!
CTP, o balega de om, cum ar fi zis bunicul meu! Un sclav al Sistemului! Bai „otrava”, te-am rugat sa te retragi si sa lasi Romania in pace! Chiar nu iti ajung milioanele pe care le ai?! Ghita e un prost! Cum sa iti fi dat Vintu doar 5000 de euro / luna?! Pai tu erai milionar de pe vremea lui Tinu, chiar daca te plimbai, de sanchi, cu Dacia aia scorojita! Bre CTP-ule, chiar ne iei de prosti?! Matragunule!
CTP este un pacalici milionar care joaca tenis cu un alt pacalici, alta „otrava” a Romaniei, Bogdan Enoiu. Doi indivizi care au tras, cit au putut, Romania in bezna! Baietasii Sistemului !
Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

Scandal la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov.

 În urma probei de interviu, după concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al Teatrului “Sică Alexandrescu” din Braşov, de pe 29 septembrie, la care personalul artistic al teatrului a asistat, 13 artişti dintre aceştia, de la decana de vârstă, actriţa multipremiată de UNITER, Virginia Itta Marcu, la cel mai tânăr membru al trupei, Ada Galeş, au decis să nu mai urce pe scenă în semn de protest. Ştiri pe aceeaşi temă Actorii Teatrului Sică Alexandrescu refuză să mai intre la spectacole.... Eliza Noemi Judeu şi Radu Bogdan Ghelu candidează pentru conducerea. Teatrul Sică Alexandrescu din Braşov şi-a găsit, în sfârşit, managerul... Proba de interviu a fost una în care lipsa de imparţialitate a unei părţi dintre membrii comisiei, respectiv: Beatrice Rancea, Emil Boroghină şi Mircea M. Ionescu, a fost flagrantă. Aceste persoane au încălcat normele de procedură ale concursului, prin faptul că nu au pus întrebări candidatului, ci doar au încercat să convingă pe cei prezenţi că Dan Marius Zarafescu trebuie validat. Mai mult, atunci când un alt membru al comisiei a încercat să pună întrebări candidatului, au reacţionat punându-i pumnul în gură, se arată într-un comunicat de presă al teatrului. Acest lucru poate fi confirmat de către înregistrarea aşa zisului interviu, pe care Primăria are obligativitatea să o facă. Ea poate fi comparată cu înregistrarea unui concurs anterior la care candidatul Dan-Marius Zarafescu a participat şi a fost respins (în data de 26.05.2016) şi care va arăta diferenţele de corectitudine în ceea ce priveşte intenţiile şi acţiunile comisiei. Având în vedere cele de mai sus, aceşti artişti, fără de care niciunul dintre spectacolele Teatrului „Sică Alexandrescu” nu se pot juca, au decis ca începând cu data de 29.09.2016 să suspende, în semn de protest, toate reprezentaţiile până nu se va desfăşura un concurs transparent, cu o comisie imparţială, potrivit comunicatului de presă. (din ziarul Adevărul)

Bică

A fost Păcală, a fost locotenetul Căpșună în mai multe serii al Brigăzii Diverse, a fost Ieremia în serialul Toate pânzele sus după cartea lui Radu Tudoran, Ionuț Jder din Frații Jderi și din Vaslui 1495 și alte zeci de personaje dintr-o listă lungă de filme comuniste în care el s-a străduit să fie cât mai adevărat, mai autentic posibil, ceea în multe cazuri nu se putea, făcându-l, de multe ori la filmări să exclame disperat: Eu nu pot să spun textul acesta!       La un moment dat l-a întruchipat chiar pe Miroiu din Steaua fără nume, iar dintr-un rol episodic, Pompierul 1 din piesa lui V. I. Popa, Răzbunarea Sufleurului (1973) a făcut o bijuterie, publicul venind să vadă piesa numai pentru el, să audă improvizațiile ce le făcea„ Și în spectacolul respectiv mai juca și alți actori de valoare… .                                                                              La terminarearea Institutului de Teatru era deja celebru cu improvizațiile sale. Deși profesori nu le încurajau, pe vremea aceia, socotindu-le neavenite și neartistice el și-a luat cu de la sine putere libertatea de a improviza. Și improviza fermecător spre deliciul publicului și admirația multor colegi. A avut, ca orice om și surprize neplăcute când a fost pensionat prematur ceea ce l-a întristat foarte mult. Fiind un om foarte modest, nefăcând mare tapaj de persoana sa la sfârșit de viață se poate lăuda cu două creații: în spectacolul cu  Oblomov  și în tele-play-ul scris de Puși Dinulescu, Bani de dus, bani de-ntors, ambele regizate de Alex. Tocilescu, cu un apartament  cu o mașină și cu un timbru poștal de un leu și șaizeci de bani în care apare figura lui…

Se duc artiștii nației române

Se duc cuminți rând pe rând

Mulți dintre ei chiar râzând

Te-ai  dus mândru spre alt zenit

Cu țelul vieții implinit

Părăsind nepăsător

Ca un adevărat artist actor

o țară tristă și plină de umor

Și presimt în mod intâmplător

Că eu voi fi poate cel următor…

30. 09. 2016.