Toamnă de Decembrie Plouă, picură încet, încet ca un vers lin de poet Parcul cu cele 44 de bănci Pe care zilnic le număr E pustiu... Nu se aud glasurile copiilor Nici ale colindătorilor câteodată trece grăbit Un trecător... Miniștri au emigrat spre fotoliile lor prospere iar oamenii obișnuiți se pregătesc să sărbătorească venirea pe lume a fiului lui Dumnezeu !
joi, 26 decembrie 2024
duminică, 22 decembrie 2024
A DOUA EXECUȚIE A CEUȘEȘTILOR
(o amintire)
...Era prin vara anului 1995 când Iurie Darie m-a invitat să merg cu el la cazarma din Târgoviște să asist la o filmare la pelicula Punctul
Zero, regizată de Sergiu Nicolaescu unde se va filma cu doi actori amatori,
care semănau vag cu Ceaușești,, celebra execuție din 1989 filmată atunci pe
viu/. Iurie Darie îl interpreta pe generalul Victor Atanasie Stănculescu. Stam
ascuns într-un colț și eram numai ochi și urechi și bineînțeles înregistram
audio. Regizorul dădea ultimele indicații.
- Aduceți monitorul și introduceți caseta autentică filată atunci, în
1989. Vreau să văd ce fac după ce aud gloanțele care, bineînțeles vor
oarbe...S-a băgat caseta, vă vedeți personajele ? Beliți bine ochii la ce s-a
întâmplat că așa trebuie să faceți și voi, e obligatoriu, exact. Uitați-vă cum
cad jos când se pornește focul și cum va trebui să faceți și voi, nu e prea
greu. Acum eu o să zic foc și când veți auzi sunetul gloanțelor care vin spre
voi, care nu sunt adevărate, veți auzi doar sunetul gloanțelor care vin spre
voi, veți cădea în genunchi, Ceaușescu primul după aia... ea. Ceaușescu într-o
parte...am spus ea nu el...în partea ailaltă el...Ia să vă cum veți face.
Dați-mi un automat. Lasă că știu unde e cocoșul, doar am făcut armata...atenție
la mine că trag: foc!
Imediat s-a auzit sunetul glonțului de manevră și cei doi interpreți ai
Ceaușeștilor au căzut în genunchi...destul caraghios.! –
Aoleu, dar ăștia nu au talent deloc, a exclamat
regizorul. Nu știu ce o să facem cu ei....Vă rog să repetați cu ei...că
eu nu mai am răbdare...
Lângă mine stătea un plutoner care comenta cu glas încet ce vedea._
- Nu adevărat, tot ce se filmează eu o minciună. Nu s-a întâmplat așa …
– Dar cum?
- Păi, în timp ce un plutoner făcea instrucție cu plutonul de execuție
un căpitan de pe margine , de aici din cazarmă a smuls automatul din mâinile
unui soldat din margine și a tras în ei cu foc continuu. Și atunci, Doamne,
Dumnezeule s-a dezlănțuit un infern. Toți din cazarmă care aveau armă în dotare
au tras de peste tot. Unii de la ferestrele de sus, alții de pe unde erau cu o
armă simplă sau pistol, cu automat, au tras cu sete, cu ură pentu tot ce se
întâmplase, pentru toată viața grea pe care o duseseră, pentru rudele lor care
au făcut închisoare, pentru cei care au murit la canal…și maestul ăsta care filmează
care nu vrea să înțeleagă cum a fost de fapt. I-am spus dar nu vrea să mă
asculte…
Între timp Sergiu
Nicolaescu a plecat, fiind chemat la
Senat iar eu cu Iurie Darie, după ce am dat ocol zidului care cu ani în urmă
fusese stropit cu sângele celor doi Ceaușeșiti am pornit cu Dacia lui Iura spre
București…bulversați și cu greu stăpâninu-ne sentimentele și comentariile.
Am văzut filmul la premieră la Patria, film care a fost catalogat în
unanimitae de critică neverosimil, aberanrant… un Kitch ordinar! Episodul execuției era hilar! (Fragmente
din cartea mea (Culise -Jurnal:1900-2000), apărută anul acesta la
editura Elikon )