sâmbătă, 20 iulie 2013
duminică, 7 iulie 2013
Cerere de iertare
In urmă cu patru ani a plecat de lângă mine, sufletul meu, Sara şi eu cum de mai trăiesc înca?. Imi vine să mă scuip, să mă manjesc cu noroi, să mă duc lângă ea, ori unde ar fi, să dau drumul la gaz...iubirea mea, fata mea scumpa...Azi iar ne-am întâlnit la cimitir...
luni, 24 iunie 2013
Ecuatii
Calcule facute dă ingineri..... (Neşte ecuaţii ) ECUAŢII DE VIAŢA !!!
Ecuatia 1
Omul = mâncat + dormit + munca + distracţie
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Omul = măgar + muncă + distracţie
Deci:
Omul - distracţie = măgar + munca
Cu alte cuvinte:
Omul care nu ştie să se distreze = Măgar la muncă
Ecuatia 2
Bărbat = mâncat + dormit + câstig bani
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Bărbat = Măgar + câstig bani
Deci:
Bărbat - câstig bani = Măgar
Cu alte cuvinte:
Bărbatul care nu câstigă bani = Măgar
Ecuatia 3
Femeia = mâncat + dormit + cheltuială
Măgarul = mâncat + dormit.
Atunci:
Femeia = Măgar + cheltuială
Deci:
Femeia - cheltuială = Măgar
Cu alte cuvinte:
Femeia care nu cheltuie = Măgar
Dacă includem ecuaţia 2 in ecuaţia 3
Barbatul care nu câstigă bani = Femeia care nu cheltuie Deci: Barbatul castigă pentru a nu lasa Femeia să devina Măgar !
(Postulatul1)
Şi: Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul să devină Măgar!
(Postulatul 2)
Deci avem:
Bărbat + Femeie = Măgar + câstig bani + Măgar + cheltuială
Atunci, din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia: Barbatul + Femeia = 2 Măgari care traiesc fericiţi împreuna!
Ecuatia 1
Omul = mâncat + dormit + munca + distracţie
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Omul = măgar + muncă + distracţie
Deci:
Omul - distracţie = măgar + munca
Cu alte cuvinte:
Omul care nu ştie să se distreze = Măgar la muncă
Ecuatia 2
Bărbat = mâncat + dormit + câstig bani
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Bărbat = Măgar + câstig bani
Deci:
Bărbat - câstig bani = Măgar
Cu alte cuvinte:
Bărbatul care nu câstigă bani = Măgar
Ecuatia 3
Femeia = mâncat + dormit + cheltuială
Măgarul = mâncat + dormit.
Atunci:
Femeia = Măgar + cheltuială
Deci:
Femeia - cheltuială = Măgar
Cu alte cuvinte:
Femeia care nu cheltuie = Măgar
Dacă includem ecuaţia 2 in ecuaţia 3
Barbatul care nu câstigă bani = Femeia care nu cheltuie Deci: Barbatul castigă pentru a nu lasa Femeia să devina Măgar !
(Postulatul1)
Şi: Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul să devină Măgar!
(Postulatul 2)
Deci avem:
Bărbat + Femeie = Măgar + câstig bani + Măgar + cheltuială
Atunci, din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia: Barbatul + Femeia = 2 Măgari care traiesc fericiţi împreuna!
Teza bacalaureiat
Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfăşura afaceri cu farfurii, iar Brânzovenescu rula afaceri cu brânza.
(dintr-o teza de bacalaureiat a unui elev)
marți, 18 iunie 2013
Mircea Crişan
Va mai amintiti de Mircea Crisan ?
Săracul de el, e internat de cativa ani intr-un "Heim" (spital-azil pt varstnici) din Dusseldorf, suferă de Alzheimer. Mi-a povestit despre el o tipă, româncă dintr-un sat de lângă Iaşi, care l-a îngrijit o perioadă, apoi a renunţat din cauza crizelor lui: devenise violent, se lupta cu îngrijitorii, fiindcă voia mereu să "plece în turneu".... Fiul lui şi-al Sorinei Dan (şi ea a avut aceeasi boală) e stomatolog în Dusseldorf, îi finanţează spitalizarea, asistenţa medicală, medicaţia, dar nu mai vine să-l vadă. Are peste 90 ani Mircea Crişan al nostru; era o încântare să-l vezi într-un spectacol, să-l auzi - nu-mi luam ochii de la el şi râdeam cu lacrimi - un artist adevărat, plin de talent! Ar fi bine să ne rugăm pentru el, pentru ocrotirea lui şi pentru ce brumă de linişte sufletească mai poate el avea.
