D'ale gazetăriei!

Scriu, de câtva timp, cronică teatrală la o revistă săptămânală despre care s-a zvonit că plăteşte, nu bine, ci foarte bine. După prima cronică publicată am fost chemat să ridic onorariul de la caserie. M-am dus. Dar mai înainte am cumărat o cutie de bomboane de ciocolată pentru a o face cadou celor de la contabilitate, care m-a costat 25 de lei.

Onorariul meu a fost de 28 de lei!
Cine m-o fi pus să mă iau după zvonuri.
Dracul!

Bancuri...

*Soacrele au fost inventate deoarece diavolul nu ispraveşe peste tot!


*Intrebare de logică: Ion castiga 2000 pe luna. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000. întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?

*Să-ti planifici concediul e foarte simplu: şeful iţi spune când, iar soţia - unde.

*Şeful intra la lucratorii săi:
- V-am spus: in timpul lucrului să nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitându-se la sef:
- Dar cine lucrează?

*Doi beţivani notorii se întâlnesc ziua in amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseară treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!

*Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, incat sa nu ramana nimic pentru amanta.

*Sa-i multumim lui Columb. Daca nu exista el, toti americanii ar fi trait in Europa!

*-Mama, e adevarat ca pe mine m-a adus barza?
- Da, comoara mea mica! E adevarat.
- E adevarat ca Bunul Dumnezeu ne da painea cea de toate zilele?
- E adevarat, puiule!
- E adevarat ca Mos Craciun si Iepurasul ne aduc cadourile?
- Da, dragul mamei.
- Atunci, de ce il mai tinem pe tata?

*Savanţii au descoperit, însfârsit ce vrea femeia. Dar aceasta s-a răzgândit...

*Alcoolul ucide celulele nervoase... Răman doar cele liniştite.

*Doctorul îsi intreaba pacienta:
- Ce vârsta aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?

*In iad, Stalin primeşte ca insoţitoare o frumoasă actrită suedeză, blondă şi cu picioare lungi. Lenin protestează:
- Dar nu e corect. A fost cel puţin la fel de păcătos ca şi mine.
Dracul îl linişteşte:

- N-ai inţeles! Ceea ce vedeţi este pedeapsa ei!

*- De ce-mi cereţi sa achit nota de plată înainte de a lua masa?
- Problema e că dumneavoastra aţi comandat ciuperci.

*Bunico, nu mi-ai vazut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy?
-Dă-le dracului de pastile, tu nu ai vazut că e un dragon in bucătărie?!

*Toţi iti vor binele!!! Nu-i lăsa să ţi-l ia!!

MOARTEA LUI CARAGIALE

Moartea lui Caragiale n-a fost aşa cum ne-a povestit-o Zarifopol. Dar de ce să ne mai mirăm?! Nu i-a spus tot el socrului său, Gherea, ca să-l inducă în eroare: „Cînd te gîndeşti ce strălucit a murit Caragiale!“ ? În realitate, adevărul e cu totul altul. Dibuit în cele din urmă, ingeniosul spion de pe „frontul din umbră pro-unionist“ a pierit de mîna agenţilor cesaro-crăieşti. Că a fost găsit mort pe stradă, în data de 21 iunie 1912 (stil nou), la căderea nopţii, ne-o spune chiar o gazetă nemţească (cotidianul berlinez Vossische Zeitung), într-un articol semnat cîteva zile mai tîrziu de un alt posibil agent acoperit, complice cu victima (sau poate adversar): Adolf Flachs… Sau Flasch… Sau Last. În fine, de traducătorul în limba germană al dramei Năpasta, pomenit şi el de Georgeta Ene în cartea din 1992.


Să nu-ţi vină să crezi! Din iunie 1912 şi pînă astăzi s-a scurs un întreg secol, şi în tot acest lung răstimp, adevărul ne-a fost ascuns cu bună ştiinţă, iar atenţia ne-a fost abătută în altă direcţie. De Şerban Cioculescu, de Tudor Vianu, de G. Călinescu (activi şi ei în cine ştie ce altă reţea ocultă) şi mai ales de Paul Zarifopol. Dar, la urma urmei, nu e niciodată prea tîrziu să spunem lucrurilor pe nume. Nu-i aşa?
(Florin Manolescu: Viaţa Românească nr. 5-5 din 2012: Caragiale în exil)

