luni, 17 februarie 2025
Februarie
Februarie își arată puterea
A început să muște
A nins
Parcul s-a golit
Băncile altădată pline
Acum arată părăsite
Numai inima mea e plină
De amintiri cu prietenii
Pe care i-am cunoscut
Care m-au prețuit
Și pe care i-am iubit
Numai inima mea tresare
Când mă caută amicii
Numai inima e plină
De amintirea iubitei mele Sara
Numai sufletul meu e plin
De pasiunea pentru teatru
Inimă nu te opri !
marți, 28 ianuarie 2025
Cătălina Murgea – o mare actriță
Astăzi, 26 ianuarie 2025 ar fi împlinit 84 de ani excepționala actriță Cătălina Murgea. Avea doar 68 de ani când a părăsit această lume (26 aprilie 2009).
Mi-a fost colegă de an la IATC (promoția 1961), ea la clasa profesorului și regizorului G. Dem.Loghin, eu la clasa neuitatului regizor Moni Ghelerter. De Cătălina Murgea mă leagă neuitate și dragi amintiri, pentru că după absolvirea Institutului am fost cinci tineri actori care au luat parte la înființarea Teatrului din Piatra Neamț, care ulterior a devenit al Tineretului: Ioana Manolescu, Cătălina Murgea, Traian Stănescu, Alexandru Lazăr și eu, Candid Stoica.
Pe scena Teatrului din Piatra Neamț, Cătălina a interpretat cu măiestrie roluri dramatice. Primul rol care a impus-o în categoria actrițelor de dramă și care a marcat-o definitiv a fost „Domnișoara Nastasia” de G.M.Zamfirescu. Ea era Nastasia, iar eu Ion Sorcovă, Traian Stănescu era Vulpașin, Ioana Manolescu juca pe Luca Lacrimă, iar Alex. Lazăr era Ionel. Nu vreau să se creadă că mă laud, dar eram toți extraordinari. Spectacol de neuitat, apreciat la superlativ și de critica teatrală, nu doar de spectatori. Sub bagheta magică a neuitatului regizor Cornel Todea – și el la fel de tânăr ca și noi – pe scena de la Piatra visele noastre începeau să devină certitudini. Simțeam cu toții că facem artă în adevăratul sens al cuvântului. Cătălina era o minune de om. Impresiona prin calitatea jocului dramatic, deși abia ieșise din băncile școlii de teatru. În cei patru ani cât am stat eu la acest teatru, Cătălina mi-a mai fost colegă de scenă în multe spectacole: „Trei generații”, „Orfeu în infern”, „Nota zero la purtare”, „Nila toboșara”, „Dracul uitat”, „O singură viață” și altele. Era atât de conștiincioasă, venea prima în teatru și pleca ultima. Avea o forță dramatică încât își emoționa și partenerul de scenă, nu doar publicul. Vocea ei bine timbrată reverbera în inimile spectatorilor. Avea vână de mare artistă dramatică.
Dacă nouă, colegilor ei de școală, șansa ne-a surâs și am venit la teatrele din București, talentata Cătălina a rămas captivă în teatrul din Piatra. Târziu a reușit să plece de acolo, dar nu la București, ci la Giurgiu. Am putea spune că a fost un om fără noroc. Spun asta pentru că-i știam forța creatoare și puterea uluitoare de a se transfigura. Teatrele bucureștene au pierdut o mare interpretă de dramă și tragedie.
M-am bucurat când am văzut-o în câteva filme ale unor mari regizori români (cum ar fi „Concurs” în regia lui Dan Pița).
Cuvintele sunt de prisos, în sufletul meu se deschide o rană ori de câte ori îmi amintesc de această minunată colegă de scenă.
Dumnezeu să o aibă în paza lui!
28. 01 .2025
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