Mircea Crişan povesteste:
Mama nu a avut lapte să mă alăpteze - aşa că, de mic copil, eram mort după ciocolată cu lapte.
De la şapte ani, am început să fiu mort după carne. De găină, de porc, de vacă - carne să fie.
A urmat moartea după sexul frumos. Oricât de borâtă ar fi fost, nu conta – „sex frumos” să fie.
Când am început să câştig mai mult au fost ele moarte după mine. Eram mic, gras, neglijent..., dar pentru ele arătăm ca Ben Hur, dibaci - ca D'Àrtagnan şi mai deştept ca Einstein.
Pe urmă, am început să fiu mort după turnee în străinătate. Am ajuns să cunosc cele mai importante puncte turistice în Europa.
În Bulgaria, ştiam pe de rost toate adresele fabricilor de brânză şi cojocăriile cele mai convenabile.
Din măreaţa Uniune Sovietică, am văzut toate magazinele de ciorapi de damă fără dungă - pe ruseşte „bez sir”. Şi am cumpărat primul magnetofon portabil rusesc, după care muream. Patru oameni îl purtau cu uşurinţă. Şi cu încă doi, se putea urca cu uşurinţă pe o masă - magnetofonul...
La Paris, muream după stofe. Am vizitat de nenumărate ori renumitul punct turistic „Samaritana”, care avea toate resturile de cupoane din întreaga Franţă...
De acolo, am achiziţionat 11,6 metri din material de pardesiu de damă, cu care am îmbrăcat opt prietene de-ale mele. Muream după ele când le vedeam toate în acelaşi pardesiu de aceeaşi culoare şi din aceeaşi stofă. Fiecare era „unică în Bucureşti” şi numai eu ştiam ce e cu paltoanele alea. Nu am mai fost departe de moarte. Din clipa aia, ştia şi nevastă-mea pe toate iubitele din capitală. După scandalul cuvenit pe care mi l-a făcut, m-a acuzat de ce nu i-am adus şi materiale bărbăteşti - pentru gealaţii ei la care avea şi ea obligaţii, că o suportau toţi.
După succesul cu teatrul de revistă în Berlinul de răsărit, muream să văd şi vestul...şi un teatru foarte renumit din Berlinul de vest mi-a oferit un angajament de un an. Dar numai mie. Fără ansamblu întreg şi mai ales fără cei şase aşa-zişi jurnalişti, care stăteau în holul hotelului, din zori şi până noapte, citind 16 ore sau şi mai mult, din acelaşi ziar şi mai ales, pe aceeaşi pagină.
Ministra inculturii a respins oferta, pe motivul că teatrul românesc nu-şi putea face nevoile fără mine.
După doi ani, cu ocazia celui de-al doilea turneu, mi-am prelungit şezutul la Paris. Am rămas acolo, fără sprijinul partidului iubit. Şi fără jurnalişti. Ce-aş fi murit să le fi văzut faţa când am plecat!
Singura consolare a fost un contract oferit în Israel de 30 mii de dolari, care însemnau diurna mea în străinătate pe 16 ani. Bineînţeles, au reuşit să mă convingă!
Şi de atunci, nu am mai luat parte la nici o şedinţă. Adică, îmi iau partea, dar fără şedinţe. Dar de uitat, nu le-am uitat. Cu toate că nu am fost nici o dată mort după ele. Nici până acum.
Aşa că moartea, în comparaţie cu şedinţele alea, nu mă mai poate speria. Dar, dacă mai întârzie mult, se sperie ea de mine.
Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la odihna meritată.