Lansare de carte

Lansare de carte

O "crimă la Teatrul de Comedie

“Cine-i autotul care a făptuit omorul

În cinci acte cu sete
Ca o crimă pe-ndelete?”
(Emil Botta: Spectacol


O "crimă" la Teatrul de Comedie
O piesă scrisă de un medic conţinând cinci puduri de dragoste: Pescăruşul!
A. P. Cehov, fiu de mic negustor, ajuns medic, trecând prin stadiul de ucenic cismar şi apoi, printr-o perseverenţă de invidiat, scriitor admirat de toată lumea, divinizat de actori şi regizori. Piesă emblematică a teatrului modern, Pescăruşul constituie, împreună cu celelalte trei (Unchiul Vanea, Trei surori, Livada de vişini) una din pietrele de temelie ale teatrului modern.
 Scrisă în 1898 (la 38 da ani), după un insucces, la un teatru din Petersburg, apoi reluată cu un succces imens (scriu martorii oculari) de Teatrul de Artă din Moscova, piesa devine un fetiş al teatrului modern, divinizată de actori si mai ales de regizori, fiecare vrând să aibă la activ, un Pescăruş al său: Stanislavski, (cu Stanislavski in rolul lui Trigorin), Ciulei, (Teatrul Bulandra în 1975 cu Clody Bertola, I. Besoiu, Adrian Pintea) Pintilie, (la Theatre de la Ville, Paris, 1975 şi Gutherie Theater, Mineapolis, 1983, supranumind spectacolul “Un Hamlet în zdrenţe”), Cătălina Buzoianu, (la Teatrul Mic cu V. Seciu, Cristi Iacob, Gh Visu în 1996) l-au avut în palmares. Există scriitori tulburaţi în asemenea hal de opera lui Cehov încât au scris, la rândul lor, piese cu subiect cehovian: Matei Vişnec, “Maşinăria Cehov”, Horia Gârbea, “Pescăruşul din Livada cu vişini”, Puşi Dinulescu, “Pescăruşul lui Hamlet”!
Spectacolul Teatrului de Comedie regizat de Claudiu Goga, care foloseşte o traducere a Maei Dinescu, un décor minimalist semnat de Lia Dogaru şi costumele moderne ale Lilianei Cenan, curge lent, ca o apă de câmpie, fără praguri, fără vâltori, decât accidental si se audiază cu plăcere, distribuţia fiind corectă, actori sunt distribuiţi adecvat, deşi mulţi dintre ei sunt adevărate vedete: Emilia Popescu, Ştefan Bănică Jr, Vl. Găitan
Asta dacă n-am cunoaşte piesa. Cu riscul de a fi categorisit drept pudibond voi comenta câteva derapaje observate la o privire atentă a textului, când am descoperit cu surprindere multe lucruri ciudate. Bineînţeles, că nu se putea, fără anumite “artificii”, făcând parte, incontestabil, din moda timpului şi din arsenalul teatrului “modern”. Nu era posibil ca într-o piesă în care se vorbeşte până dincolo de linia orizontului, până la saţietate de dragoste, să nu existe scene de sex. De aceia regizorul introduce chiar două! Şi dacă prima poate trece neobservată, petrecându-se într-o barcă, între doi oameni tineri, în care se presupune că sângele fierbe nestăvilit (Maşa şi Medvedenko) .cel de al doilea se petrece în plină scenă între doi oameni maturi, (Arkadina şi Trigorin), la ţară, unde oamenii rar îşi pun fustele în cap. Sau dacă şi le pun riscă oprobiul public…Primul moment de sex se petrece chiar la începutul piesei, dar regizorului fiindu-i, probabil, teamă, că momentul ar putea să treacă neobservat de către spectatorul abia aşezat în scaun, o pune pe excelenta actiţă Mirela Oprişor să-şi pună chiloţii sub rochie, iar pe minunatul actot Huluba să se încheie la prohab. Cel de al doilea moment de sex se produce cu lenjeria intimă pe cei doi protagonişti, (Arcadina şi Trigorin) doar cu mişcările copulatorii, adecuate, ale eroinei. Nici violenţa nu poate lipsi dintr-un spectacol modern. Ar fi prea plictisitor. De aceea regizorul îl pune pe timidul, învăţător Medvedenco s-o bumbăcească, în văzul tuturor pe nevastă-sa! Dar astea pot părea fleacuri pe lângă scena în care Nina contrar oricărei logici este omorâtă (de regizor) şi îngropată la vedere pe scenă de către omul care o iubea, când ea de fapt trebuia să plece conform indicaţiilor autorului piesei, la Elţ, unde urma să joace un spectacol. Şi chiar ar fi plecat, dacă ar fi lăsat-o regizorul…
Mă întreb, în absurd, amestecând realitatea cu ficţiunea, ce oare va face impresarul de la Elţ dacă Nina nu va ajunge acolo, din cauză de deces la Bucureşti? Desigur va anunţa publicul că din motive independente de voinţa lui, este nevoit să suspende spectacolul şi să dea banii înapoi. Un fapt la care regizorul ar fi trebuit să mediteze, dacă nu a fost suficientă îndicaţia autorului că Nina pleacă, şi mai ales că declară clar (citez din memorie) ”Acum ştiu că ceace facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, nu e gloria, ci puterea noastră de a îndura, de a ne duce crucea…deaceia nu mă mai tem de viaţă”. Dar probabil că D-l Goga e adeptul formulei argheziene, că una declarăm şi alta fumăm.
Încolo numai lucruri bune despe absolut toţi interpreţi dintre care se detaşează prin înţelegere deosebită a rolului şi prin eleganţa cu care-l rosteşte Vl. Găitan (Dorn). Desigur Emilia Popescu e prea severă cu Arkadina, (are şi două toalete care o desavantajează) golind-o excesiv de sentimentalism. Şt. Bănică se vede că încearcă cu sinceritate să afle tainele rolului, lui Trigorin, dar e încă la poarta cetăţii. Cred, fără ironie, că l-ar ajuta mult, dacă atunci când vorbeşte de Tolstoi şi Turgheniev, mental le-ar înlocui numele cu cele ale lui Pristley şi Tom Jones. Fl. Dobrovici, e simplu de tot şi prea puţin din Sorin. Gh. Dănilă e uneori prea mitocan decât era necesar, (Şamraev) alminteri excelent distribuit, dar Carmen Tănase (Polina) şi Mirela Oprişor (Maşa) m-au încântat prin, originalitatea şi în acelaşi timp, simplitatea, cu care au abordat rolurile, iar tinerii, Alexandru Pavel şi Anca Dumitru sunt foarte tinerii, tineri si promiţători …şi de care, desigur, vom mai auzi.
Ce se mai poate adăuga? E Treplev un adevărat talent, creator de forme noi, sau un ratat cum îl categoriseşte mama sa, care e, oare, o mare actriţă sau o comediană de duzină aclamată doar de unii studenţii “entuziaşti”, iar Nina are întradevăr talent sau e doar ispitită de chemările gloriei? Trigorin este un scriitor mediocru, un cabotin al simţămintelor, sau poartă această mască ca să-ţi ascundă sensibilitatea, iată intrebări pe care critica şi le-a pus cu obstinaţie dealungul vremii, întrebări tulburătoare la care spectacolul de la Teatrul de Comedie nu ne dă nici un răspuns. Dar, poate, că nici nu trebuie.
Eu îi felicit pe toţi, char şi pe regizor şi mai ales Teatrul de Comedie care oferindu-le această nestemată, perlă a Pescăruşului, le-a pus talentul la încercare!