Nu apuc să fac un concediu. După producţia de vară, în care joc fără interupere de 14 ani într-o piesă de aventuri eroice - a la Iancu Jianu sau mai bine zis la Horia, Cloşca şi Mircea Crişan, am trecut direct într-o producţie pentru copii. A trebuit să învăţ, într-un timp foarte scurt, o piesă nouă. Rolul principal. Din nou, se poate spune despre Crişan „Ce minte, domne', ce minte!”
Săracul de el, e internat de cativa ani intr-un "Heim" (spital-azil pt varstnici) din Dusseldorf, suferă de Alzheimer. Mi-a povestit despre el o tipă, româncă dintr-un sat de lângă Iaşi, care l-a îngrijit o perioadă, apoi a renunţat din cauza crizelor lui: devenise violent, se lupta cu îngrijitorii, fiindcă voia mereu să "plece în turneu".... Fiul lui şi-al Sorinei Dan (şi ea a avut aceeasi boală) e stomatolog în Dusseldorf, îi finanţează spitalizarea, asistenţa medicală, medicaţia, dar nu mai vine să-l vadă. Are peste 90 ani Mircea Crişan al nostru; era o încântare să-l vezi într-un spectacol, să-l auzi - nu-mi luam ochii de la el şi râdeam cu lacrimi - un artist adevărat, plin de talent! Ar fi bine să ne rugăm pentru el, pentru ocrotirea lui şi pentru ce brumă de linişte sufletească mai poate el avea.
Mircea Crişan povesteste:
Mama nu a avut lapte să mă alăpteze - aşa că, de mic copil, eram mort după ciocolată cu lapte.
De la şapte ani, am început să fiu mort după carne. De găină, de porc, de vacă - carne să fie.
A urmat moartea după sexul frumos. Oricât de borâtă ar fi fost, nu conta – „sex frumos” să fie.
Când am început să câştig mai mult au fost ele moarte după mine. Eram mic, gras, neglijent..., dar pentru ele arătăm ca Ben Hur, dibaci - ca D'Àrtagnan şi mai deştept ca Einstein.
Pe urmă, am început să fiu mort după turnee în străinătate. Am ajuns să cunosc cele mai importante puncte turistice în Europa.
În Bulgaria, ştiam pe de rost toate adresele fabricilor de brânză şi cojocăriile cele mai convenabile.
Din măreaţa Uniune Sovietică, am văzut toate magazinele de ciorapi de damă fără dungă - pe ruseşte „bez sir”. Şi am cumpărat primul magnetofon portabil rusesc, după care muream. Patru oameni îl purtau cu uşurinţă. Şi cu încă doi, se putea urca cu uşurinţă pe o masă - magnetofonul...
La Paris, muream după stofe. Am vizitat de nenumărate ori renumitul punct turistic „Samaritana”, care avea toate resturile de cupoane din întreaga Franţă...
De acolo, am achiziţionat 11,6 metri din material de pardesiu de damă, cu care am îmbrăcat opt prietene de-ale mele. Muream după ele când le vedeam toate în acelaşi pardesiu de aceeaşi culoare şi din aceeaşi stofă. Fiecare era „unică în Bucureşti” şi numai eu ştiam ce e cu paltoanele alea. Nu am mai fost departe de moarte. Din clipa aia, ştia şi nevastă-mea pe toate iubitele din capitală. După scandalul cuvenit pe care mi l-a făcut, m-a acuzat de ce nu i-am adus şi materiale bărbăteşti - pentru gealaţii ei la care avea şi ea obligaţii, că o suportau toţi.
După succesul cu teatrul de revistă în Berlinul de răsărit, muream să văd şi vestul...şi un teatru foarte renumit din Berlinul de vest mi-a oferit un angajament de un an. Dar numai mie. Fără ansamblu întreg şi mai ales fără cei şase aşa-zişi jurnalişti, care stăteau în holul hotelului, din zori şi până noapte, citind 16 ore sau şi mai mult, din acelaşi ziar şi mai ales, pe aceeaşi pagină.
Ministra inculturii a respins oferta, pe motivul că teatrul românesc nu-şi putea face nevoile fără mine.
După doi ani, cu ocazia celui de-al doilea turneu, mi-am prelungit şezutul la Paris. Am rămas acolo, fără sprijinul partidului iubit. Şi fără jurnalişti. Ce-aş fi murit să le fi văzut faţa când am plecat!