*Un pud = 16, 38 kg.

21. 04. 2013. Candid Stoica

CANDID STOICA : CULISE 1990-2000

Referitor la carte d-lui Candid Stoica, Culise 1990-2000.


SPRE INFORMAREA PUBLICULUI CETITOR SPUN CĂ AM AJUNS CU LECTURA LA ANUL DE GRAŢIE 1992. ŞI AFIRM CU TĂRIE:

1. DACĂ IN PRIMA CARTE CINSTITUL AUTOR FACEA O FRESCĂ A LUMII TEATRALE, DE DATA ASTA MAESTRUL CU CONDEIUL MUIAT ÎN ACID SCOATE LA IVEALA ŢIGNEALA DE DUPA 1989.

2. ZĂPACEALA DECRISĂ NU SE REFERĂ NUMAI LA LUMEA TEATRULUI CI ŞI LA AMBIENTUL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL MONDIAL.

3. POLITICA STRICĂ MINŢILE OAMENILOR - CHIAR ŞI LA CEI CARE LUCREAZĂ ÎN CULTURĂ; DAR SĂ SE PIARDĂ PRIETENII VECHI, SĂ SE DESFACĂ CĂSĂTORII ŞI CHIAR SĂ SE AJUNGĂ LA BĂTAIE LA REPETIŢII ESTE INCALIFICABIL

4. CE AM CITIT PÂNĂ ACUM STĂ SUB OBLĂDUIREA SPIRITUALĂ A DOAMNEI SARA-DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ!