Singura consolare a fost un contract oferit în Israel de 30 mii de dolari, care însemnau diurna mea în străinătate pe 16 ani. Bineînţeles, au reuşit să mă convingă!
Şi de atunci, nu am mai luat parte la nici o şedinţă. Adică, îmi iau partea, dar fără şedinţe. Dar de uitat, nu le-am uitat. Cu toate că nu am fost nici o dată mort după ele. Nici până acum.
Aşa că moartea, în comparaţie cu şedinţele alea, nu mă mai poate speria. Dar, dacă mai întârzie mult, se sperie ea de mine.
Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la odihna meritată.
Nu apuc să fac un concediu. După producţia de vară, în care joc fără interupere de 14 ani într-o piesă de aventuri eroice - a la Iancu Jianu sau mai bine zis la Horia, Cloşca şi Mircea Crişan, am trecut direct într-o producţie pentru copii. A trebuit să învăţ, într-un timp foarte scurt, o piesă nouă. Rolul principal. Din nou, se poate spune despre Crişan „Ce minte, domne', ce minte!”
luni, 10 iunie 2013
joi, 30 mai 2013
D'ale gazetăriei!
Scriu, de câtva timp, cronică teatrală la o revistă săptămânală despre care s-a zvonit că plăteşte, nu bine, ci foarte bine. După prima cronică publicată am fost chemat să ridic onorariul de la caserie. M-am dus. Dar mai înainte am cumărat o cutie de bomboane de ciocolată pentru a o face cadou celor de la contabilitate, care m-a costat 25 de lei.
Onorariul meu a fost de 28 de lei!
Cine m-o fi pus să mă iau după zvonuri.
Dracul!
Onorariul meu a fost de 28 de lei!
Cine m-o fi pus să mă iau după zvonuri.
Dracul!
duminică, 26 mai 2013
Bancuri...
*Soacrele au fost inventate deoarece diavolul nu ispraveşe peste tot!
*Intrebare de logică: Ion castiga 2000 pe luna. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000. întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?
*Să-ti planifici concediul e foarte simplu: şeful iţi spune când, iar soţia - unde.
*Şeful intra la lucratorii săi:
- V-am spus: in timpul lucrului să nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitându-se la sef:
- Dar cine lucrează?
*Doi beţivani notorii se întâlnesc ziua in amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseară treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!
*Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, incat sa nu ramana nimic pentru amanta.
*Sa-i multumim lui Columb. Daca nu exista el, toti americanii ar fi trait in Europa!
*-Mama, e adevarat ca pe mine m-a adus barza?
- Da, comoara mea mica! E adevarat.
- E adevarat ca Bunul Dumnezeu ne da painea cea de toate zilele?
- E adevarat, puiule!
- E adevarat ca Mos Craciun si Iepurasul ne aduc cadourile?
- Da, dragul mamei.
- Atunci, de ce il mai tinem pe tata?
*Savanţii au descoperit, însfârsit ce vrea femeia. Dar aceasta s-a răzgândit...
*Alcoolul ucide celulele nervoase... Răman doar cele liniştite.
*Doctorul îsi intreaba pacienta:
- Ce vârsta aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?
*In iad, Stalin primeşte ca insoţitoare o frumoasă actrită suedeză, blondă şi cu picioare lungi. Lenin protestează:
- Dar nu e corect. A fost cel puţin la fel de păcătos ca şi mine.
Dracul îl linişteşte:
- N-ai inţeles! Ceea ce vedeţi este pedeapsa ei!
*- De ce-mi cereţi sa achit nota de plată înainte de a lua masa?
- Problema e că dumneavoastra aţi comandat ciuperci.
*Bunico, nu mi-ai vazut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy?
-Dă-le dracului de pastile, tu nu ai vazut că e un dragon in bucătărie?!
*Toţi iti vor binele!!! Nu-i lăsa să ţi-l ia!!
*Intrebare de logică: Ion castiga 2000 pe luna. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000. întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?
*Să-ti planifici concediul e foarte simplu: şeful iţi spune când, iar soţia - unde.
*Şeful intra la lucratorii săi:
- V-am spus: in timpul lucrului să nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitându-se la sef:
- Dar cine lucrează?
*Doi beţivani notorii se întâlnesc ziua in amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseară treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!
*Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, incat sa nu ramana nimic pentru amanta.
*Sa-i multumim lui Columb. Daca nu exista el, toti americanii ar fi trait in Europa!
*-Mama, e adevarat ca pe mine m-a adus barza?
- Da, comoara mea mica! E adevarat.
- E adevarat ca Bunul Dumnezeu ne da painea cea de toate zilele?
- E adevarat, puiule!
- E adevarat ca Mos Craciun si Iepurasul ne aduc cadourile?
- Da, dragul mamei.
- Atunci, de ce il mai tinem pe tata?
*Savanţii au descoperit, însfârsit ce vrea femeia. Dar aceasta s-a răzgândit...
*Alcoolul ucide celulele nervoase... Răman doar cele liniştite.
*Doctorul îsi intreaba pacienta:
- Ce vârsta aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?
*In iad, Stalin primeşte ca insoţitoare o frumoasă actrită suedeză, blondă şi cu picioare lungi. Lenin protestează:
- Dar nu e corect. A fost cel puţin la fel de păcătos ca şi mine.
Dracul îl linişteşte:
- N-ai inţeles! Ceea ce vedeţi este pedeapsa ei!
*- De ce-mi cereţi sa achit nota de plată înainte de a lua masa?
- Problema e că dumneavoastra aţi comandat ciuperci.
*Bunico, nu mi-ai vazut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy?
-Dă-le dracului de pastile, tu nu ai vazut că e un dragon in bucătărie?!
*Toţi iti vor binele!!! Nu-i lăsa să ţi-l ia!!
marți, 21 mai 2013
MOARTEA LUI CARAGIALE
Moartea lui Caragiale n-a fost aşa cum ne-a povestit-o Zarifopol. Dar de ce să ne mai mirăm?! Nu i-a spus tot el socrului său, Gherea, ca să-l inducă în eroare: „Cînd te gîndeşti ce strălucit a murit Caragiale!“ ? În realitate, adevărul e cu totul altul. Dibuit în cele din urmă, ingeniosul spion de pe „frontul din umbră pro-unionist“ a pierit de mîna agenţilor cesaro-crăieşti. Că a fost găsit mort pe stradă, în data de 21 iunie 1912 (stil nou), la căderea nopţii, ne-o spune chiar o gazetă nemţească (cotidianul berlinez Vossische Zeitung), într-un articol semnat cîteva zile mai tîrziu de un alt posibil agent acoperit, complice cu victima (sau poate adversar): Adolf Flachs… Sau Flasch… Sau Last. În fine, de traducătorul în limba germană al dramei Năpasta, pomenit şi el de Georgeta Ene în cartea din 1992.
Să nu-ţi vină să crezi! Din iunie 1912 şi pînă astăzi s-a scurs un întreg secol, şi în tot acest lung răstimp, adevărul ne-a fost ascuns cu bună ştiinţă, iar atenţia ne-a fost abătută în altă direcţie. De Şerban Cioculescu, de Tudor Vianu, de G. Călinescu (activi şi ei în cine ştie ce altă reţea ocultă) şi mai ales de Paul Zarifopol. Dar, la urma urmei, nu e niciodată prea tîrziu să spunem lucrurilor pe nume. Nu-i aşa?
(Florin Manolescu: Viaţa Românească nr. 5-5 din 2012: Caragiale în exil)
Să nu-ţi vină să crezi! Din iunie 1912 şi pînă astăzi s-a scurs un întreg secol, şi în tot acest lung răstimp, adevărul ne-a fost ascuns cu bună ştiinţă, iar atenţia ne-a fost abătută în altă direcţie. De Şerban Cioculescu, de Tudor Vianu, de G. Călinescu (activi şi ei în cine ştie ce altă reţea ocultă) şi mai ales de Paul Zarifopol. Dar, la urma urmei, nu e niciodată prea tîrziu să spunem lucrurilor pe nume. Nu-i aşa?
(Florin Manolescu: Viaţa Românească nr. 5-5 din 2012: Caragiale în exil)
marți, 14 mai 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