Voi continua CU MULT CURAJ lectura. Cartea are 800 de pagini!

Dr. Mihai Mătasă

Unele legi ale vieţii

" atunci când ai nevoie sădescui o uşă, cu mâinile ocupate de zece pungi mari si grele.... cheia se va află in buzunarul opus mâinii pe care cu greu ţti-ai eliberat-o ". ( Legea Degeabasuni)

"singura dată când poarta sau uşa se închide singură e atunci când ai lăsat cheile pe dinauntru ". ( Legea Futuipaştelemasiidecheie)

"când ai mâinile pline de unsoare începe să te gâdile nasul".. (Legea Nasuvreauntura )

" când ţi se pare ca totul merge foarte bine... e pentru că ai trecut cu vederea ceva important... ". ( Legea imitragopalmă)

" dacă reuşesti să-ţi păstrezi calmul când toti din jurul tău sunt disperaţi... e pentru că nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei ".( Legea încănapicatfisa)

" problemele nu se crează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă!".
( legea astanueviată)

"vei ajunge fugind la telefon exact cât să mai auzi cum cineva închide receptorul ". ( Legea ghicicineafost)

" mereu sunt doua filme bune pe doua programe diferite la televizor....dar mereu la aceaşi ora". ( Legea işibatjocdenoi )

" Probabilitatea de a te păta in timpul mesei creşte direct proporţional cu necesitatea de a-ţi păstra haina curată! (Legea numaiplescai)

" orice corp omenesc scufundat într-o cadă făcând o baie relaxantă cu spumă face să sune telefonul! ". (legea cinedracusunăloraasta)

" orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare!". (Legea nicisamacac--inlinistenupot)

"viteza vântului creşte direct proportional cu preţul coafurii recent făcute!".. (Legea chelulnuseagita)

"daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult..... nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect!". (legea sa-mibagpiciorul)

" Mereu când ajungi punctual nu va fi nimeni să te vadă, dar când întirzii doar 5 minute.... vor fi toţi deja prezenţi ... si toţi se vor uita la ceas şi vor clatina din cap! (Legea namaripilapicioare)

Nu lua aşa de în serios viaţa, până la urmă oricum nu scapi nefutut.

LANSARE DE CARTE

Luni 1 Aprilie la ora 17. 30 la Teatrul de Comedie va avea loc lansarea volumului: Culise (1990-2000) de Candid Stoica. Editura Tipo Moldova. 800 de pagini.

Volumul cuprinde viaţa teatrală şi a Teatrului de Comedie în special, din perioada respectivă, spectacole, personalităţi, relatări de la repetiţii, mici crochiuri, interviuri, scandaluri şi controverse teatrale, iubiri ascunse şi declarate, pasiuni, amintiri, fapte şi întâmplări din viaţa actorilor etc…
Este volumul doi dintr-o frescă mai amplă. Primul volum apărut la editura Zip în 2009, se numea: Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei. (Nu-i o păcăleală!) Participă:
Alex Ştefănescu.
Alice Georgescu.
Marina Constantinescu.
Ileana Lucaciu.
Aurel Ştefanachi (Tipo-Moldova)
Dinu Grigorescu.
Victor Ioan Frunză
Const. Turturică
Emil Lungeanu.
Kuki Bolevlavschi: general maior.(pensionar)
Mihai Petrovici: teatralist.
Teodora Pleşa: fostă caseriţă le T. C. Actualmente om de afaceri.
Intrarea liberă: bufet asortat!

A apărut : Candid Stoica: CULISE (anii 1990-2000). Editura TIPO MOLDOVA. 800 DE pagini

Volumul cuprinde viaţa teatrală şi a Teatrului de Comedie în special, în perioada respectivă, spectacole, personalităţi, relatări de la repetiţii, mici crochiuri, interviuri, scandaluri şi controverse teatrale, iubiri ascunse şi declarate, pasiuni, amintiri, fapte şi întâmplări din viaţa actorilor etc…
Este volumul doi dintr-o frescă mai amplă. Primul volum apărut la editura Zip în 2009 se numea: Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei, care se găseşte la vânzare la librăria M. Eminescu şi la casieria Teatrului de Comedie. Informaţii suplimentare găsiţi în revista„Bucureştiul literar şi artistic" unde semnez cronica teatrală